Ce spun părinții copiilor ce se cred trans-sexuali

 

Atunci când un copil spune că este transgender, așteptările în zilele noastre sunt să acceptăm și să sărbătorim anunțul. Dar mulți părinți nu sărbătoresc. Ei suferă în tăcere. Ei știu că fiica sau fiul lor nu s-au născut în trupuri greșite și că hormonii și operațiile nu sunt răspunsurile la disconfortul și confuzia lor.

Poveștile lor sunt sfâșietoare:

„Am fost șocat atunci când fiica mea de 13 ani mi-a spus că de fapt ea era fiul meu transgender. Nu avea deloc interese masculine și detesta toate sporturile. Dar ca o adolescentă inteligentă și ciudată suferind de autism, avea o istorie îndelungată de a nu se acomoda cu celelalte fete.

De unde i-a venit ideea că e transgender? De la o prezentare școlară – într-o școală unde peste 5% dintre elevi se considerau transgender sau non-binari, unde unii dintre ei deja își administrau hormoni, iar o elevă a recurs la o mastectomie la vârsta de 16 ani. În lumea fiicei mele – în viața reală și online – identitățile transgender sunt răspândite iar hormonii și operațiile nu reprezintă mare scofală.

Am dus-o la un psihiatru așteptându-mă la îndrumări şi ajutor real din partea lui. În schimb, el i-a acceptat noua identitate și mi-a spus că e nevoie să fac referire la fiica mea cu pronume masculine, să mă adresez ei cu un nume masculin și să-i cumpăr un corset pentru a-i aplatiza sânii. Nu a recomandat niciun fel de terapie și nu a luat în considerare în niciun fel factorii sociali ce i-au influențat modul de gândire. Mi s-a spus că e nevoie să ia medicamente de blocare a pubertății. Mi s-au dat asigurări false că aceste medicamente sunt bine studiate, și că ele conferă o cale pe cât se poate de stabilă pentru a-și «explora genul». Mi s-a mai spus că dacă nu mă conformez, va exista pentru ea un risc crescut de sinucidere.

Nu aveam încotro să mă îndrept pentru a primi ajutor adecvat. Terapeuții sunt instruiți și presați social să nu pună la îndoială aceste identități tot mai răspândite. În Washington, DC, și multe alte state cu interdicții împotriva așa-numitelor terapii de conversie, a contesta convingerea unui copil că e de sex opus este împotriva legii.

Trăim acest coșmar de peste patru ani. Și în pofida tuturor eforturilor mele, fiica mea plănuiește să recurgă la o tranziție medicală în acest an atunci când va împlini vârsta de 18 ani.

Părinții aflați în situația noastră sunt nevoiţi să rămână în anonimat pentru a le proteja confidențialitatea copiilor lor, și deoarece ne putem confrunta cu repercusiuni legale dacă numele noastre sunt dezvăluite.

Părinții ce nu sprijină identitatea de gen a copiilor riscă să fie raportați la Serviciile de Protecție a Copilului și să piardă custodia asupra copiilor lor. În New Jersey, Departamentul Educației încurajează oficial școlile să raporteze astfel de părinți.

Totodată, media idealizează și glorifică copiii ce se identifică ca transsexuali în timp ce ignoră poveștile asemănătoare cu a mea. Am scris către peste 100 de jurnaliști, implorându-i să scrie despre ceea ce se petrece cu copiii noștri. Am scris către deputaţi şi senatori, dar am fost ignorat de către personalul lor. Postările mele online despre povestea fiicei mele au fost șterse și am fost blocat permanent de pe un forum online. Am fost democrat toată viaţa, dar acum sunt indignat de viziunea fostului meu partid și mi se pare ironic că numai conservatorii mi-a publicat povestea fără prejudecăți sau cenzură.

Noi părinții suntem ignorați și defăimați în timp ce copiii noștri suferă în numele incluziunii și acceptării. Sper că unii legislatori democrați cu o minte deschisă vor realiza faptul că se fac complici la vătămarea unor copii vulnerabili. Sper că își vor pune întrebarea: De ce doctorii asigură copiilor acest gen de asistenţă în numele unei identități de gen maleabile, nedovedite? Și de ce legislatorii consacră «identitatea de gen» în legislația statală și federală?”

