Ceea ce facem este FUNDAMENTAL DIFERIT de vaccinare

Tehnica vaccinurilor cu ARNm era descrisă de New York Times, în 2015, drept o inginerie genetică ce modifică ADN-ul
Există o adevărată reticență în a descrie tehnologia noilor vaccinurilor covid drept revoluționară – deci și experimentală, cu implicații genetice. În comunicarea publică ni se transmite că tehnologia ARNm este sigură și că ar fi fost folosită deja de 10 ani, fără a se intra însă în detalii: în ce domenii, cu ce impact, pe câți subiecți.

Însă, înainte ca vaccinurile ARNm să fie o miză atât de importantă pe fondul urgenței pandemice declarate global, producătorii și jurnaliștii nu erau așa timizi. Vorbeau direct despre terapie genetică și despre periculozitatea folosirii unor astfel de noi tehnologii la producerea de vaccinuri.
Iată, mai jos, două articole, unul din New York Times, din 2015, în care se spune clar că tehnologia vaccinării ARNm este terapie genică și inginerie genetică care duce la … modificarea ADN-ului. În acești termeni vorbește și unul dintre oamenii de știință pionieri ai noii tehnologii, premiatul Nobel David Baltimore, recunoscut ca predecesor al cercetărilor ce au dus la noile vaccinuri covid, dar care, culmea, în 2020, era sceptic că ar fi o idee bună folosirea acesteia în contextul pandemic, cu toate că recunoștea oportunitatea de a dezvolta mai rapid un vaccin: „într-o situație pandemică precum aceasta, a folosi o nouă modalitate NU ESTE O IDEE GROZAVĂ pentru că se pot ivi surprize”.
De asemenea, în acest interviu din primăvara lui 2020, David Baltimore era convins că e mult prea devreme pentru dezvoltarea unui vaccin covid.
Celălalt articol a apărut în Statnews, 2017, și este despre Moderna, care tocmai fusese lăsată baltă de un partener din cauza aplicațiilor sale mult prea „îndrăznețe” din același domeniu.
Între timp, în doar trei ani, de la tehnologie prea îndrăzneață și periculoasă pentru a fi testată (!) pe oameni, Moderna (ca și Pfizer, dar și alți producători) a ajuns producător de vaccin autorizat (e drept, experimental) în masă, iar la nivelul limbajului nu doar că nu se discută de „terapie genică” sau „inginerie genetică”, ci se consideră că dacă atribui așa ceva noilor vaccinuri sau afirmi despre ele că modifică ADN-ul, faci „teoria conspirației”.
Carl Zimmer, 9 martie 2015
Luna trecută, o echipă de oameni de știință a anunțat ceea ce s-ar putea dovedi a fi un enorm pas înainte în lupta împotriva HIV. Oamenii de știință de la Scripps Research Institute au declarat că au dezvoltat un anticorp artificial care, odată ajuns în sânge, se prinde de virus și îl inactivează. Molecula poate elimina HIV din maimuțele infectate și le poate proteja de viitoare infecții.
Dar acest tratament nu este un vaccin în sensul obișnuit al termenului. Prin livrarea genelor sintetice în mușchii maimuțelor, oamenii de știință în esență reprogramează animalele pentru a rezista bolilor. Cercetătorii testează această nouă abordare nu doar împotriva HIV, ci și împotriva Ebola, a malariei, a gripei și a hepatitei.
Cerul este limita”, a spus Michael Farzan, imunolog la Scripps și autorul principal al noului studiu. Dr. Farzan și alți oameni de știință speră din ce în ce mai mult că această tehnică va oferi protecție pe termen lung împotriva bolilor acolo unde vaccinurile au eșuat. Primul studiu la om bazat pe această strategie – numită imunoprofilaxie prin transfer de gene, sau I.G.T. – este în curs de desfășurare și sunt planificate alte câteva noi.

