„Cei mai buni dintre noi” au probleme mari: Planurile li se prăbușesc unul după altul
„Cei mai buni dintre noi” au fost foarte ocupați în ultimii ani.
Schimbare climatică, DEI (Diversitate – Echitate – Incluziune), ESG (Mediu – Societate – Guvernare), Net Zero, vaccinare, războaie, scandaluri politice, procese și anchete, provocarea și apoi combaterea inflației, prăbușirea băncilor, prăbușirea pieței obligațiunilor de stat, închiderea conturilor bancare ale disidenților, sancțiuni, CBDC (monede digitale de stat), transgenderism, energie refolosibilă, crah cripto și multe altele.
Nicio provocare nu este prea mare pentru cei puternici. Până și clima mondială și definiția femeii sunt sub control.
Însă, ceea ce e cu adevărat șocant este că, brusc, situația pare să nu mai meargă conform planului în privința niciuneia dintre inițiativele lor. Pare că nimeni nu mai crede nimic din ce spun ei. Totul a luat o turnură foarte proastă pentru „Cei mai buni dintre noi”.
Sistemul, statul paralel, adunătura de la Davos, elitele, camera lorzilor, globaliștii și pe oricine mai vreți să adăugați la acest ghiveci totalitar – bat în retragere la toate nivelurile.
De la schimbarea climatică la migrație, trecând prin economie, dacă faci o listă cu temele lor favorite, poți să le ștergi imediat, dată fiind rapiditatea cu care se succed narațiunile.
Niciodată nu am văzut atât de multe inițiative la nivel înalt prăbușindu-se cu atâta rapiditate.
M-am așteptat ca Net Zero să se dovedească problematic.
Însă am crezut că măcar vor încerca. Dar par să fi abandonat de la primul obstacol.
Probabil că nu mai e nevoie să turnăm gaz pe foc. S-o facem totuși, cu o scurtă trecere în revistă a ceea ce se petrece. Și apoi să ajungem la mesajul pe care vreau să vi-l transmit.
**********
Pe frontul climatic, totul a mers teribil de prost. UE însăși a început să-și scoată din priză propriile inițiative. Verzii din Germania conduc lupta împotriva politicilor verzi ale Uniunii.
Agricultorii UE au luat foc literalmente.
Este absolut bizar să vezi cum grupul cel mai răsfățat al UE – fermierii – se răscoală împotriva ei.
Dacă ne amintim că, inițial, Uniunea era o zonă comercială protecționistă pentru cărbune și oțel, merită să observăm că aceste două grupuri de lucrători nu au făcut nici pe departe atâta gălăgie atunci când au fost eliminate progresiv de protectorii lor. Dar fermierii nu au acceptat.
Marea Britanie a fost cu un pas înaintea UE, îndulcind o lungă listă de măsuri în materie de schimbare climatică, în ultimele luni. Ați auzit deja vorbindu-se mult despre asta.
În Centrul Londrei, Robin Hood și băieții lui veseli au protejat automobilele obișnuite de ochii șerifului, sabotându-i acestuia camerele Ultra Low Emissions Zone (ULEZ), care îi pedepsesc pe șoferii care nu își permit să plătească taxele verzi sau nu își permit să își cumpere o mașină electrică.
Elitele au strigat: „Să mănânce cozonac ca să evite taxa zdrobitoare ULEZ”. Sau era vorba de gândaci?
Dar atunci ce șansă mai au Orașele de 15 Minute, dacă ULEZ întâmpină o asemenea opoziție?
Guvernul german, mare suporter al energiei verzi, s-a întors la cărbune, renunțând la eoliene. Acum, vrea să acopere gaura lăsată de închiderea energiei nucleare, care nu are emisii de carbon, cu investiții de miliarde de euro în centrale noi pe gaz.
Ca să fiu cinstit, ideea e că acestea ar urma să fie trecute pe hidrogen, cândva, în viitor. Cu hidrogenul produs……. undeva, într-un fel sau altul, de către altcineva care folosește altceva decât energie nucleară.
Anunțul Germaniei a fost bineînțeles atent programat încât să coincidă cu cel al Statelor Unite, anume că Washingtonul își va îngheța exporturile de gaze naturale.
Imaginați-vă ce bizară gâlceavă diplomatică cu siguranță că a fost: europenii plângându-se că americanii nu exportă suficient combustibil fosil de fracturare hidraulică pentru a susține tranziția verde a Europei.
Până la urmă, de ce a sărit în aer Nord Stream?
În Australia, o importantă fermă eoliană a fost lăsată baltă de guvern pentru că s-a constatat că provoca distrugeri de mediu unei zone mlăștinoase.
Să fim sinceri, vom avea mult mai multe zone mlăștinoase dacă savanții au dreptate în privința schimbării climatice.
