Ce mai fac fostele republici sovietice devenite independente?

Cu acordul şi sprijinul marilor puteri, SUA, Marea Britanie & Co., la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Rusia, nucleul cel mare şi tare al URSS, îşi trecea în proprietate efectivă sau în influenţă ideologică, economică, militară etc. jumătate din Europa. Marea familie URSS (fără sateliţi) arăta aşa:

Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM) este în coloana din stânga, a patra de sus în jos. Strugurii, fructele, ştiuleţii de porumb, spicele de grâu (şi Soarele, căci fără el nu se poate), acestea sunt elementele care apar în stemă. Ele ţin de seceră, de munca câmpului. Ciocanul se află la Rusia. Imnul RSSM era debordant de optimist şi se termina cu îndemnul adresat fiecăruia de a înălţa comunismul, „fericirea ta!ˮ.

După perestroika gorbaciovistă, republicile „suroriˮ ale Federaţiei ruse au devenit independente, adică au schimbat aspiraţia la fericire prin comunism cu alta sau alte aspiraţii…

Unde au ajuns ele astăzi aflăm din articolul lui Victor Anisimov, cu titlul „Nu este uşor să scapi de obiceiul de a trăi pe cheltuiala Rusieiˮ: „…27 de ani, «ţările independente», care s-au obişnuit să trăiască pe cheltuiala Rusiei, încearcă să-şi construiască relaţiile lor cu Rusia în acest mod. În grade diferite, toate «fostele» păcătuiesc la fel, şi Kazahstan, şi Armenia, şi altele. Economiile acestor «ţări independente» sunt complete dependente de Rusia.

Ţările Baltice, care şi-au furat economiile lor în favoarea Vestului, după ce au devenit membre UE, vânzându-şi rusofobia en gros şi en detail, au pierdut toată agoniseala, Europa încetând să mai subvenţioneze «tinerele democraţii». Foarte curând, Rusia va opri tranzitul mărfurilor prin teritoriile lor, spre porturile lor.

Nu înţeleg cum pot fi atât de tâmpite şi iresponsabile, complet dependente de Rusia, să latre la ea, cerând cu insistenţă un răspuns dur. Desigur, pot fi înţelese: au crezut că Rusia nu are nicio alternativă la porturile lor, la căile lor ferate. S-au înşelat şi acum culeg fructele greşelilor, ale rusofobiei lor. Prin vânzarea rusofobiei în ţările occidentale şi în special în Statele Unite, republicile baltice sperau să trăiască o viaţă dulce şi satisfăcătoare pe cheltuiala Europei şi, pentru o vreme, speranţele lor au fost justificate. Europa a alimentat bine aceste «ţări independente».

În speranţa că aşa va fi pentru totdeauna, aceste «ţări» şi-au distrus aproape complet industria, devenind din ţări destul de autosuficiente, «cerşetori» cerând cu umilinţă la ţările mai bogate. Rusofobia este costisitoare pentru rusofobi, aşa cum a devenit clar.ˮ

Tonul arogant, ca de la superior la subordonat, pe care-l foloseşte autorul este autentic, exprimând de fapt atitudinea Kremlinului faţă de fostele republici unionale devenite „independenteˮ şi numai faţă de acestea…

Rusia a avut grijă să le facă dependente, parţial sau total, lăsându-le secera şi ceva ciocănele (industrii minore), păstrându-şi pentru sine ciocanul şi barosul. Că doar nu era să investească masiv, creând industrii în teritorii de care nu era sigură că le va avea în permanenţă sub tutelă. Aşa procedează toate imperiile.

Autorul are dreptate: republicile unionale trăiau pe seama Rusiei, dar „pomanaˮ nu era gratuită. După atâtea decenii de parazitism reciproc avantajos, trecerea la un alt modus vivendi nu e simplă. Îndată ce au devenit „independenteˮ, republicile sovietice au intrat în atenţia altor imperii. Uniunea Europeană ar vrea să le facă pe toate cele din Europa (după Lituania, Letonia şi Estonia) membre ale „bunăstării generaleˮ (un alt fel de „fericirea ta!ˮ), iar SUA să le transforme în avanposturi militare în coasta Rusiei. Proiectele par complementare, dar, de fapt, se bat cap în cap. Nimeni nu se va grăbi să investească. Şi chiar de n-ar fi avanposturi, tot n-ar da năvală investitorii. Dacă Rusia se răzgândeşte şi le vrea înapoi? Aşa că, după ce şi-au furat economiile şi și-au vândut rusofobia, noile „state independenteˮ rămân mai departe dependente economic de Rusia şi dependente de speranţele Vestului, oferindu-se ca pieţe de desfacere şi ca izvoare de forţă de muncă.

România nu este în situaţia fostelor republici unionale. Rusofobia a consumat-o Ceauşescu, atunci când a cerut expres Rusiei să restituie Basarabia, iar speranţele în vest au fost tăiate după plata completă a datoriei externe. Ambele acţiuni i-au adus condamnarea la moarte.

Revoluţia din decembrie 1989 a creat cadrul legal şi ilegal pentru furtul economiei (de hoţi români în cooperare cu hoţi străini). După estimările altora, cică până în prezent s-ar fi furat în jur de 1500 de miliarde de euro! Şi încă mai este…

Reluând cultivarea speranţelor în Vest, România a intrat în UE, de unde a primit până în prezent peste 50 de miliarde de euro şi a contribuit la fondul UE cu 17 miliarde de euro. Pare avantajos, dar per total… dă mult cu minus!

Citiţi şi:

America a făcut de fapt un joc comun cu Moscova pentru a justifica împărţirea Europei în sfere de influenţă…

Ilie Șerbănescu: «Occidentul a preluat România în NATO şi UE şi, în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o!»

yogaesoteric
23 mai 2019