Clubul de la Roma și reducerea populației folosind declararea unei urgențe globale

Clubul de la Roma este unul dintre principalii susținători ai declarării unei „urgențe mondiale”. Acest scenariu va fi, cel mai probabil, declanșatorul instaurării unei dictaturi științifice.

Ideea declarării unei urgențe a fost propusă pentru prima dată Clubului de la Roma de consultantul și psihoterapeutul britanic David Wasdell, în anul 2005.

Wasdell, cu pregătire la Institutul Tavistock, a scris un document intitulat Global Warning (Avertismentul Mondial), care a fost distribuit în timpul summitului G8 de la Gleneagles din anul 2005, cu misiunea de a aduce problema climatică mai sus pe agenda politică.

„Avem la dispoziție o fereastră restrânsă pentru a ne angaja în planificarea și mobilizarea strategică la nivel mondial, urmată de maximum cincizeci de ani pentru a realiza tranziția, pentru a reduce utilizarea resurselor, pentru a pune capăt acumulării inechitabile de capital și pentru a stabiliza și începe reducerea pe termen lung a populației planetei.”

Wasdell a fost apoi invitat de președintele Clubului de la Roma, prințul El Hassan bin Talal, să țină un discurs la conferința anuală a acestuia din Norfolk, Virginia.

Pentru a obține impactul dorit, Wasdell i-a sfătuit să:

• Recunoască faptul că în prezent există o stare de urgență pe plan mondial
• Declare că excesul de CO2 este o eco-toxină [!] cu un impact potențial catastrofal asupra biosferei globale
• Elaboreze și să pună în aplicare o strategie de urgență pentru ca societatea noastră la nivel mondial să treacă la o economie cu emisii de carbon zero sau negative în cel mai scurt timp posibil.
• Elaboreze și să pună în practică cele mai eficiente instrumente instituționale pentru a gestiona tranziția.

Wasdell, care a devenit consilier al lui Al Gore, a lucrat, de asemenea, în strânsă colaborare cu Institutul de Cercetare a Impactului Climatic din Potsdam (PIK) și cu directorul acestuia și membru al Clubului de la Roma, Hans Joachim Schellnhuber, pentru a dezvolta conceptul de puncte de basculare în sistemul climatic. [1]

Acest concept a fost încorporat în cadrul Planetary Boundaries (Limitele Planetare), care a fost dezvoltat sub conducerea lui Johan Rockström la Stockholm Resilience Centre și introdus în articolul „Un spațiu operațional sigur pentru umanitate” în anul 2009. Aceasta s-a realizat în cooperare cu Schellnhuber și PIK. [2]

Planetary Boundaries este un cadru pentru „descrierea limitelor impactului activităților umane asupra sistemului Pământului”. În cazul în care nu sunt controlate, se spune că acestea vor declanșa puncte de basculare în cascadă care vor duce la „schimbări de mediu abrupte sau ireversibile la scară largă”. Pentru a preveni acest potențial scenariu, se consideră că este necesar un control de sus în jos al populației.

Rockström, un agronom suedez, a fost recrutat în anul 2004 de primul președinte al IPCC, Bert Bolin, pentru a ocupa funcția de director al Institutului de Mediu din Stockholm, iar în anul 2007 a devenit primul director al Centrului de Reziliență din Stockholm.

Acest din urmă institut, situat în cadrul Universității din Stockholm, a fost înființat de Fundația suedeză pentru cercetare strategică în domeniul mediului (MISTRA) cu sarcina de a dezvolta strategii pentru guvernanța sustenabilă și administrarea sistemelor ecologice și sociale. Ulterior, Rockström i-a succedat lui Hans Joachim Schellnhuber în funcția de co-director al PIK în anul 2018.

Cadrul Planetary Boundaries a fost prezentat de Rockström la Adunarea Globală a Clubului de la Roma care a avut loc la Amsterdam, în octombrie 2009, în prezența patronului regal, Regina Beatrix a Țărilor de Jos, și a membrului onorific Mihail Gorbaciov. Sponsorii au fost Philips, Royal Dutch Shell și KLM. [3]

Cadrul a fost inclus în raportul Clubului de la Roma – Bankrupting Nature (Falimentul Naturii), al cărui autor este Johan Rockström și fostul președinte al Clubului de la Roma, Anders Wijkman, și a devenit parte a Planului de urgență planetară al Clubului de la Roma și al PIK în anul 2019. Un an mai târziu a fost lansat Parteneriatul lor pentru Urgență Planetară, cu peste 300 de parteneri din întreaga lume.