Rămâne totuși întrebarea ce fel de energie este permisă într-o lume în care mediul vine pe primul loc. Doar nu o să rămânem la combustibilii fosili din cauza lipsei de energii refolosibile……. Sau da?
Chiar dacă ne-am decide să construim un sistem de energie verde, tot nu e clar de unde va proveni metalul pentru acesta.
Guvernul german a renunțat la proiectele UE care impuneau ca metalele folosite la tranziția energetică să provină din surse durabile.
Ironia sorții, tocmai mogulul mineritului australian, Andrew „Twiggy” Forrest se plânge de asta.
În ce lume bizară trăim, dacă magnații mineritului din Australia se plâng de lipsa reglementărilor verzi din Europa? Și care va fi pe viitor efectul tranziției UE la investiții în metale produse din surse durabile? Nu pentru că UE ar mai avea nevoie să-și agraveze situația.
Ziarul australian Financial Review titra recent: „Lista îmbogățiților cu averi făcute din metale verzi se subțiază”. Ideea articolului este că cei care au investit în proiecte de metale verzi, în Australia, au pierdut bani grei.
Unul dintre directorii executivi a reacționat la prăbușirea cu 52% a acțiunilor companiei sale așa cum doar un visător o poate face: „Ca să fiu cinstit, nu bogăția este cea care mă motivează.” Mă întreb dacă acționarii săi au fost fericiți auzindu-l.
**********
Cea mai mare forță a capitalismului este că acționează ca un mecanism de responsabilizare. Aceasta îi obligă pe oameni să își pună banii proprii acolo unde le spun și altora să îi pună, și să îi alunge pe creduli dacă afacerea nu funcționează.
De aceea, companiile rent-a-car caută să se descotorosească de mașinile electrice cât mai rapid.
Nu doar că refuză să mai cumpere altele noi. Și nu doar că nu le vând încet, pentru a evita o prăbușire a pieței. Pur și simplu, se bulucesc să scape de ele. Probabil pentru că nu mai cred că mașinile electrice îi vor duce acolo unde au sperat.
**********
Militanții ecologiști au devenit atât de disperați, încât au pus acum gând rău animalelor cele mai simpatice pentru a salva lumea.
În fața acestui subtitlu din Telegraph, nu știu dacă să râd sau să plâng:
Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost: Australia ce va face? Nu are veverițe de exterminat pentru a salva planeta.
Iar ultima dată când această țară a dus un război împotriva struților Emu l-a pierdut.
Ironia sorții face că, până nu cu mult timp în urmă, copacilor li se pusese gând rău din cauza schimbării climatice.
Ohio State News se lamenta: „Schimbarea climatică transformă copacii în niște căpcăuni…”
Și teoretiza că arborii rețin carbonul doar temporar, deoarece până la urmă tot mor și îl eliberează din nou. Dacă arborii ar trăi 26 de ani, cei plantați astăzi, când vor muri, ar face ravagii asupra țintei noastre de a atinge Net Zero în 2050.
Astfel, pentru militanții schimbării climatice, este foarte greu să se decidă care este cel mai mare dușman în epopeea luptei salvarea planetei: veverițele sau copacii.
**********
Ceea ce știm cu siguranță, însă, este că țintele pe care ni le fixăm în lupta împotriva schimbării climatice se prăbușesc una după alta.
The Renewable Energy Magazine scrie: „Ținta Marii Britanii pentru energie solară în 2035 a fost nimicită de inflație și blocaj.”
Francezii au abandonat și ei obiectivele în materie de energie refolosibilă.
Iar Bloomberg scrie: „Ambițiosul obiectiv al Californiei în materie de energie eoliană off-shore este considerat ca fiind irealizabil.”
Și textul este mult mai blând în comparație cu realitatea.
Pe de altă parte, furnizorul de combustibili fosili Shell a calculat în raportul său privind gazele naturale lichefiate (GNL) că lumea s-ar putea afla la o distanță uriașă de Net Zero, dată fiind explozia cererii de gaz.
**********
Guvernele reacționează în stil mare la aceste vești. Partidul Laburist intenționează să-și reducă la jumătate planul în materie de investiții verzi.
Foarte mediatizata îndulcire a reglementărilor guvernului britanic privind reglementările pentru ferme eoliene on-shore a avut ca rezultat ZERO depuneri de cereri de proiecte eoliene.
Situație asemănătoare celei de anul trecut cu licitațiile eoliene off-shore.
Cele mai mari companii mondiale de energie eoliană renunță, Orsted și Siemens Energy căutând soluții să iasă din industria eoliană.
Vehiculele electrice, mândria și bucuria mișcării ecologiste, se confruntă cu o listă de probleme uimitor de lungă.
