CHANDRA – Luna în astrologia vedică

de Rodica Purniche

Importanţă

Importanţa deosebită a Lunii este principala diferenţă dintre astrologia indiană (şi, de asemenea, cea nepaleză şi tibetană) şi astrologia occidentală. Pentru aceasta important este Soarele, simbol al valorilor patriarhale, al conştiinţei individuale şi al voinţei. În Orient, oamenii au acordat dintotdeauna o foarte mare importanţă Lunii. În imnurile din Vedanta, Luna, SOMA, şi Soarele, SURYA, sunt părţi ale aceluiaşi concept, lucru care se găseşte şi în Geneza biblică. Primele popoare erau nomade şi se identificau cu mobilitatea şi instabilitatea Lunii, asupra căreia s-a şi focalizat, de altfel, astrologia antică; astronomii antici observau cerul nu în funcţie de Soare, ci în funcţie de fazele Lunii.

„Luna absoarbe influxul solar vital şi îl transmite Pământului, favorizând naşterea regnurilor vegetal, animal şi uman. Ea este primul indicator al faptelor concrete, al schimbărilor materiale şi exterioare; sub influenţa ei se află stările personale, destinul şi bunăstarea materială. De aceea, aspectele dintre Lună şi planete au o influenţă mai mare asupra nativului decât cele dintre planete. Deoarece Luna reprezintă întregul nostru caracter, sentimentele, înclinaţiile şi conştiinţa personală, aspectele lunare arată direcţia în care se vor dezvolta interesele personale în viaţă. KARMA nativului, norocul şi schimbările prin care va trece sunt toate conţinute în informaţia lunară.” (Tiruvenkatacharya). Este posibil ca Luna şi nu Soarele să reprezinte, mai ales pentru femei, adevărata natură personală, cea pe care ar fi urmat-o dacă nu ar fi fost împiedicate sau constrânse să-şi canalizeze voinţa în altă direcţie.

Luna este natura spontană. De aceea, dacă nu ne cunoaştem caracterul înnăscut, care este acela al Semnului în care se află Luna la momentul naşterii, nu putem urmări cu exactitate ceea ce ne rezervă planetele în tranzit, pentru a evita posibilele comportamente negative, amplificându-le pe cele benefice. Este foarte important să ne cunoaştem acest caracter, dacă vrem să prosperăm în această lume din punct de vedere material şi spiritual. Tocmai de aceea astrologia orientală ne invită să acordăm importanţă mai întâi Lunii, naturii înnăscute, spontane, atât de reprimată şi proiectată asupra altcuiva, sub forma capacităţii de a simţi, de a fi receptiv. Această cerinţă are în vedere de a da Lunii aceeaşi valoare pe care o are şi Soarele, recompunând un dualism necesar, reunind în mod armonios YIN-ul şi YANG-ul ca părţi ale aceluiaşi psihic.

Menţionăm, fără a intra în detalii, că, în astrologia hindusă, Luna are (şi) calităţi masculine. Transpunând acest lucru în termeni psihologici, caracteristicile masculine ale Lunii sunt indicii marii forţe existente în natura primară, organică, spontană, în corpul care caută spontan ceea ce îi place, forţă care ne poate ajuta să avansăm, să modelăm, forţă ce poate avea o funcţie activă, precum voinţa şi alegerea conştientă datorată influxului astral al Soarelui.

Simbol

Reflectând impulsul de bază al centrului spiritual al Manifestării care este Soarele, Luna poate fi considerată drept Mama Cosmică, Uterul Universal, impregnat de energia solară pentru a concretiza focul spiritual în forme palpabile. Dificultatea principală în interpretarea alegoriilor şi simbolurilor lunare provine din faptul că planeta este aşezată pentru totdeauna la pieptul Soarelui, în timp ce ea este implicată continuu în materializarea Scânteii Divine. Aşadar, Luna este potirul în care se strânge revărsarea forţei cosmice creatoare a vieţii. De fapt, Luna este Natura însăşi în cel mai universal sens, paznicul tuturor forţelor subtile. Deopotrivă înţelepţi şi vrăjitori îi invocă prezenţa şi ajutorul în îndeplinirea dorinţelor lor.

