Ce ne ascunde istoria oficială? «Moartea» lui Hitler și misteriosul personaj «Padre Krespi»

Istoria oficială spune că Adolf Hitler s-a împuşcat în buncărul său din Berlin, în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a nu cădea viu în mâinile Aliaţilor.

Neoficial, el ar fi reuşit să scape, în haosul care domnea la ora respectivă în capitala Reich-ului, găsindu-şi ulterior refugiul fie pe un submarin, fie în America de Sud, în Spania sau chiar într-o bază subterană din Antarctica. Potrivit unor documente secrete sovietice, însuşi Stalin nu era convins de dispariţia marelui său rival, pe care-l credea „ascuns” de aliaţii occidentali.

O ipoteză şocantă îl plasează pe sceleratul tiran într-un rol cu totul neobişnuit: preot catolic în Ecuador!

Trei personaje fără identitate

Războiul mondial se încheiase. O fostă membră a serviciilor secrete naziste, Magda Zeitfeld, capturată de americani, a ales să se pună la dispoziţia guvernului de la Washington şi a solicitat să fie dusă în faţa colonelului Kevin Stapleford, unul dintre membri de cel mai înalt rang din cadrul OSS (spionajul aliat). Tatăl Magdei era un pionier al tehnicilor de protezare facială şi operase la cea mai mare clinică de chirurgie plastică din Germania, clinică ce beneficiase de generoase sponsorizări din partea liderilor Partidului Nazist. Dornic ca fiica şi fiul său să-i urmeze cariera, doctorul Zeitfeld i-a înscris la facultatea de Medicină şi după absolvirea acesteia ambii au lucrat sub supravegherea lui. Dar izbucnirea războiului i-a adus Magdei oportunitatea de a lucra în cadrul spionajului german şi de a colabora cu serviciile SS.

După ce s-a predat, ea a descris, sub prestare de jurământ, înaintea comisiei aliate de interogatoriu, un incident petrecut în toamna lui 1943. Incidentul a vizat trei oficiali nazişti de rang înalt care au fost aduşi la clinica tatălui său în condiţii de extremă securitate şi în cel mai deplin secret. Tatăl şi fratele Magdei au primit ordinul de a le modifica înfăţişarea, astfel încât cei trei să devină de nerecunoscut. Nu a existat niciun mijloc de identificare şi internarea celor trei nu a fost consemnată în niciun registru oficial. Pentru a păstra secretul, capetele celor trei au fost bandajate, şi doar câţiva oameni ştiau cine sunt cu adevărat.

Sosii pentru dictator

De altfel, tatăl şi fratele Magdei nu le-au cunoscut adevăratul chip decât atunci când i-au operat. Femeia a declarat anchetatorilor că tatăl ei primise ordinul de a le face acelor oameni trăsături semitice cât mai evidente. După ce vindecarea a fost completă, în urma intervenţiilor chirurgicale realizate, cei trei au fost urcaţi pe un submarin din portul Bremerhaven şi au dispărut într-o direcţie necunoscută. Magda Zeitfeld a declarat că unul dintre acei oameni era, cu siguranţă, Adolf Hitler, al doilea fiind Martin Bormann. Ea nu îşi aducea aminte cine ar fi putut fi al treilea om, deşi chipul lui îi era cunoscut de la congresele Partidului. Femeia susţinea că nu se putea înşela în privinţa lui Hitler, întrucât supervizase personal un program ce viza alterarea înfăţişării a patru bărbaţi ce semănau cu dictatorul nazist, în vederea unei identificări fizice perfecte cu acesta.

Cei patru aveau, pretindea ea, aceeaşi înălţime şi constituţie ca Hitler şi cel puţin trei erau cu siguranţă germani. Prin folosirea de implanturi şi diverse proceduri chirurgicale, trăsăturile lor faciale au fost modificate, încât la final ei păreau efectiv nişte copii identice ale lui Hitler. Aceste sosii ale dictatorului nu şi-au putut însuşi însă, preciza Magda, şi tonul şi timbrul vocal al acestuia, şi de aceea erau folosite la şedinţe sau manifestări unde era necesară doar prezenţa fizică a acestuia. De altfel, se ştie că după toamna lui 1943 Hitler nu a mai ţinut discursuri în public şi o mare parte a personalului său de serviciu a fost schimbat.