Ar putea revoluționa modul în care ne imunizăm împotriva amenințărilor la adresa sănătății publice în viitor”, a spus dr. Gary J. Nabel, șef științific al Sanofi, o companie farmaceutică care produce o gamă largă de vaccinuri. Dacă I.G.T. va avea succes, este încă o întrebare deschisă. Cercetătorii este necesar să evalueze în continuare siguranța și eficacitatea acesteia la om. Iar perspectiva aplicării ingineriei genetice asupra oamenilor pentru a-i reprograma astfel încât să reziste bolilor infecțioase poate ridica îngrijorări în rândul pacienților.
Realitatea este că șuntăm sistemul (în original: „touching third rails” – atingerea unei a treia șine poate duce la electrocutare; utilizarea ca metaforă se referă la riscul de „sinucidere politică” cu care se va confrunta o persoană prin asocierea cu o anumită cauză, subiect sau subiect având un caracter extrem de controversat sau ofensator), prin urmare, va fi nevoie de o explicație”, a spus dr. David Baltimore, laureat al premiului Nobel și virolog la Caltech, care testează I.G.T. împotriva unui număr de boli.
Vaccinurile convenționale fac sistemul imunitar să învețe cum să producă anticorpi introducând agenți patogeni slăbiți sau morți, sau doar fragmente moleculare ale acestora. Celulele noastre imune produc o serie de anticorpi, dintre care unii pot combate aceste infecții. În unele cazuri, acești anticorpi oferă o apărare puternică. Vaccinarea împotriva bolilor precum variola și rujeola poate duce la o protecție aproape completă. Dar împotriva altor boli vaccinurile convenționale deseori nu reușesc să producă anticorpi eficienți. HIV, de exemplu, prezintă atât de multe tulpini, încât un vaccin care poate proteja împotriva uneia nu va funcționa împotriva altora.
I.G.T. este cu totul diferită de vaccinarea tradițională. Este, în schimb, o formă de terapie genică. Oamenii de știință izolează genele care produc anticorpi puternici împotriva anumitor boli și apoi sintetizează versiuni artificiale. Genele sunt plasate în virusuri și injectate în țesutul uman, de obicei în mușchi. Virusurile invadează celulele umane cu sarcinile lor utile de ADN, iar gena sintetică este încorporată în ADN-ul propriu-zis al destinatarului. Dacă totul merge bine, noile gene instruiesc celulele să înceapă să producă anticorpi puternici.
Dr. Michael Farzan, imunolog la Scripps Research Institute, a contribuit la dezvoltarea unui anticorp artificial care a inactivat HIV la maimuțe. Ideea de dezvoltare a I.G.T. a apărut în timpul luptei împotriva HIV. La câțiva oameni s-a dovedit că unii anticorpi împotriva HIV se dovedesc a fi extrem de puternici. Așa-numiții anticorpi larg neutralizanți se pot fixa pe mai multe tulpini diferite de virus și le pot împiedica să infecteze celule noi.
Dr. Philip R. Johnson, șef științific al Spitalului de Copii din Philadelphia și virusolog la Universitatea din Pennsylvania, a avut o idee: De ce să nu oferim anticorpi neutralizanți pe larg tuturor? La acea vreme, dr. Johnson și alți cercetători experimentau terapia genică pentru tulburări precum hemofilia. Cercetătorii au aflat cum să încarce genele în virusuri și să le convingă să invadeze celulele, iar lui Johnson i-a venit ideea să folosească această strategie pentru a introduce gena unui anticorp puternic în celulele pacientului. După ce celulele au început să producă anticorpi, pacientul efectiv ar fi „vaccinat” împotriva unei boli.
