Certitudinea eliberării de rău

Conştiinţa umană nu evoluează numai prin credinţă, ci este necesară şi dezvoltarea facultăţilor sale intelectuale şi morale. A impune credinţe dogmatice înseamnă a semăna germeni de discordie şi de războaie. Progresul ştiinţific a adus servicii reale în această privinţă. Răspândind utilizarea acestei mari legi a Cauzei şi a Efectului care conduce Universul fenomenal, el a făcut pentru ameliorarea relaţiilor interumane mai mult decât toate argumentele filozofice.

Deoarece aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte dacă le punem în acţiune în aceleaşi condiţii, în tip ce părerile şi credinţele îşi modifică valoarea. Într-adevăr, pentru ce să ne complacem în a repeta ca nişte papagali idei pe care le-am adoptat aleator, prin coincidenţă, afinitate instinctivă sau sugestie ereditară?

Totul, sau aproape totul a fost spus cu privire la cele mai multe din întrebările care alimentează teoriile noastre şi multe idei pe care le considerăm ca fiind noi, nu sunt decât morminte văruite. Pentru a ieşi din rutină şi din prejudecăţi, pentru a avea idei personale, originale, este necesar să te obişnuieşti să gândeşti. A medita asupra constantelor vieţii şi a trage concluzii favorabile ordinii naturii este un antrenament excelent, cu condiţia să nu te laşi influenţat de doctrinele care sunt adesea o piedică pentru libertatea de judecată.

Pentru a readuce echilibrul în dezordinea teoriilor noastre actuale, este necesar să apară ceva nou. Acest aspect, ca toate celelalte, e nevoie să fie supus marii legi a Cauzei şi Efectului, şi fiecare e necesar să poată lua cunoştinţă de el, dacă se repetă în condiţii identice experimentale.

Să analizăm câteva caracteristici ale dedublării astrale din acest punct de vedere. Să te desparţi în două la câţiva paşi de trupul care se odihneşte în stare vegetativă, în deplină stăpânire a tuturor facultăţilor conştiente şi senzoriale, este o certitudine care le cuprinde şi pe celelalte. Este, de asemenea, un izvor de idei noi, o sursă de documentare. Este punctul de plecare al unei vieţi mai ample, mai lărgite şi mai complete, sfârşitul tuturor neliniştilor, al tuturor frământărilor noastre privind această dureroasă enigmă a supravieţuirii.

Purtaţi până acum de la o extremă la alta de toate credinţele şi opiniile, când satisfăcuţi, când dezamăgiţi, am trecut alternativ de la bucurie la disperare. În sfârşit, după ce vom experimenta aceste adevăruri, vom vedea ce înseamnă cu adevărat să trăieşti. Există totuşi anumite reţineri, ne confruntăm cu o anumită teamă în acceptarea acestor idei noi. Deşi speranța care se înalţă din adâncul fiinţei îndrăzneşte să se manifeste, în faţa ironiei vulgare a celorlalţi nu lepădăm prea uşor masca scepticismului.

Cum să îndrăznim să mărturisim acestora speranţa renaşterii noastre la o nouă viaţă?
Această intuiţie care ne cuprinde, acest avânt al fiinţei noastre intime poate semăna cu o formă de nevroză! Putem să ne confruntăm cu frica de a avea un dezechilibru mental. Însă cu precauţie, cu timiditate la început, începem să ne modificăm cursul ideilor în favoarea unei vieţi posibile în afara limitelor vizibile ale vieţii noastre pământeşti. Puţin câte puţin ne familiarizăm. Câmpul radiant manifestat de aceste idei este atât de duios, încât este aproape imposibil să nu ne atragă această experienţă, atunci când începem să-l percepem. În faţa luminii care începe să se manifeste, neliniştile existenţei se estompează. În curând formele obişnuite ale bucuriilor materiale ne interesează din ce în ce mai puţin. Satisfacţii profunde ne umplu tot mai mult fiinţa. Viaţa nu mai este un sol mişcător. În fiecare zi îl călcăm cu paşi mai hotărâţi şi în curând cunoştinţele noastre formează o stâncă pe care vom clădi bazele nemuririi noastre biruitoare a spaţiului.

Fragment din Secretele lumilor astrale de Yram

Citiți și:

Locul fiinţei umane în evoluţia universală

Aliază-te cu focul divin al transformării (I)

yogaesoteric
5 aprilie 2020