Cine a murit în locul lui Hitler?

Un alt element interesant ar fi acela că la două săptămâni după ce misterioşii străini au fost „transformaţi” şi părăsiseră clinica, aceasta a fost închisă de SS. Personalul a fost mutat la alte clinici iar tatăl şi fratele Magdei, ca şi puţinii oameni ce cunoşteau identitatea celor trei, au dispărut fără urmă. În cursul ultimului an de război, de asemenea, înregistrările medicale privindu-l pe Adolf Hitler au fost distruse şi majoritatea doctorilor care-l consultaseră vreodată au dispărut, într-un mod la fel de enigmatic.

Singura excepţie a fost o tânără tehniciană dentară care îl asistase pe dentistul lui Hitler în toaletarea danturii acestuia, în două rânduri. Ulterior, ea a fost arestată de soldaţii Armatei Roşii şi a fost capabilă să reconstituie din memorie schiţa danturii lui Hitler, astfel încât, atunci când în buncărul din Berlin au fost găsite osemintele atribuite lui Hitler, danturile au fost comparate. Nu ştim câtă acurateţe avea desenul tinerei tehniciene dar se pare că imaginile nu coincideau perfect. Stalin, cel puţin, nu a fost deloc convins dar a hotărât să se declare oficial că într-adevăr, era vorba despre dantura lui Hitler, doar pentru ca nu cumva Aliaţii occidentali să creadă că dictatorul fugise de sub nasul triumfătoarei Armate Roşii…

Coincidenţe uimitoare

În 1961, un fost colonel al US Army, pe nume Wendell Stephens, a întreprins o călătorie în Ecuador în timpul căreia a întâlnit, în orăşelul Cuenca, un preot numit Padre Krespi. Stephens a bănuit că acesta era de fapt Adolf Hitler. După ce a studiat mii de fotografii ale dictatorului nazist, convingerea i s-a întărit, cu atât mai mult cu cât în casa lui din Ecuador, preotul avea unele obiecte de artă de o valoare nepreţuită, pe care un banal paroh provincial nu şi le-ar fi putut permite, în mod normal. Intrigat, Stephens a încercat să ia legătura cu fostul său camarad, colonelul Stapleford, dar acesta murise.

Trăia în schimb văduva lui, nimeni alta decât Magda Zeinfeld, cu care americanul se căsătorise la câţiva ani după război. Nu i-a fost greu lui Stephens să o convingă pe Magda să-l însoţească în Ecuador. Când femeia l-a văzut pe aproape septuagenarul părinte Krespi a fost, de asemenea, convinsă că el era de fapt Hitler, având aceleaşi trăsături pe care tatăl său i le schiţase, cu decenii în urmă. Ea a recunoscut chiar un tablou văzut cândva în Cancelaria Reich-ului. Krespi, nebănuind nimic, le-a povestit că fusese crescut la o fermă de la graniţa italo-austriacă, în nordul Italiei şi venise la Vatican în 1943. De altfel, el vorbea perfect italiana. Dar şi mama lui Hitler provenea din zona respectivă şi Adolf vorbea în copilărie italiană, iar la maturitate, atunci când era nervos, se spune că obişnuia să înjure în italiană. Se ştie că niciodată nu folosea translatori la întrunirile cu Mussolini.

În 1956, a povestit Padre Krespi, fusese trimis ca preot catolic în Ecuador, la Cuenca. Oraş cunoscut „vânătorilor de nazişti” drept posibil refugiu al lui Martin Bormann. Aici, el ducea un trai modest şi era adesea văzut în compania unor membri ai emigraţiei germane din acest stat sud-american.

Curând după această întâlnire, Krespi a decedat, fiind înmormântat cu mare pompă. Cavoul său, placat cu marmură albă, este şi astăzi acoperit cu florile depuse de localnici, care-i păstrează lui „Padre Krespi” o amintire de neşters.

Este oare posibil ca unul dintre cele mai malefice personaje ale istoriei să fi trăit aproape două decenii, pozând în om al lui Dumnezeu? Cel mai probabil răspunsul nu va putea fi dat vreodată…

Citiţi şi:

Un fost agent al CIA declară: Hitler a reușit să fugă în Argentina imediat după război 
Operaţiunea Paperclip a dus în SUA 1600 de oameni de ştiinţă nazişti 

yogaesoteric
22 noiembrie 2019