Nici măcar scepticii nu ar fi putut redacta un asemenea pomelnic.
Scăderea vânzărilor, capacitatea de a se deplasa pe vreme rece, capacitatea de a-și conserva valoarea și multe altele se adună, creând o situație extrem de jenantă.
Reportajele despre cimitirele de mașini electrice din China țin prima pagină, așa cum o făceau în urmă cu zece ani orașele fantomă chineze.
Nedorind să piardă inițiativa, Camera Lorzilor din Marea Britanie a identificat un țap ispășitor pentru eșecul mașinilor electrice: Mr. Bean. Rowan Atkinson, cu criticile sale la adresa vehiculelor electrice, este vinovatul.
Ironia sorții face ca mașinile electrice să nu funcționeze în tipul de condiții meteorologice pe care schimbarea climatică le face mai mult sau mai puțin probabile, în funcție de ce activist climatic asculți.
Din ce în ce mai multe guverne renunță la politicile bizare de promovare a mașinilor electrice, pe măsură ce lacunele acestora – precum și legăturile lor cu China – sunt tot mai evidente.
La fel cum s-a petrecut și cu alte proiecte ambițioase, ca pompele de căldură, boilerele electrice etc.
**********
Curând, vor apărea scandalurile. Cum ar fi miile de locuințe din Spania lăsate baltă de guvern după supra-investiții în energia solară pe baza promisiunii de subvenții care nu s-au mai acordat.
Energia nucleară, soluția atât de dureros de evidentă, devine tot mai dificil de ignorat. Ceea ce face ca tentativele de a o ignora să devină tot mai aberante.
UE cere ca Franța să renunțe la energia nucleară pentru a-și majora participarea de energie refolosibilă și a atinge obiectivul de 40%.
**********
Dar nu doar schimbarea climatică se prăbușește în planurile globaliștilor. Restul proiectelor au aceeași soartă.
Sancțiunile împotriva Rusiei se dovedesc ridicole în timp ce rebelii Houthis reușesc să disturbe transporturi navale cu o valoare mai mare decât eforturile totale ale întregului Occident împotriva Rusiei, iar exporturile occidentale către vecinii Rusiei au explodat.
În aceste condiții, nimic mai potrivit decât să institui noi sancțiuni, nu-i așa? De data aceasta, pentru moartea unui lider al opoziției ruse deținut.
În timp ce Tucker Carlson face reportaje la Moscova despre stațiile de metrou somptuoase și despre alimentele ieftine, economiile occidentale se află deja în recesiune sau pe punctul de a intra.
**********
Singurul aspect care pare să fie în favoarea Sistemului este piața bursieră. Când s-au anunțat recesiuni în Marea Britanie și Japonia, de exemplu, bursele din ambele țări s-au comportat bine.
Asta pentru că, astăzi, singurul element care ține piețele în viață îl reprezintă intervenția guvernelor și a băncilor centrale. Iar recesiunile fac ca această intervenție să fie și mai probabilă.
Dar este aceasta baza pentru o revenire sustenabilă? Și care este efectul asupra societății ca acțiunile să crească în detrimentul tuturor celorlalte?
Inflația se dovedește mai încăpățânată ca oricând, exact când bancherii centrali erau gata să proclame victoria.
Unii amenință chiar să majoreze din nou rata dobânzilor, în loc să o reducă, așa cum cer piețele. Dacă piețele se înșală, acțiunile s-ar putea prăbuși.
În fața acestei situații grele, Banca Centrală Europeană se comportă ca băiețelul meu de patru ani care aleargă la grădi de colo-colo strigând: „Nu mai ești cel mai bun prieten al meu!”.
Unul dintre guvernatorii BCE a declarat recent despre cei care consideră agenda verde contrară mandatului său legal: „M-am săturat de tipii ăștia!”.
Știi ceva? Și noi ne-am săturat de voi.
**********
Verdictul privind măsurile pandemice devine tot mai incomod, punând și celelalte planuri ale globaliștilor în pericol.
Măștile, distanțarea socială și lockdown-urile sunt văzute de mulți ca aberante, devine tot mai evident că virusul a fost de origine umană, iar vaccinurile sunt tot mai impopulare. Uneori, și cei de la putere recunosc.
**********
În SUA, președintele actual, care abia se ține pe picioare, a fost descris ca fiind prea senil pentru a putea fi adus în fața justiției pentru aceleași infracțiuni pentru care este judecat oponentul său.
Infracțiunea pare totuși să te califice pentru președinție, dată fiind reacția celor două tabere politice privind performanța candidatului propriu.
Dar mai e și Hillary Clinton, care deși a gestionat în mod greșit informații clasificate, nu a câștigat alegerile.