Figura geometrică pentru Lună este mai uşor de înţeles decât alegoriile despre ea. Ea este universal reprezentată prin două linii concave, unite la extremităţi, descriind-o astfel în faza ei crescătoare. Dacă ne gândim puţin însă, comparaţia este doar parţială. Deoarece Luna îşi schimbă aspectul de la o zi la alta, aderarea la una dintre aceste forme pentru a o reprezenta devine greşită. De fapt, această reprezentare sugerează cel puţin trei aspecte:
1.Atât primele faze crescătoare cât şi ultimele faze descrescătoare ale Lunii
2.Starea Lunii în timpul fazei târzii a unei eclipse lunare
3.Indicarea simbolică a unor emoţii bruşte, totale, asemeni valurilor mării.
În toate acestea trei, Luna este practic intim legată de procesul psiho-fiziologic al evoluţiei umane. Mai mult, toate aceste trei posibile interpretări prezintă Luna intim legată de Soare. Este recunoscut că strălucirea Lunii şi inclusiv energia ei sunt primite de la el. Gradul de recepţie/primire depinde de anumite condiţii. În legătură cu această relaţie, desenul reprezintă condiţia interioară sau psiho-mentală a nativului. Inteligenţa unui om reflectă apropierea sa de nucleul central al fiinţei sale. Pe măsură ce ne apropiem de realizarea noastră spirituală, devenim din ce în ce mai pregătiţi pentru marea iluminare şi pentru o mai bună expresie a condiţiei divine latente din noi. Atunci când fiinţa umană este atrasă de lumea materială, ea, dimpotrivă, se depărtează de acest nucleu central şi devine tot mai ignorantă, pierzând Graţia de care iniţial s-a bucurat.

Considerată din punctul de vedere al unei eclipse, sau ca parte a unei eclipse, simbolul descrie această condiţie în mod mai explicit. Când Pământul se interpune între Soare şi Lună, umbra Pământului (materialismul) proiectată asupra Lunii (psihicul uman) obstrucţionează lumina (spirituală) de la Soare şi Luna (psihicul) devine întunecată. Această situaţie provine simbolic din influenţa RAHU care înghite Luna. Când forţele KARMA-ice adverse reprezentate de RAHU devin puternice, fiinţa umană se scufundă în întuneric şi ignoranţă. Când aceste forţe sunt dispersate, împrăştiate, nativul redevine liber să se întoarcă la natura lui pură iar Luna să strălucească la fel ca înainte.

Asemeni valurilor bruşte ale emoţiilor şi aspiraţiilor, desenul simbolic al Lunii indică scopul vieţii. Cele două linii curbe nu indică doar schimbările de moment, ci inclusiv direcţia pe termen lung a mişcării. Linia curbă mai mică indică o bucăţică din simbolul Soarelui. Aceasta devine periferia manifestării care este absorbită către centrul cercului. Procesul de expansiune poate fi indicat de către acelaşi simbol. De aceea, Luna reprezintă atât procesul de emanaţie/exteriorizare cât şi procesul de absorbţie/interiorizare. Ambele sunt funcţiile primare ale Soarelui care, în ordine ciclică, pulsează din centru către exterior de unde, odată atinsă limita reprezentată de circumferinţă, el revine către Sine. De aceea, deoarece periodic el se expansionează şi apoi se retrage, cu tot cu amplificarea constantă a potenţialului său interior, funcţia dintâi a Lunii este să susţină Soarele în dezvoltarea Luminii sale.

