Chiar “n-a mâncat usturoi”? Virgil Măgureanu susţine că nu este mason, dar fotografiile-semnal îl dau de gol!
un articol de Bogdan Andrei
Dupã cum se poate lesne observa, masoneria românã cu greu îşi mai încape în piele. Fraţii masoni de toate gradele au invadat canalele de informare mass-media, fãcându-şi reclamã şi propagandã într-un mod de-a dreptul deşãnţat. E adevãrat cã, pe lângã aceastã reclamã, ei au lansat multe fumigene şi ştiri contradictorii prin care urmãresc sã-i bage complet în ceaţã pe cei slab informaţi. În ciuda acestei perversitãţi ce-i caracterizeazã, nu putem sã nu remarcãm în plus dimensiunea impresionantã a numãrului şi varietatea vocilor ce formeazã corul „amicilor” ce aduc osanale masoneriei. Numai şi numai personalitãţi – VIP-uri – ale vieţii politice şi sociale, ce s-au pornit cu toatele în aceastã perioadã, ca la comandã, sã-şi exprime „adeziunea unanimã”.
Culmea propagandei a fost atinsã în aceste zile în presã. Mesajul „anti-adeziv” al uneia dintre cele mai controversate „personalitãţi” a vieţii politice post-decembriste este o capodoperã de informare/dezinformare. Şi ne duce cu gândul la virtuozitatea lui Birlic în celebrul Titanic Vals.
Ca de obicei fraţii masoni nu se dezmint. De fapt ei urmãresc, în aceste momente de restrişte prin care trec datoritã dezvaluirilor fãcute despre adevãrata faţã a satanicei masonerii, sã îşi transmitã pe aceastã cale încriptatã mesajele de susţinere şi îmbãrbãtare. Şi asta chiar sub ochii cititorilor neavizaţi.
Iatã în continuare un extras din articolul de presã respectiv urmat de comentariile noastre.
“…Acestea sunt doar câteva dintre afirmaţiile “unuia dintre cei mai avizati analişti ai societăţii româneşti”, prof. univ. dr Virgil Măgureanu, întemeietorul SRI, făcute în interviul pe care l-a acordat, în exclusivitate, ZIARUL-ului (13 mai 2005).
-Aţi declarat de multe ori că nu sunteti mason. De ce ?
-Cand mi s-a făcut această propunere, cu mulţi ani în urma, am râs şi le-am spus că întrucât am propria mea masonerie – în definitiv, conduceam un serviciu secret, ce să mai caut eu în conclavul masonilor?! În realitate, acest gen de activitate, şi v-o spun clar şi accentuat, nu m-a atras niciodată. Nu-i vorba că, deşi contrar aparenţelor, eu ar trebui să fiu înclinat către o viaţă secretă, către ocultic, către un loc de unde se pot lua decizii capitale din umbră etc, cum mi se atribuie câteodată, ceea ce nu prea este cazul! Pe de altă parte, masoneria a decăzut foarte mult în zilele noastre. Ea nu mai este un centru real de putere şi în momentul în care au apărut la televizor ca să-şi devoaleze simbolurile şi ritualurile mi-am dat seama incă o dată că o etapă de câteva sute de ani, în care au dominat lumea şi au influenţat într-o măsură radicală deciziile de maximă importanţă, s-a încheiat! Astăzi, masonii reprezintă o istorie şi o confrerie uşor revolută. Pe de altă parte, eu am o apetenţă foarte scăzută către solemnităţi şi ritualuri, eu sunt mai degrabă un solitar, nu ţin neapărat să aparţin de undeva, dintr-un grup de acest gen.”
Iatã comentariile noastre pe marginea acestor declaraţii mirobolante.
Sã remarcãm cum, mai întâi, controversatului ex-director SRI îi este (re)creatã o imagine demnã de o personalitate foarte importantã a vieţii politice româneşti: „unul dintre cei mai avizaţi analişti ai societăţii româneşti, prof. univ. dr…”
Ne întrebãm şi noi, ca şi ziaristul, de ce a declarat insistent, de mai multe ori cã „NU ESTE MASON”? O datã n-ajungea? Sau, de fapt mirosea a usturoi…
Oare cu cât de mulţi ani în urmã i s-a fãcut propunerea de a intra în masonerie (la care cicã l-a pufnit râsul…, mãi, mãi) din moment ce masoneria româneascã se afla în adormire sub regimul ceauşist (conform variantei oficiale)?!!
Aha, deci ex-directorul SRI-ului este perfect avizat cã masoneria depune un aşa-zis „gen de activitate”! Bineînţeles, nici vorbã de vreo activitate de interes public, din moment ce directorul SRI (plãtit de la buget) declarã rãspicat: „În realitate, acest gen de activitate, şi v-o spun clar şi accentuat, nu m-a atras niciodată.”
O singurã comparaţie îi vine pe limbã despre „activitatea” discretei masonerii. Ea este o perlã rarã printre multele afirmaţii publice care s-au fãcut în ultima vreme pe seama masoneriei: „întrucât am propria mea masonerie – în definitiv, conduceam un serviciu secret, ce să mai caut eu în conclavul masonilor?!” Aceste cuvinte spun totul şi ne lasã fãrã comentarii!
