Clovnul de la Kiev tocmai s-a proclamat dictator

Clovnul de la Kiev a declarat recent că la nord de România nu vor mai avea loc alegeri prea curând, fiindcă războiul și legea marțială împiedică treaba asta.

Cu alte cuvinte, clovnul de la Kiev tocmai s-a proclamat dictator, posibil dictator pe viață, și a proclamat văgăuna de la nord de România dictatură în toată legea.

Nu este cazul să ne mirăm. În rândul aliaților americanilor există un precedent, se numește Taiwan.

După ce comuniștii au preluat puterea în China, în 1949, naționaliștii lui Cian Kai-și s-au refugiat în Taiwan unde au proclamat „adevărata Chină” și legea marțială, și unde au început să întrunească an de an, în perfectă normalitate, parlamentul refugiat aproape integral odată cu ei.

Toate bune și frumoase, numai că parlamentul ăla nu avea nicio legitimitate asupra Taiwanului. Dar ei pretextau că până când „China nu e eliberată în totalitate” (eliberată de sub comuniști, adică), ei nu pot organiza alegeri. Așa că taiwanezii au trăit zeci de ani sub o dictatură brutală, cu un parlament ilegitim, susținut de americani, sub pretextul că „adevărata Chină nu a fost încă eliberată” și că „legea marțială e în funcțiune”.

La începutul anilor 1970, când membrii așa-zisului parlament au început să moară, fiindcă deh!… aveau și ei o vârstă (Cian Kai-și însuși, dictatorul suprem, a murit în 1975 la aproape 80 de ani), situația s-a agravat destul de tare, în sensul că lumea s-a cam săturat să fie condusă de unii veniți de pe continent. Dar primele alegeri cu adevărat libere au avut loc abia la jumătatea anilor 1980. Dictatura absolută a naționaliștilor durase aproape patru decenii. Ultimii moșnegi veniți în 1949 de pe continent au fost pensionați cu forța din funcțiile căpătate pe viață abia în 1991.

Oare se coace un asemenea scenariu și la nord de România? Cu așa-zisa contraofensivă în plop, în acest moment avem de-a face cu o situație care nu poate fi rezolvată decât prin cedarea unuia dintre combatanți. Ori Rusia se retrage frumușel din teritoriile ocupate, ori Ucraina înghite în sec și, pe principiul „ce-am avut și ce-am pierdut”, renunță la teritoriile pierdute până acum, care oricum fuseseră ale Rusiei până în 1991, și acceptă pacea. În caz contrar, cu fiecare combatant stând bine pe pozițiile actuale și nevrând să cedeze nimic ‒ Rusia zice că a încorporat deja acele teritorii, Ucraina zice că nu le cedează ‒ războiul, chiar și dacă ar fi să rămână înghețat, ar da naștere unei stări juridice care din perspectiva Kievului, exact ca în cazul Kuomintangului, face imposibilă susținerea de alegeri „libere și corecte” în toată Ucraina ‒ scuza perfectă pentru proclamarea unei dictaturi pe placul Occidentului.

În fond Zelenski e tânăr, ar putea rămâne lejer în funcție încă 30-40 de ani de acum încolo. Sunt curios însă cum se vor simți vecinii Ucrainei cu o dictatură absolutistă în coastă. Că una e să proclami un stat-marionetă pe o insulă în mijlocul mării, și alta e să îndopi cu arme și să proclami un stat-marionetă pe un teritoriu care are vecini concreți, în toate punctele cardinale. Ce „rule of law”, ce „principii” să aștepți de la o dictatură? Să zici mersi dacă nu te calcă pe cap fiindcă îndrăznești să le ridici problema canalului Bîstroe.

Autor: Lucian Sârbu

Citiți și:
Lucian Sârbu: „Creștin nu e ăla care dă din buze că e creștin, ci ăla care îndeplinește voia Domnului”
Lucian Sârbu: „Nu doar că în 2023 situația în Ucraina nu se va calma, dar există un potențial imens ca țările din apropiere să fie implicate direct”

yogaesoteric
25 septembrie 2023