Se spune că Soarele asigură viaţa în întregul sistem solar, în vreme ce Luna aduce viaţa pe planeta noastră. Aceasta este diferenţa principală dintre cele două Luminarii.
Natura radiaţiei lunare şi a impactului său asupra vieţii terestre este exprimată în multe feluri. Blavatsky a spus odată că fiinţele umane, în sensul lor spiritual, au venit de pe Lună. Aceasta exprimă un mister întreit: astronomic, fiziologic şi psihic înainte de toate. El arată acţiunea simultană a Lunii la diverse niveluri ale existenţei umane. Ceea ce, de altfel, se reflectă într-o serie de poveşti legate de originea Lunii.

Mitologie

Cu peste 120 de imnuri în Rig Veda, CHANDRA, zeul Lunii, devine primul după AGNI şi INDRA ca importanţă. Natura influenţei sale este revelată de către numele ce i-au fost atribuite, fiecare având în jurul său o întreagă legendă:
SOMA – nectar
AUSHADPATHI – stăpânul ierburilor
KUMUDPATHI – stăpânul lotusului
NAKSHATRANATH – soţul constelaţiilor
SHWETAJAJI – tras de către cai albi.
Ele par a fi cele mai importante nume ale sale.

SOMA este numele vedic care i s-a dat acestei zeităţi „ca ea să fortifice viaţa noastră şi să-i cucerească pe cei care ni se opun”.Rig Veda îl priveşte pe Soma ca fiind inspiratorul tuturor acţiunilor benefice şi cel ce stabileşte toate calităţile dezirabile, întemeietorul vieţii pe Pământ şi sursa întregii înţelepciuni. Deoarece Luna se bucură de o putere subtilă specială asupra forţelor Naturii şi de un statut special în cadrul ierarhiei cereşti, Sama Veda laudă pe Soma în calitate de mare şi înţelept hierofant care susţine zeii şi dă naştere diferitelor organe de simţ şi puteri de percepţie. Soma îi conferă lui Indra puritate, putere şi inteligenţă. Luna este licoarea zeificată, deoarece el conţine nectarul ceresc care este băutura zeilor şi care se revarsă ca ploaie de ambrozie prin spărtura Cerului.

Influenţa Lunii este simţită pe deplin ca o hrănire fizică, emoţională şi mentală pentru fiinţa umană. Numele ei de AUSHADPATHI, Stăpânul ierburilor, indică marea influenţă pe care Luna o are asupra plantelor şi asupra potenţialului lor curativ şi vindecător. Acest fapt se referă la legătura dintre energia lunară şi seva lor care energizeazăşi vitalizază toate fiinţele vii de pe Terra – fie ele plante sau animale. Un mit vedic povesteşte că „CHANDRA a meditat timp de 100 de ani PADMA (un an PADMA înseamnă 10.000.000.000.000 de ani normali). La sfârşitul acestui TAPAS, BRAHMA l-a făcut stăpânul seminţelor, al ierburilor, al BRAHMINILOR şi al oceanelor. Cu această ocazie, CHANDRA a realizat sacrificiul regal RAJUSYA YAGYA, prin care a sărbătorit acest eveniment. Acestea toate i-au adus glorie, bunăstare şi respect”.

Numele de KUMUDPATHI se referă la impactul inspiraţional al energiei lunare. „KUMAD” este un cuvânt sanscrit care înseamnă „nufăr”. Acest nume al Lunii înseamnă „stăpânul lotusului” sau, şi mai corect, „stăpânul lotusului alb”. Impulsul lunar controlează şi ghidează creşterea şi hrănirea lotusului (existenţa lui = conştiinţă) din noroiul de pe fundul apei (aspectul fizic) prin apă (stările emoţionale) şi aer (stările mentale), care, în final, duce la înflorirea purităţii şi a libertăţii. Această legătură dintre Lună şi nufăr reprezintă răspunsul uman faţă de „ploaia de ambrozie celestă din spărtura Cerului” care alchimizează otrava şi conduce fiinţa uamnă către puritatea şi libertatea înţelepciunii divine.