Ideea a reprezentat o nouă direcție radicală pentru terapia genică. Până atunci, cercetătorii s-au concentrat pe vindecarea tulburărilor genetice oferind versiuni funcționale ale genelor defecte. I.G.T., pe de altă parte, ar proteja oamenii sănătoși de bolile infecțioase. Însă nu există nicio garanție că această terapie va avea succes. În primul rând, cel mai bun virus pe care dr. Johnson l-a avut la dispoziție pentru eliberarea genelor a funcționat doar pentru a invada celulele musculare – care, în mod normal, nu produc niciodată anticorpi.

În 2009, dr. Johnson și colegii săi au anunțat că tehnica a funcționat până la urmă. În experimentul lor, au căutat să protejeze maimuțele de SIV, o versiune a HIV de care suferă primatele. Pentru a face aceasta, au folosit virusuri pentru a trimite gene puternice în mușchii maimuțelor. Celulele musculare au produs anticorpi SIV, așa cum sperau dr. Johnson și colegii săi. Apoi au infectat maimuțele cu SIV. Oamenii de ştiintă au descoperit că maimuțele au produs suficienți anticorpi în mușchi pentru a le proteja de infecţii SIV. Fără procedura I.G.T., maimuțele ce au primit virusul au murit.
(…) „Ocolim sistemul imunitar, mai degrabă decât să urmărim să stimulăm sistemul imunitar”, a spus dr. Baltimore. „Deci, ceea ce facem este fundamental diferit de vaccinare, deși rezultatul final este destul de similar.
Gary W. Ketner, microbiolog la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg, a fost intrigat de rezultatele doctorului Baltimore și s-a întrebat dacă I.G.T. ar putea fi folosit împotriva unei alte boli importante care a ocolit vaccinurile: malaria. Dr. Ketner, dr. Baltimore și colegii lor au găsit un anticorp puternic împotriva malariei și au folosit un virus pentru a livra gena în șoareci. În luna august 2014, aceștia au raportat că atunci când țânțarii ce purtau malarie au înțepat șoarecii, până la 80% dintre animalele tratate au fost protejate. „Este încurajator”, a spus dr. Ketner. „Este bine pentru o primă încercare cu o metodă neprobată științific, dar ar fi nevoie să dea rezultate mai bune”. Acum, dr. Ketner caută anticorpi mai buni, care să ofere mai multă protecție cu o doză mai mică.
Aceste experimente sugerează că anticorpii creați de I.G.T. ar putea ajuta în cazul bolilor care au rezistat vaccinurilor zeci de ani. Alte studii sugerează că I.G.T. ar putea ajuta, de asemenea, împotriva focarelor bruște apărute în viitor.
Dr. James M. Wilson, patolog la Universitatea din Pennsylvania, și colegii săi au investigat utilizarea terapiei genice pentru tratarea fibrozei chistice prin administrarea de gene în celulele care căptușesc căile respiratorii ale pacienților. S-a gândit că multe virusuri cu răspândire rapidă, precum gripa și SARS, atacă și ei aceleași celule. În 2013, dr. Wilson și colegii săi au raportat că virusurile care transportă gene de anticorpi în celulele căilor respiratorii pot permite șoarecilor și dihorilor să lupte împotriva unei game largi de tulpini de gripă. De atunci, el și colegii săi au testat I.G.T. împotriva altor virusuri care cauzează focare mortale – inclusiv Ebola.
Dr. Wilson și colegii săi au făcut echipă cu Mapp Biopharmaceutical, o companie care a dezvoltat un anticorp împotriva Ebola numit ZMapp. Oamenii de știință au sintetizat o genă pentru anticorpul ZMapp și au livrat gena în mușchii șoarecilor. Experimentele sunt doar în stadiile incipiente, dar „avem date încurajatoare”, a spus dr. Wilson.
