Ce se petrece dacă sunt distruse cablurile submarine de internet?

Rebelii Houthi au avariat 4 cabluri de comunicații subacvatice în strâmtoarea Bab al-Mandeb. Cablurile reprezintă o infrastructură globală esențială care facilitează conexiunile la internet între părți ale Asiei și părți ale Europei.

Cablurile submarine de date din Marea Roșie ar fi fost avariate, la câteva luni după ce rebelii yemeniți Houthi au amenințat că vor face aceasta.

Cel puțin 15 cabluri submarine trec prin strâmtoarea Bab al-Mandab, situată la capătul sudic al Mării Roșii, un corp de apă cu o lățime de doar 26 km în unele puncte. Yemenul se află pe malul nordic al strâmtorii.

Primele rapoarte privind deteriorarea cablurilor submarine din largul coastelor Yemenului au început să apară la sfârșitul lunii februarie, publicația israeliană de știri Globes susținând că patru cabluri (EIG, AAE-1, Seacom și TGN-EA) au suferit avarii. Seacom ar fi confirmat deteriorarea unui cablu pe care îl operează pe o porțiune dintre Kenya și Egipt.

„Locația unde s-a rupt cablul este semnificativă din cauza sensibilității sale geopolitice și a tensiunilor continue, ceea ce face ca acesta să fie un mediu dificil pentru operațiunile de întreținere și reparații”, a declarat Seacom. „Echipa lucrează în prezent la stabilirea unor termene de restaurare și va comunica aceste planuri clienților noștri.”

Globes a atribuit întreruperile rebelilor Houthi, susținuți de Iran, și a susținut că daunele au fost „semnificative, dar nu critice”, deoarece mai multe alte cabluri submarine deservesc regiunea. Seacom și-a asigurat deja clienții că a redirecționat traficul pe alte cabluri.

Reparațiile sunt dificile

Deși lumea dispune de o ofertă decentă de nave de reparare a cablurilor, acestea sunt rezervate cu mult timp înainte, astfel încât nu este întotdeauna posibil să se găsească una gata de lucru. Nici reparațiile cablurilor nu sunt ușoare: este nevoie de timp pentru a găsi și a recupera un segment deteriorat și a-l reconecta.

Aceste reparații ar putea fi complicate de tensiuni regionale. Rebelii Houthi au atacat nave civile și active militare în Marea Roșie de la recenta invazie a IDF în Gaza, după atacurile teroriste ale Hamas.

Prin urmare, unele companii de transport maritim au decis că riscurile de atacuri asupra bunurilor lor sunt prea mari și evită în prezent Marea Roșie, o decizie care prelungește timpii de transport maritim. Furnizorul de periferice Logitech a avertizat recent că lanțul său de aprovizionare va înregistra întârzieri ca urmare a conflictului din Marea Roșie.

Firma de monitorizare a internetului NetBlocks a declarat, de asemenea, că accesul la internet în Djibouti, națiunea africană situată pe malul sudic al strâmtorii Bab al-Mandab, a cunoscut o întrerupere pe 25 și 26 februarie. Membrii unei liste de discuții care acoperă întreruperile de internet au declarat, de asemenea, că au observat probleme cu cablurile care traversează Marea Roșie, dar rapoartele de pe listă contestă, de asemenea, momentul incidentului, subliniind că unul dintre cablurile menționate în acoperirea întreruperilor, EIG, a fost „oprit de câteva săptămâni”.

Cloudflare, între timp, nu prezintă niciun indiciu privind deteriorarea cablurilor subacvatice din Marea Roșie pe pagina sa de întreruperi și anomalii.

O amenințare realizată?

Deși nu este clar ce anume se petrece cu cablurile submarine de internet din Marea Roșie în acest moment, a da vina pe Houthi nu este complet deplasat – rebelii yemeniți au amenințat că vor deteriora infrastructura de comunicații la sfârșitul anului 2023.

Este mai puțin clar dacă grupul ar putea realiza această performanță – se crede că operațiunile submarine necesare sunt apanajul exclusiv al unor națiuni precum Rusia și China.

Contraamiralul John Gower, un fost comandant de submarin al Marinei Regale, a declarat pentru BBC la începutul lunii februarie că ar fi nevoie de o forță mai sofisticată decât cea a rebelilor Houthi, cineva cu submarine capabile să localizeze cablurile pentru a face aceasta. Cineva precum Iranul.

„Estimez că este o cacealma, cu excepția cazului în care este vorba de un atac asupra unui terminal”, a spus Gower.

„Nu am văzut nimic în [ordinul de luptă] iranian care ar putea atinge aceste cabluri, cu siguranță nu submarinele lor”, a declarat fostul comandant al Marinei Regale Tom Sharpe pentru BBC. Deși scufundarea ar fi o posibilitate, Sharpe a spus că este de acord cu Gower că amenințarea este probabil o cacealma.

Infrastructura subacvatică este adesea amenințată în timpul conflictelor internaționale. Recent, Comisia Europeană (CE) a declarat că securitatea cablurilor submarine este necesar să fie îmbunătățită. CE a declarat că de fapt cablurile submarine sunt vulnerabile și valoroase și a cerut națiunilor din Uniunea Europeană să „acorde infrastructurilor de cabluri submarine statutul de cea mai mare importanță națională posibilă”.

Rusia a investit masiv, în ultimele două decenii, în sisteme capabile să atace rețeaua de cabluri subacvatice care reprezintă 95% din tot traficul online, relatează El Pais.

Potrivit sursei citate, rețeaua globală de care depindem atât de mult este alarmant de vulnerabilă.