Ilustrul ex-director al serviciilor de informare se înalţã pe o culme a ambiguitãţii demnã de poziţia sa: ” Nu-i vorba că, deşi contrar aparenţelor, eu ar trebui să fiu înclinat către o viaţă secretă, către ocultic, către un loc de unde se pot lua decizii capitale din umbră etc, cum mi se atribuie câteodată, ceea ce nu prea este cazul!” Fiecare sã înţeleagã ce-o vrea! O fi atras de „ocultic” şi de „decizii capitale din umbră”, sau „nu prea este cazul”? Oricum, ce e scris rãmâne: în sfârşit o ex-oficialitate politicã pune punctul pe i şi afirmã public cã deciziile capitale (în urma cãrora cad capete!) se iau în umbra masoneriei!
Urmeazã apoi cea mai originalã formã de propagandã: antireclama sau defãimarea publicã. Acest gen de reclamã, de fapt, face parte din panoplia obişnuitã a armelor informaţionale ale fraţilor masoni. Cicã masoneria nu mai este CINEVA… deşi a fost!
Din cuvintele ex-şefului SRI aflãm, şi nu ne mirãm, cã la SRI se ştie cã secta satanicã a masonilor a avut „o etapă de câteva sute de ani, în care au dominat lumea şi au influenţat într-o măsură radicală deciziile de maximă importanţă”! Ceea ce uitã sã spunã domnul profesor universitar este cã cele douã secole (şi ceva) de dominaţie mondialã masonicã au fost cele mai sângeroase din întreaga istorie a umanitãţii, ultimul secol fiind chiar supranumit „secolul rãzboaielor mondiale”!
În finalul interviului aflãm, în premierã mondialã!!!, cã puterea de influenţã radicalã a sectei satanice a masoneriei „s-a încheiat”! Dar totuşi sã nu ne bucurãm prea devreme pentru cã, domnul profesor o dã cotitã şi revine. Ceva putere a mai rãmas… Din moment ce declarã cã masoneria este „o confrerie uşor revolută”?! Adicã, masoneria a avut o putere mondialã, maximã şi radicalã câteva sute de ani, iar acum puterea sa a devenit „uşor revolutã”! Ptiu drace!
Dupã cum putem vedea cu toţii, fraţilor masoni le este foarte greu – mai degrabã îşi muşcã limba – sã vorbeascã public împotriva teribilei lor organizaţii malefice. Nici nu este de mirare deoarece, în momentul aderãrii la masonerie, ei au fost obligaţi sã depună anumite jurãminte în cadrul unor ritualuri satanice.
Cât despre dezicerea lui Virgil Măgureanu de masonerie… poate ar fi cazul să îi anunţe şi pe redactorii “iniţiaţi” care îi publică poze-semnal revelatoare pentru fraţii iniţiaţi, care ne spun tot ce a ocultat şi aburit “distinsul personaj”. Iată-l, în toată “splendoarea”, în pozele-semnal masonice tipice cu care am ilustrat acestor articol, fotografii care au apărut în cotidiene cunoscute pentru inspiraţia lor masonică. Dizgraţiosul semn al “ghearei” realizat cu mâna la faţă, arătătorul îndreptat aberant în altă direcţie decât privirea, şi ostentativa fotografie realizată de jos pentru a simula ridicarea privirii, toate ne arată cât se poate de clar cam cât usturoi a mâncat la figurat fratele Măgureanu. Că dacă mânca la propriu, l-ar mai fi protejat de demonii adoraţi de fraternitatea satanică a masoneriei…
Cea mai reuşită este totuşi ultima ilustraţie, care a însoţit chiar articolul comentat de noi din Ziarul din 13 mai 2004: se vede clar că personajul cheie este omul-din-umbră, care are privirea de cunoscător orientată în mod evident complet aiurea: este un semnal evident, într-o fotografie-semnal „de clasă”. Şi un mod pervers de a-i batjocori pe români, vehiculând chiar pe sub nasul lor această fotografie care face ca toate declaraţiile ostentative din articol să capete un cu totul alt înţeles! Cei care mai au dubii să îşi pună în mod inteligent întrebarea de ce directorul de la Ziarul nu îl concediază pe fotograful inept căruia îi tremură mâna când face o fotografie şi ocupă mai mult de jumătate din cadru cu spatele altcuiva. Sau de ce nu îl concediază pe redactorul care nu a ales o altă fotografie, mai estetică şi cât de cât „normală” pentru a ilustra acest articol. E clar că poza aceasta nu este doar o simplă poză, pentru că şi un copil de grădiniţă o reuşea mai bine. „Valoarea” acestei fotografii, în detrimentul esteticii şi bunului simţ, constă în mesajul masonic pe care îl transmite.
Puteţi accesa articolul comentat de noi aici: http://www.ziarulcn.com/index.php?pid=article&aid=16560
Vă recomandăm să citiţi şi articolele:
Special: Învăţaţi să descifraţi semnalele şi ordinele masonice secrete transmise prin presă!
25 mai 2005
yogaesoteric