Pentru dr. Johnson, interesul în creștere pentru I.G.T. este îmbucurător. „Începe să prindă, dar cu siguranță nu a devenit mainstream”, a spus el. Acest fapt pare să se modifice, și încă repede. În februarie anul trecut, dr. Johnson a început primul studiu clinic al I.G.T. la oameni. Echipa sa a plasat gene de anticorpi HIV în mușchii voluntarilor pentru a vedea dacă tratamentul este sigur. Cercetătorii se așteaptă să finalizeze colectarea rezultatelor în această primăvară. „Suntem optimiști. Suntem plini de speranță”, a spus dr. Johnson.
Dr. Wilson se pregătește să testeze I.G.T. împotriva gripei mai târziu în acest an. Nu există nicio garanție că succesele din studiile pe animale pot fi reproduse la oameni. „Oamenii nu sunt doar niște șoareci mai mari”, a spus dr. Ronald G. Crystal, președinte al medicinei genetice la Weill Cornell Medical College.
Sistemele imune umane pot ataca anticorpii artificiali sau virusurile care îi furnizează, distrugându-le protecția. Sau celulele musculare ar putea produce prea mulți anticorpi, deoarece nu au încorporat sistemul de reglare pe care îl au celulele imune.

Dr. Farzan și alți cercetători investighează întrerupătoarele moleculare care pot opri producția de anticorpi sau pot ajusta doza lor. „Dacă vrem cu adevărat să vedem această tehnică înflorind, avem nevoie de comutatoare de reglare”, a spus el. În ciuda îngrijorărilor persistente cu privire la I.G.T., dr. Nabel spune că rămâne optimist. „Există probleme de siguranță care necesită soluționare, dar există modalități logice de abordare a acestora”, a spus el. Bioeticienii nu prevăd obstacole etice majore pentru I.G.T., deoarece se bazează pe terapia genică, care a fost dezvoltată de mai bine de 30 de ani. „Nu mi se pare o deviere radicală”, a declarat Jonathan Kimmelman, profesor asociat la Universitatea McGill.
Totuși, dr. Baltimore spune că el anticipează că unii oameni ar putea să aibă rețineri față de o strategie de vaccinare care înseamnă modificarea propriului ADN, chiar dacă această tehnică poate preveni o boală potențial fatală. „Dar sentimentul meu, ca om de știință, este că avem responsabilitatea să aducem în spitale o tehnică despre care credem că va aduce îmbunătățiri”, a spus el.
Damian Garde, Iulie 2017
Moderna Therapeutics, o companie de 5 miliarde de dolari care se laudă cu potențialul său de a transforma lumea, a primit vești proaste joi dimineață: pierde un partener cheie, ceea ce pune în pericol cel mai avansat proiect al său de medicament și ridică întrebarea dacă Moderna poate fi la înălțimea publicității pe care a petrecut ani buni să o tot amplifice.
Alexion Pharmaceuticals, un magnat în domeniul bolilor rare, a anunțat că a întrerupt legăturile cu Moderna, anulând un parteneriat de 100 de milioane de dolari, consolidat în 2014. Cei doi asociați și-au unit forțele pentru a folosi tehnologia îndrăzneață, dar nedemonstrată, a companiei Moderna pentru a trata o maladie rară și debilitantă – sindromul Crigler-Najjar, însă munca lor s-a confruntat în mod repetat cu probleme de legate de siguranță și nu a ajuns niciodată la testele pe oameni.
Într-o declarație, Moderna a minimalizat implicațiile deciziei lui Alexion, spunând că, la început, când a stabilit parteneriatul cu compania, avea o „capacitate limitată și capabilități în formare”, iar de atunci a „dobândit cunoștințe extinse” care îi vor permite să continue mai departe prin forțe proprii. Moderna și Alexion au refuzat să facă alte comentarii. Echipa partenerilor cu mulți bani ai Moderna depășește cu mult compania Alexion. Merck, AstraZeneca și Vertex lucrează încă cu Moderna. Dar pierderea firmei Alexion înseamnă o lovitură puternică dată celor mai ambițioase promisiuni cu potențial profitabil ale Moderna.
