Cercetătorii de la Universitatea Washington au descoperit şi dezvoltat o metodă prin care un computer poate citi gândurile unei persoane

O echipă de cercetători de la Universitatea Washington (UW) din Statele Unite ale Americii a descoperit şi dezvoltat o metodă care ar putea fi aplicată pentru ca oamenii paralizaţi să poată comunica, prin citirea gândurilor lor.

Rezultate ale experimentelor recente au arătat că, cu ajutorul implanturilor cerebrale şi a unui software special, computerele ar putea fi capabile să „traducă” informaţiile din semnalele creierului pentru a determina cu acurateţe, în timp real, ce imagini vede o persoană la un anumit moment dat.

Şapte pacienţi cu epilepsie severă au participat la experimentul coordonat de cercetătorul în neuroştiinţe Rajesh Rao şi de neurochirurgul Jeff Ojermann, împreună cu o echipă de cercetători de la UW. Pacienţilor li s-au implantat electrozi în lobii temporali, pentru o anumită perioadă de timp, astfel ca medicii să poată observa punctul focar al crizei.

În timpul experimentului subiecţii au fost expuşi la anumite informaţii vizuale. Li s-a spus să caute imaginea unei case orientate cu susul în jos într-un set de fotografii care pulsau pe monitorul computerului la interval de 400 de milisecunde. Setul de imagini era o combinaţie aleatoare, de la fotografii cu feţe umane ori cu case până la imagini complet gri. În tot acest timp, aparatele detectau activitatea electrică a creierului prin electrozi conectaţi la software-ul sofisticat.

Programul a preluat impulsurile creierului cu o rată de 1000 de impulsuri pe secundă şi le-a transformat digital, pentru a determina ce combinaţie de locaţii ale electrozilor şi semnale se corelează mai bine cu ceea ce vedeau pacienţii. S-a observat că neuronii care erau activi erau diferiţi în funcţie de imaginile pe care le priveau oamenii. „Am primit răspunsuri diferite de la diferite locaţii (ale electrozilor); unele erau sensibile la feţe, iar altele la case”, a explicat Rao.

În etapa următoare a experimentului, pacienţii au privit un set diferit de fotografii iar software-ul, care își actualiza informațiile de la sine, avea sarcina să determine ce vedea pacientul. Programul a permis computerului să determine, cu o acurateţe de 95% şi aproape la viteza de percepţie a omului, dacă pacientul vedea o casă, o faţă sau un ecran complet gri.

Cu toate acestea, sunt necesare cercetări ulterioare pentru a se vedea dacă sistemul va reuși să „înveţe” un set mai divers de imagini şi să recunoască diferenţa, spre exemplu, între un chip uman şi cel al unui câine. În urma dezvoltării așteptate a tehnologiei, aceasta ar putea rupe graniţa dintre mașinării şi oameni.

Citiţi şi:

Inteligenţa artificială este pe cale să declanşeze schimbări în rău ce sunt dramatice. Avertismentul experţilor

Cele mai noi tehnologii nu sunt neapărat şi cele mai bune tehnologii pentru umanitate 

yogaesoteric
6 martie 2016