Aceste planuri au devenit acum realitate. În urmă cu câteva săptămâni, Comisia pentru Guvernanța Climatică a făcut o declarație în cadrul Săptămânii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU și a Săptămânii Climatice. [4]

Comisia, din care fac parte actuala președintă a Clubului de la Roma, Sandrine Dixson-Declève, și Johan Rockström, prezintă o imagine sumbră a viitorului – dacă nu luăm măsuri decisive.

„Lumea se confruntă cu o urgență planetară tot mai gravă – și se află pe o cale nesăbuită către schimbări climatice catastrofale – după ce a depășit deja șase din cele nouă limite planetare identificate științific. Un eșec continuu în abordarea cauzelor care se află la baza acestei urgențe – cum ar fi economiile bazate pe combustibilii fosili, risipa / consumul excesiv de resurse și distrugerea naturii – va avea efecte devastatoare pentru întreaga omenire, declanșând puncte de basculare potențial ireversibile, cu consecințe periculoase pentru stabilitatea planetară, atât socială, cât și ecologică. Este necesară acum o abordare la nivel de sistem pentru a rezolva criza climatică, asigurând o guvernanță fiabilă a climei și a limitelor planetare pentru întregul Pământ.”

Din cauza acestor presupuse crize, comisia recomandă „măsuri îndrăznețe și concrete pentru a cataliza o schimbare în guvernanța globală” în viitorul lor raport „Guvernarea Urgenței Noastre Planetare”, care va fi publicat în paralel cu summitul privind clima din Dubai (COP28) din noiembrie 2023.

Comisia pentru Guvernanța Climatică (CGC) a fost înființată de Fundația suedeză Global Challenges (Provocări Mondiale) în cadrul Forumului de guvernanță globală UN75, care a avut loc în 16-17 septembrie 2020, și este condusă de fosta președintă irlandeză Mary Robinson de la The Elders (Bătrânii) și Clubul din Madrid, avându-i drept copreședinți pe Johan Rockström și pe fosta președintă a Adunării Generale a ONU María Fernanda Espinosa. Printre susținători se numără Club of Madrid (Clubul din Madrid), Stimson Center (Centrul Stimson) și The Rockefeller Foundation (Fundația Rockefeller).

Fostul președinte al Clubului de la Roma, care a intervenit pentru a împiedica aprobarea tezei mele de doctorat, este un „expert contribuitor”.

Cei de la CGC afirmă că „sistemul de guvernanță globală este prost echipat pentru a face față urgenței noastre planetare, care cuprinde acum o policriză care include, de exemplu, conflictele internaționale, instabilitatea financiară, inegalitatea globală, precum și riscul de pandemie și recuperarea”. Noul termen „policriză” a fost utilizat frecvent în discuțiile de la Forumul Economic Mondial de la Davos din ianuarie 2023. [5]

Pentru a face față acestei „policrize”, CGC solicită o conducere de criză „competentă”.

„Împuternicite cu noi autorități, instituțiile actuale și cele noi de guvernanță internațională este necesar să exercite o conducere competentă în situații de criză, elaborând și desfășurând planuri de urgență și o nouă generație de politici eficiente, urmărind în același timp o alocare mai echitabilă a resurselor. În plus, limitele științifice nu sunt negociabile, ci este necesar să conducă și să informeze în mod fundamental sistemele noastre de acțiune colectivă și de gestionare.”

Pentru a pune în mișcare aceste „noi autorități și capacități”, comisia propune ca Adunarea Generală a ONU să declare o urgență planetară la Summitul Viitorului din 22-23 septembrie al anului următor.

„Adunarea Generală a ONU ar fi necesar să declare o urgență planetară globală la Summitul Viitorului din 2024, întărită prin declarații similare ale agențiilor ONU, ale organismelor regionale și ale guvernelor naționale și locale.”

În continuare, comisia propune elaborarea Platformei de Urgență propuse de Secretarul General al ONU „pentru a concepe și a convoca o Platformă de Urgență Planetară interagenții și interguvernamentală, care să reunească structurile instituționale internaționale fragmentate și să elaboreze un Plan de Urgență Planetară pentru o acțiune urgentă și coordonată, cu planuri de urgență naționale conexe”.

Am descris aici Platforma de Urgență.

Această Platformă, formată din actori interguvernamentali, statali și nestatali, ar urma „să planifice și să coopereze pentru acțiuni urgente la toate nivelurile de guvernanță, inclusiv un pachet global de decarbonizare”.

Comisia subliniază faptul că depășirea limitelor planetare este de așteptat să aibă consecințe funeste.