Tehnologia fundamentală a companiei se bazează pe utilizarea unor filamente personalizate de ARN messenger sau ARNm, pentru a transforma celulele trupului în substitute de fabrici de medicamente, care produc proteinele necesare pentru a trata o serie de boli. Stéphane Bancel, carismaticul CEO al departamentului respectiv al Moderna, a promis că va crea sute de terapii cu tehnologia companiei sale, susținând potențialul său împotriva cancerului, a bolilor rare și a virusurilor mortale.

Dar acest fapt nu a funcționat până acum. Strădaniile companiei Moderna de a produce efectiv medicamente pe bază de ARNm au fost în mod repetat paralizate, acestea dovedindu-se fie prea slabe, fie prea periculoase pentru a fi testate în cadrul studiilor clinice, au afirmat foști angajați și parteneri (ai companiei). În schimb, compania a acordat prioritate vaccinurilor, care pot fi administrate o singură dată evitând, astfel, problemele de siguranță care au afectat alte proiecte mai ambițioase.
Dar piața vaccinurilor a fost de mult timp mercantilizată ceea ce înseamnă că orice (produs) nou intrat, oricât de revoluționar ar fi, este puțin probabil să obțină profiturile pe care le obțin companiile din domeniile de vârf, cum ar fi bolile rare și oncologia. Acest fapt face ca Moderna, care își promovează tehnologia ca pe un progres care va modifica jocul în biotehnologie, să mizeze pe poziția de lider al (vânzărilor) în pierdere, au spus foști angajați.
Decizia lui Alexion vine la câteva săptămâni după ce gigantul în investiții Fidelity, unul dintre cei mai mari susținători ai Modernei, a redus suma de evaluare a biotehnologiei cu creștere rapidă, sugerând că valorează mai degrabă circa 3,3 miliarde de dolari, decât suma de 5 miliarde de dolari stabilită de alți investitori.
În același timp, un conflict juridic care escaladează amenință capacitatea Moderna de a câștiga vreodată vreun dolar din cea mai avansată lucrare a sa. Moderna nu deține cheia tehnologiei pentru ca vaccinurile sale cu ARNm să funcționeze, iar compania care o deține, susține că Moderna o folosește ilegal. Recent, un judecător canadian s-a pronunțat împotriva companiei Moderna, pregătind scena pentru un proces în această toamnă care ar putea lăsa compania fără dreptul de a-și vinde cele mai avansate produse.
Fiecare evoluție a evenimentelor a eliminat imaginea auto-perpetuată de Moderna de a reprezenta următorul subiect important al biotehnologiei, dar încrederea lui Bancel nu a scăzut niciodată. În aprilie, el a declarat pentru The Wall Street Journal că promisiunea companiei Moderna în ceea ce privește vaccinurile a fost „dovedită” printr-un singur studiu mic. În iunie, președintele Moderna, Noubar Afeyan, l-a invocat pe Ayn Rand pentru a susține direcția lui Bancel și a afirma potențialul companiei într-o postare de felicitare de pe blog.
În ceea ce-l privește pe Alexion, renunțarea la Moderna face parte dintr-o acțiune pivot de mare anvergură sub conducerea noului CEO Ludwig Hantson, care a venit în bord în martie pentru a „curăța casa” în vremuri tulburi, pentru compania respectivă. Moderna nu este singurul partener care a rămas pe drumuri: Blueprint Medicines și Arbutus Biopharma s-au asociat fiecare cu Alexion într-o afacere de milioane de dolari și fiecare dintre ele, ca și Moderna, se află acum în exterior.
Punctul comun este Martin Mackay, fostul șef al departamentului de cercetare și dezvoltare de la Alexion, care a părăsit compania în luna mai, pe fondul unui exod din executiv. La începutul mandatului său, Hantson și-a exprimat nemulțumirea față de fluxul de noi terapii ale companiei și a arătat rapid acest aspect, zdruncinând conducerea companiei Alexion.
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More