Facem aici o menţiune referitoare la simbolul Lunii: cele două linii concave unite la extremităţi pe verticală şi nu pe orizontală pot avea şi această semnificaţie, a transmutării şi sublinmării energiilor pe care o realizează nufărul/lotusul. Transmutarea energiei grosiere de pe fundul apei în energii rafinate care vor genera şi susţine înflorirea, şi sublimarea lor din zona rădăcinii în zona corolei este un dar divin al Lunii şi, prin analogie, al femeii, care ăşi poate folosi forţa şi energia creatoare nu numai pentru a face copii, ci şi pentru a se desăvârşi spiritual.

NAKSHATRANATH sau „stăpânul constelaţiilor” se referă la un aspect foarte important al cosmogoniilor. DAKSHA PRAJAPATHI, un mare creator cosmic, a dăruit lui CHANDRA 27 dintre cele 60 de fiice ale sale, ca el să continue Creaţia. Aceste 27 de fiice au devenit cele 27 de NAKSHATRA-e sau asterisme (Case) pe care Luna le vizitează cu regularitate. Dintre toate aceste iubite-soţii, CHANDRA o iubeşte nebuneşte pe ROHINI (al 4-lea asterism) care are o foarte mare putere şi fertilitate. Această atenţie specială acordată lui ROHINI a atras gelozia din partea celorlalte, care s-au plâns tatălui. DAKSHA s-a mâniat foarte tare şi l-a condamnat pe CHANDRA la infertilitate şi moarte prin consumpţie. Ulterior însă, pedeapsa foarte aspră a fost ridicată prin pietatea soţiilor, care au intervenit pe lângă DAKSHA ca să-l ierte. Dar cum pedeapsa, odată pronunţată, nu mai putea fi anulată, DAKSHA a putut doar s-o modifice, astfel încât, periodic, CHANDRA să-şi piardă treptat puterea, ca apoi, tot treptat, el să şi-o redobândească.

Rig Veda îl elogiază pe CHANDRA drept sursă a înţelepciunii. Această caracteristică a Lunii este amplificată în mitologia puranică drept TARAKA RAHASYA sau ca Mister al seducţiei lui TARA. CHANDRA s-a îndrăgostit de TARA, soţia lui BRIHASPATHI (Jupiter), preotul zeilor angajat în realizarea ritualurilor religioase şi a legilor de conduită etică. TARA şi-a dorit foarte mult înţelepciunea superioară însă Jupiter nu a fost capabil să-i satisfacă dorinţa. Aceasta s-a concretizat în imposibilitatea lor de a avea copii.

Într-o zi, CHANDRA l-a convins pe BRIHASPATHI să înceapă ritualurile de dimineaţă. Între timp, el a fugit pe ascuns cu TARA, a sedus-o şi a lăsat-o însărcinată. După acest episod, n-a mai vrut s-o înapoieze pe TARA soţului ei, şi nici ea nu s-a mai arătat deloc dornică să se întoarcă la el. Acest lucru a generat un adevărat război în Cer. Zeii, împreună cu INDRA şi cu BRAHMA, i s-au alăturat lui BRIHASPATHI. ASURA-şii, DANAVA-şii, DAITYA-şii şi alţi duşmani ai zeilor i s-au alăturat lui CHANDRA. S-a declanşat o bătălie atât de cruntă, încât Pământul a fost cutremurat până în miezul lui (axa sa a început să se clatine, nesigură de ea). Nimeni nu voia să cedeze. Realizând iminenţa distrugerii lumii ca urmare a acestor fapte, BRAHMA a consimţit să intervină. El a oprit lupta. L-a implorat pe CHANDRA să i-o ducă pe TARA înapoi lui BRIHASPATHI. Mai târziu, când TARA a născut copilul, nu a vrut să spună cine este adevăratul tată. În cele din urmă, când a mărturisit că acel băiat este copilul lui SOMA, BRIHASPATHI nu l-a mai vrut. Dar, când copilul s-a dovedit a fi o fiinţă fermecătoare, el a cedat şi în cele din urmă l-a adoptat ca pe copilul său propriul. Copilul a primit numele de BUDHA, a devenit ulterior zeul planetei Mercur şi a dat startul la dinastia lunară a regilor.