***

„Fiica mea, în vârstă de 14 ani, a decis spontan că este de fapt băiat. După ce a trecut prin numeroase experienţe traumatizante și petrecând mult timp pe internet, ea a anunțat că este «trans». Personalitatea sa s-a schimbat aproape peste noapte, trecând de la o fată dulce și iubitoare la un bărbat pansexual obscen și plin de ură.

Iniţial am crezut că era vorba de o fază trecătoare. Dar cu cât încercam mai mult să o înduplec, cu atât se împotrivea mai mult. În acest timp, a fost diagnosticată cu ADHD, depresie și anxietate. Dar psihiatrii păreau mai mult interesați s-o ajute să-și proceseze noua sa identitate și să mă convingă să accept noțiunea că fiica mea este de fapt fiul meu.

La vârsta de 16 ani, fiica mea a fugit de acasă și a raportat către Departamentul de Servicii ale Copilului că nu se simte în siguranță să locuiască cu mine deoarece refuz să fac referire la ea cu pronume masculine sau cu numele masculin ales de ea. Deși Departamentul a investigat și a constatat că era îngrijită corespunzător, m-au forțat să mă întâlnesc cu o persoană ce se identifică ca transsexual pentru a mă educa asupra acestor chestiuni. Apoi, fără știrea mea, un endocrinolog pediatru a instruit-o pe fiica mea minoră cum să-și injecteze testosteron. Fiica mea a fugit apoi în Oregon unde legislația statală îi permite ca la vârsta de 17 să-și schimbe legal numele și genul, și să fie supusă la o dublă mastectomie și o histerectomie radicală fără acordul meu.

Fiica mea odată frumoasă are acum 19 ani, trăiește fără adăpost într-o stare de sărăcie extremă, e sterilizată, are barbă, nu beneficiază de servicii de sănătate mintală, este bolnavă mintal și plănuiește o faloplastie radicală (o operație prin care i s-ar tăia o parte din antebraț pentru a i se construi un penis fals).

Nivelul de suferință și furie pe care-l simt ca mamă este de neconceput. De ce legislația din Oregon le permite copiilor să ia decizii medicale ce le pot distruge viața? Ca societate suntem pe bună dreptate indignați de «circumcizia feminină». De ce doctorilor, ce au depus un jurământ să nu facă rău, li se permite să sterilizeze și să mutileze chirurgical copiii bolnavi mintal?”

***

„În august 2017, fiica noastră de clasa a VII-a a venit acasă din tabără considerându-se băiat. Avea un nou fel de a vorbi și dorința puternică de a-și schimba numele și prenumele.

Suspectăm că fiica noastră a presupus că din moment ce eu și soția mea suntem lesbiene și liberale din punct de vedere politic i-am sprijini noua sa identitate. Om fi lesbiene, dar nu suntem confuze în ceea ce privește biologia. A încercat să ne convingă cu o explicație cum că dintotdeauna s-a «simțit» băiat. Dar nu am văzut sau auzit niciodată astfel de indicii din partea ei. Am ascultat-o, i-am oferit timp şi spaţiu să-și exprime sentimentele şi opiniile și am urmărit din răsputeri să nu-i transmitem senzația că eram îngrozite de această revelație.

Pe măsură ce am început să găsim informații pentru a înțelege ce se petrece, am găsit dovezi a unei contaminări sociale pe tot internetul. YouTube, Instagram, Twitter și Reddit oferă ghiduri și manuale de tranziție, pe lângă starurile transsexuale precum Jazz Jennings și Riley J. Dennis cu mii de fani.

Pericolul n-a trecut. Unii părinți ce se confruntă cu această problemă ne consideră norocoase pentru că are o vârstă atât de fragedă, acordându-ne timp să trecem peste asta. Poate vom reuşi, dar ne confruntăm cu această furtună de contaminare socială ce este în continuă creștere fără niciun ajutor de la media mainstream, ne confruntăm cu neglijenţa FDA, ca să nu mai vorbim de capitularea penibilă a medicilor.”