În timp de Donald Trump se află în fruntea sondajelor, noul plan al Democraților este foarte american: importarea de alegători din străinătate. Însă consecințele deschiderii frontierelor par să îi coste pe Democrați mai mulți alegători decât pot câștiga.
Cei care au pledat în favoarea deschiderii frontierelor și a tăierii finanțării poliției imploră poliția să îi expulzeze pe imigranții de la ușa lor.
**********
Într-adevăr, efectele migrației în masă, pe care alegătorii le asociază cu globaliștii, dat fiind că niciun guvern național care se așteaptă că va urma să dea socoteală la urne nu le-ar aproba, provoacă proteste în țările cele mai primitoare.
Locuiam în Austria, când au venit sirienii în 2015.
Am locuit în Irlanda înainte ca Schengenul să deschidă țara pentru imigrația în masă, și am vizitat-o apoi de alte câteva ori.
Am trăit în Germania și în Marea Britanie, când UE a statuat libertatea de mișcare și dreptul de rezidență.
Am locuit în Australia când a început campania lui Tony Abbott împotriva imigrației ilegale și când țara a fost invadată de migranți economici din Europa, după 2008.
Dați-mi voie să vă spun: oamenii de rând sunt furioși față de actuala explozie a imigrației. Au fost nevoiți să vireze spre extrema dreaptă…….
**********
Însă, cel mai tulburător aspect este numărul de decese în exces, care continuă să explodeze fără nicio tresărire din partea guvernului. Cu atât mai puțin vreo investigație.
Dacă ar exista cineva care să creeze o simulare pe calculator a numărului deceselor, în loc să le raporteze pe cele care se produc, ar mai fi ceva.
Deocamdată, însă, scena este lăsată liberă pentru adepții teoriei conspirației să mediteze la ce se află în spatele excesului de morți. Iar aceștia se apropie tot mai mult de adevăr.
**********
Pentru a fi cinstit, prăbușirea politicilor supranaționale se produce cu atâta rapiditate încât seamănă cu finalurile episoadelor din Star Wars, când două ore de intrigă și conflicte acumulate se evaporă brusc, odată cu apariția unei nave spațiale, nemailăsând niciun motiv de îngrijorare.
Însă de fiecare dată este nevoie să existe o continuare, nu-i așa?
**********
Eșecul atâtor campanii a fost foarte amuzant, mai ales pentru cei care reușesc să evite consecințele dezastruoase ale tuturor măsurilor guvernamentale care au sfârșit prost.
Dar situația nu este la fel de amuzantă pentru muncitorii germani care folosesc lemne pentru a se încălzi iarna, în timp ce angajatorii lor își mută afacerile în Texas sau în China. Nici pentru irlandezii care nu mai pot merge la pub-ul lor preferat de frică să nu fie agresați.
Mă mut în Japonia peste două săptămâni, unde multe dintre aceste șicane pur și simplu nu funcționează. Iar japoneza mea nu este suficient de bună pentru a pricepe absurditățile pe care le fac politicienii locali.
Dar permiteți-mi să vă spun că ei știu ce este o femeie.
**********
Pentru cei dintre voi care trăiesc într-o democrație occidentală, mai ales în Europa, consecințele sunt evidente.
Oamenii ies în stradă și renunță la partidele politice tradiționale, ca și cum ar conta pentru cine se votează.
Aici situația devine periculoasă.
Un sondaj din 2022 a arătat că încrederea în guvernul UE a scăzut de la 47% la 36%. Vă imaginați cât este ea acum?
Celor dintre voi care se simt răcoriți de toate transformările care se petrec în jurul vostru, vă spun: încă nu este cazul. Pentru că tipii ăștia nu au încheiat încă socotelile cu voi.
Vreau să repet vechea maximă despre cât de periculoși sunt cei încolțiți. Se aplică perfect liderilor noștri, inclusiv celor din culise. Pot ei digera cu adevărat o asemenea înfrângere pe toate fronturile fără să mărească miza?
Sau vom descoperi de o manieră iminentă o nouă boală, un asteroid sau o nouă cauză socială pentru a justifica o altă serie de intervenții guvernamentale aiuritoare în viețile noastre?
Ce ați face dacă ați fi Klaus Schwab și dacă agenda voastră ar începe să se prăbușească?
„Cei mai buni dintre noi” se vor întoarce în peșterile lor elvețiene, în universitățile și think-tank-urile de unde au ieșit? Vor renunța să încerce să ne schimbe lumea?
Sau vor reveni cu măsuri și mai draconice pentru a ne menține cu gâtul în lesă?
Autor: Nikolai Hubble, Fortune & Freedom
Citiți și:
2024 este un an crucial pentru globalişti
Dincolo de Revoluție. Occidentul este necesar să moară
yogaesoteric
1 martie 2024
Also available in:
English