Mitul (poate cel mai frumos şi cel mai bogat în semnificaţii dintre toate) accentuează faptul că impactul lunar este necesar pentru a produce înţelepciunea interioară, care nu poate fi realizată doar prin intermediul ritualurilor religioase regizate de către Jupiter. Luna are calitatea de a revela secretele ascunse ale naturii şi poate fi supusă numai de către puterea creatoare (BRAHMA). Nu numai că potenţialul divin (precum TARA) este atras către Lună, dar chiar şi USHANA (Venus), DAITYA-şii şi DANAVA-şii care reprezintă forţele asurice ale Naturii şi inamicii zeilor sunt dispuşi s-o susţină pentru a atinge finalul lor.

ALEGORIE

Reprezentarea simbolică şi referinţele alegorice ale planetei sunt în general slabe. Confuziile persistă inclusiv în ceea ce priveşte sexul ei. Este invocată ca zeitate masculină, dar funcţional, în aspectul ei cosmic, ea reprezintă principiul feminin generativ. Această descriere androgină a Lunii face extrem de complexă analiza diferitelor alegorii care o implică în mod central. Mai mult decât atât, rolul planetei în stagii diferite ale procesului creator cosmic este atât de diferit, încât este aproape foarte dificil să obţinem tabloul complet al acţiunilor ei.

Statutul relativ al Soarelui şi al Lunii este adesea descris asociind Soarele cu principiul înşeptit al sistemului nostru planetar, iar Luna cu principiul împătrit, care provine din setea de existenţă senzorială, TRISHNA. Este dorinţa de a experimenta înrădăcinată în organele de simţ şi în calităţile senzoriale care acţionează prin elementele produse de minte. Mitologia puranică referitoare la Luna care şade într-un car cu trei roţi şi tras de zece cai albi, cinci pe dreapta şi cinci pe stânga, este o astfel de alegorie, identică celei a carului solar cu trei falduri şi cinci spiţe.

Originea conştiinţei pe care Luna o reprezintă şi o energizează, este un fenomen complex. În ea, simţurile şi organele ei de percepţie acţionează împreună. Tot ceea ce înţelegem se reflectă în acţiunile noastre. Inteligenţa şi orice răspuns imediat faţă de orice stimul – interior sau exterior – este condiţionat de către atitudinea de bază a fiinţei. Această situaţie este reprezentată de către carul simbolic al Lunii.

Cei zece cai împărţiţi în două grupe de câte 5 şi cele 3 roţi ale carului indică importanţa celor 5 organe de simţ şi a celor 5 organe de acţiune. Toţi sunt lipsiţi de culoare şi gata să conducă pe SOMA, Conştiinţa, indiferent unde vrea ea să meargă. Cele trei atribute primare, SATTVA, RAJAS şi TAMAS fac ca sufletul să se angreneze în Manifestare la diferite stagii ale ciclului său evolutiv. Ele urmează direcţia dată de către organele motorii şi senzoriale. Câtă vreme aceste organe duc carul în diferite direcţii, în fiinţa umană vor exista dezechilibre şi tulburări. Când aceşti cai vor începe să fie coordonaţi şi să tragă la unison, mişcarea carului va fi plăcută şi clar direcţionată către un scop. Luna care şade în car este fiinţa umană (JIVA), încarnată ca să se implice în ciclul evolutiv în interiorul căruia trăieşte vieţi şi vieţi până obţine eliberarea finală. Atunci când mintea are percepţia clară a idealului spiritual, carul poate fi controlat iar caii direcţionaţi.

Direcţia călătoriei trebuie să vină însă dintr-o sursă mai înaltă decât Luna. Adică din Soare sau din SINE, din a căror energie Luna/mintea străluceşte. Cu alte cuvinte, trebuie să ne păzim de pasivitatea Lunii şi să avem un scop clar, bine concretizat, înainte de a ne începe pelerinajul spiritual prin viaţă. Nu trebuie să mai existe niciun fel de dorinţă de materialitate în conştiinţă. Pasivitatea Lunii este cel mai bine revelată atât psihologic cât şi astrologic în lumina pe care ea o reflectă de la Soare fără niciun fel de alterare, aşa cum se vede la zilele de Lună Plină.