Normele de securitate globală ar fi necesar să fie extinse pentru a reflecta implicațiile grave ale depășirii limitelor climatice/planetare, inclusiv practicile Consiliului de Securitate al ONU, pentru a reflecta mai bine provocările și prioritățile politicii climatice ale Sudului Global și ale tuturor popoarelor.

Din acest motiv, ele solicită „o conducere curajoasă «de sus în jos» la toate nivelele de guvernare, combinată cu o presiune și o implicare generalizată «de jos în sus» a cetățenilor, pentru a cataliza transformări fundamentale”.

Printre alte sugestii din declarație se regăsesc:

• Agenție Mondială de Mediu
• Curte Internațională pentru Mediu
• Reforma instituțională a sistemului financiar mondial

Rockefeller Philanthropy Advisors Global Commons Alliance
(Alianța Mondială Comună a Consilierilor pentru Filantropie Rockefeller)

În fundal, o altă inițiativă strâns legată de aceasta a fost dezvoltată pentru a executa transformarea prescrisă. În anul 2019, Alianța Mondială Comună (Global Commons Alliance) a fost lansată în Singapore de Rockefeller Philanthropy Advisors (Consilierii pentru Filantropie Rockefeller) cu misiunea de „a mobiliza cetățenii, companiile, orașele și țările pentru a accelera modificarea sistemelor și a deveni mai buni gardieni ai bunurilor comune mondiale”. [6]

Prioritățile lor strategice sunt modificarea concepțiilor, a acțiunilor și a sistemelor pentru a proteja bunurile comune globale și pentru a „recâștiga stabilitatea planetară”. Ei sunt pregătiți să acționeze rapid atunci când este declarată o situație de urgență.

„Până în anul 2025, adevărata amploare a transformărilor cu multiple fațete de care avem nevoie pentru a proteja bunurile comune globale va fi bine înțeleasă. Principalii actori vor ști ce este necesar să facă, unde este cazul cel mai urgent și vor lua măsuri care să declanșeze și să susțină schimbări transformaționale pentru a proteja bunurile comune globale.”

Filozofia lor se bazează în întregime pe cadrul limitelor planetare al lui Rockström.

Printre cei peste 70 de parteneri se numără Clubul de la Roma, PIK, WEF și WRI, cu sprijinul unei „Colaborări a Investitorilor”, formată, printre alții, din Fundația elvețiană MAVA, fundația olandeză Porticus și Fondul Global de Mediu al Națiunilor Unite.

Rockström este membru al comitetului director al Global Commons Alliance și conduce „Componenta Alianței” Comisia Pământului, care are misiunea de a defini „limite sigure și echitabile pentru oameni și planetă”.

Acesta este un grafic din cartea mea The Digital World Brain (Creierul lumii digitale), care ilustrează formula lor pentru „transformarea sistemelor”.

(1. Comisie Planetara – Știință
2. Rețea de ținte bazate pe știință – Ținte
3. Cartierul General al Pământului – Media
4. Laboratorul Schimbării Sistemelor – Schimbarea sistemelor
5. Acceleratorul de responsabilizare – Responsabilitatea)

Este o rețetă pentru Dictatura Științifică. Ca să citez „porunca a zecea” de pe monumentul Georgia Guidestones, acum demolat:

„Nu fiți un cancer pe Pământ – Lăsați loc pentru natură – Lăsați loc pentru natură.”

Îmi amintește, de asemenea, de un document al Secretariatului Ordinii Mondiale pe care George Hunt l-a descoperit în timpul unei „Conferințe ONU privind Mediul și Dezvoltarea pentru a oferi o dezbatere publică largă și sprijin pentru Summitul Pământului al Națiunilor Unite”, în Des Moines, 22 septembrie 1991. [7]

„Consiliul de securitate al ONU, condus de marile puteri naționale anglo-saxone, va decreta că, de acum înainte, Consiliul de Securitate va informa toate națiunile că a luat sfârșit suficiența privind populația, că toate națiunile au cote de REDUCERE pe bază anuală, care vor fi puse în aplicare de Consiliul de Securitate prin embargouri selective sau totale asupra creditelor, articolelor de comerț, inclusiv alimente și medicamente, sau prin forță militară, atunci când este necesar.”

În prezent, acest demers a fost redenumit drept reducerea amprentei de carbon.