„Este ușor să ne imaginăm internetul ca pe un fenomen imaterial. Ne desfășurăm zilele conectându-ne la rețele wireless și stocând date, presupunând că informațiile noastre sunt în siguranță, deoarece circulă dintr-o parte a lumii în alta. Din păcate, majoritatea acestor percepții sunt greșite”, arată sursa citată.

Conform mareșalului Edward Stringer, fost director de operațiuni al Ministerului britanic al Apărării, 95% din tot traficul internațional de date trece printr-un număr mic de cabluri submarine. Vorbim despre aproximativ 200 de cabluri, fiecare cu grosimea unui furtun de grădină și capabil să transfere aproximativ 200 de terabytes pe secundă.

Această rețea foarte fizică procesează în fiecare zi tranzacții financiare în valoare de aproximativ 10 trilioane de dolari.

Putin poate ataca rețeaua de cabluri

După cum explică Stringer, în ultimii 20 de ani, Rusia a investit masiv în sisteme capabile să atace această rețea de cabluri subacvatice.

„Kremlinul are astăzi o flotă de submersibile sofisticate fără pilot concepute special pentru aceasta. La fel și China. O escaladare extinsă a conflictelor armate din Rusia poate include un atac împotriva sistemelor de cabluri submarine”, arată El Pais.

Sursa citată menționează că aceasta nu este o amenințare ipotetică. În octombrie 2022, un cablu submarin care leagă Insulele Shetland de restul lumii a fost întrerupt în două puncte. Cu câteva zile înainte, o navă rusă de „cercetare științifică” a fost detectată în zonă.

„Din păcate, este imposibil de demonstrat că Rusia a tăiat cablul. De fapt, de cele mai multe ori, întreruperile se datorează accidentelor cu bărci de pescuit sau evenimentelor seismice pe fundul mării. Chiar și așa, coincidența a îngrijorat foarte mult agențiile de securitate ale puterilor occidentale, care au perceput incidentul ca pe un avertisment din partea Kremlinului”, susțin specialiștii.

Un alt eveniment relevant a fost decizia luată în februarie 2023 de cele două mari companii de telecomunicații din China, care au decis să se retragă din consorțiul internațional care dezvoltă o rețea de cabluri submarine de 11.930 de mile (19.200 de kilometri) care leagă Asia de Sud-Vest și Europa de Vest.

Impactul unui atac coordonat împotriva acestor cabluri submarine ar fi incalculabil. Un astfel de atac ar paraliza comerțul global, băncile și finanțele, telecommutingul, ca să nu mai vorbim de industriile de tehnologie și comunicații în ansamblu și ar declanșa probabil o recesiune globală instantanee.

Dar efectele ar merge mult dincolo de asta. Lanțurile de aprovizionare din secolul 21 depind de transferul constant de date pentru a coordona livrarea mărfurilor și bunurilor. Întreruperea acestui flux de date ar provoca un efect de domino de întârzieri și eșecuri, care ar restricționa integrarea economică, politică și chiar culturală a diferitelor zone geografice.

O posibilă criză economică nu ar fi cea mai gravă problemă

Mai mult, criza financiară și economică pe care o va precipita acest atac nu ar fi nici măcar cea mai mare problemă. „Deconectarea” cablurilor puterilor rivale ar duce la o criză de negestionat, mai ales dacă responsabilitatea ar putea fi atribuită unui anumit actor statal, ceea ce ar putea provoca conflicte și reconfigura alianțe. Țările care se bazează foarte mult pe infrastructura digitală ar fi cele mai afectate, în timp ce țările cu capacități autonome de comunicare și tehnologie ar câștiga avantaje strategice.

Specialiștii susțin că asemenea scenarii nu este cazul să fie ignorate, mai ales că anarhia domnește în marea liberă. Tratatele internaționale existente nu acoperă în mod satisfăcător cazul cablurilor submarine. Acest aspect este emblematic pentru un sistem global care – deși are o importanță publică critică – nu este protejat în mod adecvat nici fizic, nici legal.

Până acum, puterile maritime s-au abținut să atace infrastructura submarină pe scară largă. Aceasta se datorează faptului că atacarea cablurilor și a conexiunilor submarine ale unui adversar ar provoca represalii costisitoare. Dar echilibrul actual este instabil și susceptibil în mod inerent la perturbări care ar putea destabiliza sistemul mondial peste noapte.

„Când ne imaginăm evenimentele care ar putea declanșa o escaladare între Occident și rivalii săi, avem tendința de a uita această realitate. La fel ca sângele din trup, societățile contemporane nu pot funcționa fără datele care circulă prin internet, care în prezent circulă printr-o infrastructură extrem de greu de apărat. Sentimentul de invulnerabilitate al Occidentului este iluzoriu, iar rivalii săi înțeleg că anumite puncte de sufocare ale infrastructurii – cum ar fi cablurile submarine – sunt călcâiul lui Ahile. Această realitate subliniază necesitatea menținerii unor relații minim funcționale pe scena internațională.”, arată El Pais.

Conform sursei citate, interdependența dintre țări nu este doar un concept folosit de diplomați.

„Este o realitate care definește lumea de astăzi. Aceasta este o lume în care problemele, riscurile și amenințările devin din ce în ce mai internaționale, în timp ce răspunsurile guvernamentale rămân preponderent naționale. Sunt probleme pe care nicio țară nu le poate rezolva singură. Necesitatea de a ne coordona acțiunile și de a răspunde colectiv la amenințări este o provocare pentru care lumea nu este pregătită”, susțin specialiștii.

Citiți și:
Internetul paralel. Cum vrea China să pătrundă în Europa prin fibra optică
Cum a distrus America conductele Nord Stream

 

yogaesoteric
8 martie 2024