Astrologie

Încă din cele mai vechi timpuri, toate marile tradiţii ale omenirii au dezvoltat cultul Marii Mame, al Marii Zeiţe Fertilizatoare, manifestată în diverse ipostaze care au revenit Lunii. Această Zeiţă arhaică are în grijă agricultura, vânătoarea, magia, plantele de leac, vegetaţia, căminul, naşterea, lactaţia – practic, tot ceea ce creşte, rodeşte, sporeşte şi exercită un farmec misterios, tot ceea ce trebuie hrănit pentru a exista.

Din punct de vedere spiritual, hrănirea cunoaşte 16 faze, manifestate în aspectul lor YIN (când Luna este în fază crescătoare) şi în aspectul lor YANG (când Luna este în fază descrescătoare). Femeile la care, la naştere, Luna este în fază crescătoare, pot aduce mai multă armonie în mediul în care trăiesc. Femeile la care, la naştere, Luna este în fază descrescătoare, sunt femei care generează sau provoacă transformări în mediul în care trăiesc. Aceste 16 faze lunare sunt foarte importante în filosofia şi astrologia hindusă, pentru că ele au o foarte mare influenţă, pentru fiecare femeie, asupra fertilităţii, a forţei ei creatoare şi a motivaţiei subconştiente de a se desăvârşi spiritual:

1. cea care dă naştere nectarului – deci cea care hrăneşte
2. cea care hrăneşte plantele medicinale – deci cea care vindecă
3. cea care produce ruşine – deci cea care ne determină să acţionăm aşa cum nu place familiei, societăţii, adică în conformitate cu natura noastră reală, adeseori reprimată
4. cea care aduce mulţumire – deci cea care ne susţine în devenirea noastră
5. cea care hrăneşte – deci cea care ne susţine viaţa
6. cea jucăuşă – deci cea capabilă să ofere plăceri erotice
7. cea credincioasă – deci cea care ne susţine în ipostaza de soţie
8. cea care conţine iepurele, numit şi „omul din Lună” – aluzie la o credinţă mai veche conform căreia unul dintre animalele importante după facerea Lumii, iepurele, s-a refugiat în Lună, el alcătuind ceea ce considerăm noi a fi petele lunare
9. cea care aduce bucurie – deci cea care ocroteşte copilăria
10. cea care produce raze – deci cea care susţine împlinirea noastră socială
11. cea care conferă prosperitate – deci cea care răspunde de buna noastră integrare socială prin profesie (este tot o energie din suita celor care asigură hrănirea)
12. cea dătătoare de iubire – deci cea care trezeşte în sufletele noastre primele iubiri
13. cea care purifică trupul – deci cea capabilă să susţină tratamente terapeutice complexe
14. cea completă – aluzie la feminitatea în întreaga ei splendoare
15. cea plină de nectar – aluzie la femeia capabilă de acum încolo să participe la împliniri spirituale autentice, profunde, sau, de asemenea, aluzie la desăvârşirea spirituală a femeii, etapă care îi permite ca, de acm încolo, ea chiar să se comporte ca o reală iniţiatoare.

Cele 15 faze încep şi se termină cu aspectele lunare referitoare la nectar: prima dă naştere nectarului, în vreme ce ultima este plină de nectar. Cu alte cuvinte, o femeie care asimilează, în mod armonios, energiile specifice tuturor fazelor Lunii, devine o femeie completă care, asemenea Lunii, are o parte „văzută” (comună, obişnuită) şi o parte „nevăzută” (împlinită, realizată, iniţiată).