Autor: Jacob Nordangard

Note:
[1] http://www.apollo-gaia.org/A-GProjectDevelopment.pdf
[2] Rockström, J., Steffen, W., Noone, K. et al. A safe operating space for humanity. Nature 461, 472–475 (2009). https://doi.org/10.1038/461472a
[3] http://www.slideshare.net/Eurotopia/assembly-programme
[4] globalgovernanceforum.org/wp-content/uploads/2023/09/Governing-our-Planetary-Emergency-CGC-Statement-UNGA-v2.pdf
[5] http://www.weforum.org/agenda/2023/01/polycrisis-global-risks-report-cost-of-living/
[6] globalcommonsalliance.org/about/
[7]archive.org/details/GeorgeHuntUncedEarthSummit1992cobdenClubsPapersaldousHuxleythe_125/2-1-unUncedEarthSummit1992ByGeorgeHunt..mp4

Comentariu:

În 1968, David Rockefeller a fondat un grup de reflecție neo-malthusian numit Clubul de la Roma, în colaborare cu Aurelio Peccei și Alexander King. Aurelio Peccei era un director principal al companiei auto Fiat, deținută de puternica familie italiană Agnelli. Gianni Agnelli de la Fiat era un prieten apropiat al lui David Rockefeller și membru al Comitetului consultativ internațional al Chase Manhattan Bank a lui Rockefeller. Agnelli și David Rockefeller erau prieteni apropiați încă din 1957. Agnelli a devenit membru fondator al Comisiei Trilaterale a lui David Rockefeller în 1973. Alexander King, șeful programului științific al OCDE, a fost, de asemenea, consultant al NATO. Acesta a fost începutul a ceea ce avea să devină mișcarea neo-malthusiană „oamenii poluează”.

În 1971, Clubul de la Roma a publicat un raport profund eronat, Limits to Growth (Limitele dezvoltării), care prezicea sfârșitul civilizației așa cum o cunoșteam, din cauza creșterii rapide a populației, combinată cu resurse fixe, cum ar fi petrolul. Raportul a concluzionat că fără modificări semnificative în ceea ce privește consumul de resurse, „rezultatul cel mai probabil va fi un declin destul de brusc și incontrolabil atât al populației, cât și al capacității industriale”.

Raportul se baza pe simulări computerizate false, realizate de un grup de informaticieni de la MIT. Raportul conținea o predicție îndrăzneață: „Dacă tendințele actuale de creștere a populației mondiale, industrializarea, poluarea, producția de alimente și epuizarea resurselor continuă neschimbate, limitele creșterii pe această planetă vor fi atinse cândva în următorii o sută de ani.” Asta se petrecea în 1971. În 1973, Klaus Schwab, în cadrul celei de-a treia întâlniri anuale a liderilor de afaceri de la Davos, l-a invitat pe Peccei la Davos pentru a prezenta Limitele dezvoltării în fața directorilor executivi ai companiilor reunite.

În 1974, Clubul de la Roma a declarat cu îndrăzneală: „Pământul are cancer, iar cancerul este omul”. Apoi: „lumea se confruntă cu un set fără precedent de probleme globale interconectate, cum ar fi: suprapopularea, penuria de alimente, epuizarea resurselor neregenerabile [cum ar fi petrolul], degradarea mediului și proasta guvernare”. Aceștia au mai susținut că „este necesară o restructurare pe orizontală a sistemului mondial……. sunt necesare modificări drastice în stratul de norme – adică în sistemul de valori și în obiectivele omului – pentru a rezolva criza energetică, alimentară și alte crize, adică sunt necesare modificări sociale și modificări în atitudinile personale pentru ca tranziția către o creștere ecologică să aibă loc.”

În raportul lor din 1974, Mankind at the Turning Point (Omenirea la un punct de cotitură), Clubul de la Roma a mai argumentat următoarele:

„Creșterea interdependenței între națiuni și regiuni este necesar să se traducă apoi printr-o scădere a independenței. Națiunile nu pot fi interdependente fără ca fiecare dintre ele să renunțe la o parte din propria independență, sau cel puțin să recunoască limitele acesteia. Acum este momentul să se elaboreze un plan general pentru o creștere sustenabilă ecologică și o dezvoltare mondială bazată pe alocarea globală a tuturor resurselor finite și pe un nou sistem economic global.”

Aceasta a fost formularea timpurie a Agendei 21 a ONU, a Agendei 2030 și a Marii Resetări de la Davos din 2020.

Citiți și:
Clubul de la Roma, Eco-Dictatura și Alianța Big Tech – Big Pharma – Big Finance
«Prima revoluție globală», carte manifest a Clubului de la Roma: «Inamicul real este chiar umanitatea»!

 

yogaesoteric
27 octombrie 2023