Ce s-ar fi petrecut dacă Pământul era plat?
Pentru toate fiinţele înzestrate cu o oarecare inteligenţă, este evident că Pământul nu este plat, dar o astfel de lume este şi o oportunitate pentru un exerciţiu de imaginaţie: cum ar putea „să funcţioneze” planeta noastră dacă era plată?
Un element central în această discuţie îl are gravitaţia. În mod clar, această forţă fundamentală a Universului şi-ar face simţită prezenţa pe o planetă-clătită, dar nu aşa cum se petrece pe o planetă sferică.
Gravitaţia Pământului nu te trage în jos propriu-zis, ci te trage spre centrul de greutate care, pentru un elipsoid precum Terra, coincide în mare parte cu centrul geometric. Dacă planeta ar fi plată (ar avea o formă de disc) atunci când te afli la centrul discului, unde centrul de greutate şi centrul geometric se suprapun, gravitaţia s-ar simţi ca pe Pământ. Dar dacă te îndepărtezi de centru, ai începe să simţi o forţă care te trage înapoi.
Senzaţia este aceeaşi cu cea a urcării unui versant: cu cât doreşti să te îndepărtezi mai mult de centru, cu atât versantul devine mai abrupt, astfel încât la marginea discului, acesta ar deveni un zid vertical. Dacă escaladezi acest „zid”, pe el (pe muchia discului) gravitaţia s-ar simţi din nou normal, relatează Curiosity.
Pentru a face o altă comparație plastică, Pământul ar fi asemeni unui castron (ar avea efectul de bol) – poţi merge în centrul şi pe muchia acestuia, dar pe părţile laterale ar fi mai dificil. De asemenea, nu numai oamenii şi alte fiinţe ar fi trase spre mijloc, ci şi toată apa. Ca rezultat, planeta noastră ar avea un ocean gigantic, lăsând marginile cu uscat. Animalele terestre ar trăi pe acest inel în jurul oceanului, dar mereu pe un teren înclinat, iar plantele ar avea rădăcinile spre centrul „castronului”.
Mai există şi consecinţe cosmice. În modelul cunoscut, Pământul (sferic) gravitează în jurul Soarelui (sferic), ceea ce înseamnă că planeta noastră se află sub acțiunea a două forţe vectoriale simultan: atracţia gravitaţională a Soarelui, care o trage spre centrul sistemului solar şi forța de inerţie, care este orientată într-o direcţie perpendiculară. Din combinaţia celor două forţe rezultă o orbită stabilă a Pământului în jurul Soarelui.
Dacă Pământul ar fi fost plat, nu ar fi putut avea o orbită în jurul Soarelui şi nici Luna nu s-ar fi putut învârti în jurul Terrei. Teoria prostească a Pământului plat presupune că atât Luna cât şi Soarele ar fi mai mici decât planeta noastră şi s-ar mişca deasupra discului Pământului, ca şi cum ar fi un carusel centrat pe Polul Nord („centrul Pământului”). Există o mare problemă: ce le ţine acolo? Nu există nicio forţă cunoscută care ar ţine într-o mişcare circulară cele două corpuri cerești.
Desigur, faptul că lansăm sateliţi pe orbită şi dincolo de atracţia gravitaţională a Terrei, folosind forţele care guvernează mişcările planetei – care corespund cu ideea că Pământul este rotund – şi, bineînţeles, faptul că se poate vedea din spaţiu că planeta este rotundă, reprezintă suficiente dovezi care să demonstreze și pentru cei mai „conservatori”, ceva care a fost descoperit încă din anii 1600.
Citiți și:
25 de lucruri uimitoare despre Univers
Vedere din centrul Universului (I)
yogaesoteric
19 februarie 2019