***

„Fiica mea și-a petrecut copilăria fericită, implicându-se în ceea ce am putea numi activități tipice feminine, fără încurajări stereotipe de gen din partea noastră. Totul s-a schimbat când a plecat la colegiu. Mediul noului său oraș și universitatea sa glorificau identitățile transgender.

A început să ne spună la telefon că e «non-binară», ceea ce am crezut naiv că înseamnă ceva ca bisexuală. Apoi a fost copleșită de depresie și anxietate. A renunțat la studii și s-a mutat înapoi în orașul nostru, unde și-a reluat tratamentul psihiatric pentru problemele de sănătate mintală preexistente.

Înfățișarea sa, dintotdeauna feminină, s-a schimbat dramatic. Capul ras, hainele bărbătești și nefericirea evidentă o separau de restul lumii. A trecut de la a se considera non-binară la a pretinde că e de fapt băiat.

A repetat idei din mediul online: «Am știut dintotdeauna că ceva era în neregulă cu mine dar n-aveam cuvinte să exprim asta până când am început să urmăresc clipuri video pe Tumblr și YouTube. Când eram mică, mi-era teamă să vă spun că nu mă simțeam în regulă.» Povestea nu se potrivea deloc cu trecutul ei, dar încă eram naivă.

Deoarece psihiatrul ei nu o considera ca fiind transgender, am presupus că nu va putea obține o reţetă pentru prescripția de testosteron pe care o urmărea. M-am înşelat. Cu o singură vizită și o analiză de sânge, Planned Parenthood le permite tinerelor femei și bărbați să-și exploreze sinele «autentic» cu hormoni sexuali. Este nevoie doar de câțiva dolari și semnarea unui formular admițând că riscurile au fost comunicate și înțelese. Aceasta este calea pe care a apucat-o fiica mea la vârsta de 20 de ani, ocolindu-și psihiatrul.

Soțul meu a scris către Planned Parenthood, explicând istoricul ei de sănătate mintală și specificând numele doctorului ei și numărul lui de telefon. Avocatul Planned Parenthood a răspuns că oricine cu vârsta de peste 18 ani e apt să ia astfel de decizii.

Indiferent ce părere aveţi în legătură cu celelalte servicii ale Planned Parenthood, faptul că prescriu instant hormoni puternici cu mult efecte pe termen lung – în special persoanelor cu probleme de sănătate mintală aferente – ar fi de natură să vă tulbure conștiința. E necesar ca oamenii să știe despre noile afaceri ale Planned Parenthood.”

***

„La vârsta de 17 ani, după imersiunea în Tumblr și după ce două dintre prietenele sale de liceu s-au declarat transgender, fiica noastră ne-a spus că «e de fapt un tip». Psihiatrul ei a diagnosticat-o cu tulburare din spectrul autist. Ne-a spus de asemenea categoric că vom pierde controlul asupra tratamentului şi asistenţei medicale care i se acordă atunci când va împlini vârsta de 18 ani. Ca angajat federal, nu am putut găsi o asigurare de sănătate ce nu acoperă tratamentul cu hormoni pentru disforia de gen auto-declarată.

Fiica mea are acum 20 de ani, ia testosteron de un an și și-a făcut o programare pentru un consult pentru o dublă mastectomie – toate acestea deși nu-și poate cumpăra legal o băutură alcoolică. Nu pot primi răspunsuri de la doctori la întrebările mele în privința riscurilor acestor «tratamente». Nu primesc răspunsuri în legătură cu ce face acest tratament să fie corespunzător… ori felul în care diferă fiica mea fața de acele tinere ce «nu mai sunt trans» și au «detranziționat», uneori după ce au luat ani de zile hormoni.

A fi nevoit să asist la felul în care acești adulți le permit fiicei mele să-şi pună în pericol sănătatea fără sprijinul medical real este un scenariu la care nu m-aş fi gândit şi nu am visat că vreun părinte va fi nevoit să-i facă față, cel puțin nu în Statele Unite. Dar aceasta este realitatea noastă acum – o realitate pe care media mainstream nu o va aborda cu sinceritate.”

Citiţi şi:

Am ajuns să fabricăm copii transgender

Transgender este o boală mintală și ar fi necesar să fie tratată ca atare

 

yogaesoteric
17 mai 2020