Colții dictaturii mușcă din societate
La dentist, o tânără asistentă îmi face confesiuni: a rămâne închisă în casă aproape două luni a avut un impact teribil asupra psihicului. Este în depresie. Încă resimte trauma, care se manifestă inclusiv pe stradă.
La serviciu poartă permanent mască şi i se pare îngrozitor să o poarte în magazine și în mijloacele de transport în comun. La metrou a luat amendă, de asta îi este frică să nu o mai poarte, deși știe că nu are niciun rol în protecția propriei sănătăți. Are o adevărată fobie când vede oameni cu mască mergând pe stradă. E terifiată de ce se va petrece cu viitorul ei, fiind singură.
Mi-am adus aminte de fiul meu adolescent, Atanasie, care, la sfârșitul lunii martie, când a ieșit din casă după carantină ca să-și rezolve niște acte, s-a întors bulversat de impactul cu strada: suspiciunea și panica din spatele măștilor, filtrele de poliție și alte asemenea imagini l-au făcut să exclame că nu mai vrea să iasă din casă. Prefera atmosfera normală a căminului, ostilității brutale a orașului.
Mea culpa: nu am crezut că sunt asemenea traume între concetățenii mei, mai ales între persoanele singure. Mărturia acestei fete m-a trezit. Expresia umanului nu se oprește în pragul casei, mai ales când ai o relativă armonie în interior.
O bună prietenă de familie mi-a spus că a renunțat să mai plece cu familia în Grecia de teamă că testul poate ieși pozitiv și de consecințele ulterioare.
A cerut cineva din guvern un studiu asupra impactului psihologic al carantinei și al războiului mediatic purtat împotriva propriului popor? Știe cineva ce impact psihologic produce masca purtată în locurile unde nu are ce căuta – pe stradă, în parcuri, în tramvai de ex. – pentru cei care o poartă și pentru cei din jur? Nu-mi dați exemplul asiatic, vă rog! Acolo avem o cu totul altă cultură.
Nu de alta, dar legea pregătită în laboratoarele guvernamentale este o demență creată de niște psihopați siniștri, un plonjon social-politic într-o dictatură medicală din care nu ne vom putea întoarce. Legea pare secretată la o plenară a Partidului Comunist Chinez.
După cum atrage atenția expertul Marian Serafim, la art. 2 lit. a) prin formularea „persoanelor sănătoase, suspecte de a fi infectate sau purtătoare a unui agent patogen”, absolut oricine poate fi supus măsurilor de carantinare doar pe baza unei suspiciuni, lipsirea de libertate (căci asta este carantina) putând fi folosită politic fără nicio problemă, carantinarea putând fi folosită oricând și împotriva oricărui număr de persoane.
Mai grav, prin art. 4 din lege – ne spune expertul – în România se instituie măsuri excepționale atunci când OMS declară pandemie. „Practic, dpdv legal, declarația directorului general al OMS capătă, prin această prevedere, efect de aplicare directă asupra legislației naționale, implicit asupra drepturilor și libertăților (…) Deci România, în mod unilateral, își supune decizia internă pe un aspect esențial de securitate națională unei agenții ONU care are atribuții doar de consultare și coordonare în dreptul internațional. Nici măcar Consiliul de Securitate nu ia decizii direct aplicabile intern (!).”
Marian Serafim conchide: „Inconștiența acestui gest este depășită doar de disperarea de a avea acoperire legală pentru actele neconstituționale votate în serie până acum. În viața mea de diplomat și de funcționar internațional nu am văzut așa ceva.”
Nu poți face astfel de inginerii sociale în dispreț față de cetățean decât dacă puterea ți-a distrus complet capacitatea de a discerne. Cu o astfel de lege, poți interna cu forța orice oponent politic: trecem de la intruziunea serviciilor în actul de justiție prin protocoale secrete, la o dictatură politico-medicală pe față.
În plus, instituția OMS, de care administrația SUA s-a despărțit (la 7 iulie) în mod brutal, întrucât s-a dovedit a fi incapabilă să gestioneze o viroză, fiind și responsabilă pentru inocentarea Chinei în această criză globală cu un impact devastator asupra economiei globale și a sănătății populației bolnave care suferea de afecțiuni grave non-covid, plus un impact teribil asupra psihicului a miliarde de oameni, va deveni organismul suprastatal ce va putea impune pe teritoriul nostru național reglementări cu impact aspra libertății cetățeanului!
Pe acest fond, președintele interimar al PSD, dl. Ciolacu, printre lacrimile de crocodil, a cerut consultări cu „societatea civilă”. Asta cu toate că are toate pârghiile în mână, inclusiv majoritatea parlamentară, ca să blocheze această lege aberantă, totalitară. PSD face doar un joc ipocrit de imagine, mimând opoziția și votând la îndemnul Sistemului, fără excepție.
Ce se poate face în acest caz special, în care nu mai suntem, ca popor, apărați de instituții (cu excepția notabilă a Avocatului Poporului și a CCR, agresate de noul partid-stat condus de Iohannis), când Parlamentul a devenit o gelatină informă? Să facem proteste pașnice în stradă și să organizăm o opoziție politică reală în acest marasm inform care sufocă viul României.
Autor: Iulian Capsali
Citiţi şi:
Psihicul uman în pandemie. Cum se va transforma omul
Dictatura Covid și poligonul de încercare România: Un fel de Penitenciar Pitești național pentru studierea efectelor reeducării prin Covid!
Celălalt virus
yogaesoteric
26 septembrie 2020