16. TRIPURA SUNDARI. Această fază este una cu totul specială, considerată faza cea mai benefică a Lunii. Ea se suprapune cu ziua a 13-a, pentru că se manifestă, ca influenţă energetică, aproximativ cu 48 de ore înainte de Luna Plină. În „O mie şi una de nopţi”, comparativul cel mai frecvent pentru femei este „frumoasă ca Luna în a 14-a noapte”, deci noaptea imediat următoare acestei zilei. Astrologia hindusă numeşte această fază „ziua lui TRIPURA SUNDARI, cea care este cea mai frumoasă în toate cele trei Lumi”, caracterizată de energiile frumuseţii, armoniei, succesului, iubirii. În această zi se încep acţiuni şi au loc întâlniri importante, se iau decizii majore, se dau examene. Este o zi prin excelenţă benefică şi chiar indicată pentru a face dragoste, mai ales pentru cuplurile care practică în mod obişnuit continenţa sexuală (controlul asupra energiei sexuale).

Sinteză

Luna este sau reprezintă:
MINTEA – Luna reprezintă emoţiile de tot felul, este MANAS (mintea senzorială).
REGINA – regina în domeniul regal şi poziţie înaltă în viaţă, dacă Luna e puternică în temă.
Ca BUNĂSTARE: Fiind de natura unei fiinţe regale, Luna reprezintă abundenţa, şi majoritatea dintre combinaţiile abundenţei sunt construite pe baza unei Luni puternice în temă.
LUMINĂ – Luna este lumină, asemeni Soarelui, dar la o scară redusă.
VÂRSTELE MICI si, mai ales, pruncia.
PERLA, un rezultat al apei şi culoarea albă.
NOUTATEA când discutăm condiţia articolelor (de exemplu, hainele).
VAISHAYA, comercianţii, fiind intim legată de bunăstare şi de tranzacţii.
Ca FEMEIE – Fiind la modul plăcut rece şi un recipient frumos, şi schimbătoare (asemeni femeii la ciclu), Luna este considerată femeie (JATAKA PARIJATA).
Ca MAMĂ: O mamă adevărată îşi iubeşte copiii, de aceea ea nu are deloc duşmani. În astrologie, Luna nu este duşmanul niciunei planete. Aceasta îi conferă statutul de mamă şi, totodată, de benefic natural (NAISARGIKA).
Ca MIŞCARE RAPIDĂ: Luna acoperă o distanţă de 30º în 2 zile şi 6 ore, în medie. Aceeaşi distanţă este parcursă de către Saturn în 2 ani şi jumătate, în medie. Acest lucru arată cât de rapidă este Luna.
Este exaltată în starea de REALIZARE A SINELUI (Gradul de maximă exaltare siderală se calculează scăzând 24 de grade din zodiacul tropical, şi anume, atunci când Soarele se află la 27º în Semnul zodiacal Taur în zodiacul tropical (occidental – n.n.), el este, de fapt, la 3º în Semnul zodiacal Taur în zodiacul sideral (vedic)).

În astrologia vedică, Luna atinge starea sa de maximă exaltare siderală când ocupă gradul 3 în Semnul zodiacal Taur, grad care aparţine NAKSHATRA-ei KRITTIKA, al cărei lord este Soarele. Semnul zodiacal Taur este guvernat de către Venus, cea care are dorinţe, este frumoasă şi poate seduce pe oricine. Soarele fiind ATMAN sau SINELE, este limpede că Luna reprezintă mintea în cea mai înaltă condiţie a sa, când sufletul este realizat (când el este în BRAHMAKAR VRITI). Testul stării de exaltare este cel specific Taurului, semn aparţinând luxoasei Venus. Cu alte cuvinte, mintea în condiţia ei realizată (Luna în exaltare) nu mai este deloc tentată de către aspectele materiale efemere. Datorită competenţei ei de a realiza BRAHM, „spiritul suprem”, Luna este numită de către Vede „rege printre cei care Îl realizează pe Dumnezeu”.

Citiţi şi:

Luna ne influenţează viaţa, dar şi evoluţia spirituală

Purtăm în fiecare celulă un zodiac în miniatură

yogaesoteric
18 mai 2011