Cine va fi următorul dușman al poporului?

Mecanismul care generează mobilizare la vot și consens majoritar politic în România a fost unul clădit pe demonizarea liderului, a partidului și a categoriei sociale care are opțiuni greșite. Oamenii au fost scoși la vot pe baza alimentării unei frustrări sociale canalizate către „hoți”. Depozitul de resentiment și invidie este produs mai degrabă de un sentiment de genul „vreau mai mult, dar nu am cum pentru că fură ăștia”. Sigur că viața este grea la noi în mod obiectiv, fiind specifică statutului de periferie pe care-l avem, însă furia populară a fost direcționată eficient către o grupare politică transformată imagistic în PCR-ul ceaușist.

Acum, însă, că „revoluția” a reușit din nou, se pune o întrebare simplă: cine va fi următorul dușman al poporului? „Dictatorul” a căzut, a mers la pușcărie, PCR-ul diminuat și docilizat, cu o agendă pe măsură, menșevicii și bolșevicii devin principalii pretendenți la putere. Așadar, următoarea problemă se pune: cum va fi asigurat consensul dacă dușmanul poporului, colectiv și individual, nu mai este vizibil, ca să capteze mânia?

Pentru că mânie va fi, mai devreme sau mai târziu. Guvernarea de „dreapta” nu va fi în stare să producă niciun bine în România și metrul de autostradă va fi la fel de scurt și peste câțiva ani. În cel mai bun caz vom plăti facturi mai scumpe și vom „beneficia” de servicii private extinse în tot mai multe servicii astăzi încă publice sau subvenționate. Dar asta nu durează la nesfârșit. O criză similară cu cea din 2009 va urma și știm ce măsuri va lua „dreapta” la noi.

Așadar, după ce efervescența postelectorală se acreşte, marii manipulatori ai afectelor naționale sunt nevoiţi să inventeze noi ținte ale furiei sociale.

Cum, însă, roata s-a inventat demult, probabil se va aplica și la noi rețeta din alte părți și se vor relua good old habits din fosta guvernare de „dreapta”, transferarea antagonizărilor și polarizării sociale către alte subiecte și segmente sociale și, mai ales, strategia divide et impera la firului ierbii. Oricum, ele erau deja prezente în imaginarul „antipesedist”, însă mai mult ca atribute. Naționalistul, euroscepticul, religiosul, iar pe plan social, medicul, profesorul, și cine știe ce alt bugetar sunt candidații previzibili. La urma urmei, au rămas privatizări nefinalizate din mandatul lui Băsescu și încă sunt mentalități regretabile care pun în primejdie siguranța națională, nu? Din atribute ale PSD, toate acestea vor fi transformate în ținte și vinovați de serviciu pentru a direcționa, iar și iar, furia socială, către altceva decât către meta-corupții și meta-mafioții străjuiți de câinii de pază ai „inteligentsiei” sicofante și pentru a avansa agenda „reformelor”.

Concretizând, preconizăm, în linii mari, un scenariu în care oamenilor li se va spune că nu o duc bine din cauza BOR, căci ierarhii sunt corupți și trăiesc în lux, iar „afacerea” lor nu este impozitată de stat. Oamenilor li se va spune că trăiesc rău pentru că nu există mariaje gay și pentru că asta ne face să fim în pericol de a ieși din UE. Li se va spune că orice punere în discuție a repartizării beneficiilor în societate și orice discurs despre resursele noastre este ceaușism pășunist. Li se va spune că o duc rău cu sănătatea din cauza spitalelor de stat, iar copiii lor se droghează din cauza școlilor de stat etc.

Dintre toate țintele, Biserica este cea mai vulnerabilă, pentru că e cea mai prezentă, vizibilă, „încarnată”. Sunt cel mai ușor de arătat cu degetul mașinile, ornamentele, banii „pe care nu plătesc impozite”, spre deosebire de noi, oamenii de rând, care ne chinuim să fim la zi. Asta deja se petrece de ani de zile și vedem că are efecte o astfel de cultivare programatică. Plus că e anacronică, ortodoxă, aspect care ne așează civilizațional în Răsăritul European și lângă ruși – păcat de moarte în noua mitologie națională.

Aceste observații nu sunt făcute plecând de la premisa unui plan deliberat. Ci pur și simplu observând cum se manufacturează consensul majoritar necesar menținerii sistemului de putere actual: prin antagonizări în societate, demonizări, hiperbolizări ale dușmanilor. Cine crede că acest mecanism a fost inventat doar pentru Dragnea este un naiv.

Cine va fi următorul dușman al poporului? Poate că răspunsul scurt este că mâine îți va veni și ție rândul, într-o formă sau alta.

Citiţi şi:

Popor naiv, cu ochii la bila roşie

Iluzii anesteziante în care cred românii şi care blochează evoluţia şi dezvoltarea poporului român, a societăţii româneşti, a României

Ura și dezbinarea parșivă a poporului român

yogaesoteric
13 aprilie 2020