de Irina Sublima
„În această existență efemeră, nu se află ceva mai fermecător decât o femeie
care și-a trezit plenar starea de Shakti.” Gregorian Bivolaru
Există o povestioară cu tâlc, despre comoara spirituală care strălucește în fiecare femeie care își trezește înțelepciunea și devine conștientă de adevărata ei putere ascunsă.
Se spune că o femeie înțeleaptă, care călătorea prin munți, a găsit o piatră prețioasă. În ziua următoare, prin peregrinările sale, ea s-a întâlnit cu un alt drumeț căruia îi era foame, iar femeia și-a deschis desaga pentru a împărți cu el hrana sa. Flămând, călătorul zări piatra prețioasă și a rugat femeia să-i dea lui acea piatră. Iar buna femeie i-o dărui fără să stea pe gânduri.
Drumețul plecă apoi, bucurându-se de norocul care îl lovise. Știa că acea piatră era suficient de valoroasă ca să-i asigure un trai îmbelșugat pentru tot restul vieții. Dar după câteva zile, el o căută pe femeie pentru a-i înapoia piatra, spunându-i:
– M-am mai gândit și știu cât este de prețioasă această piatră, dar vreau să ți-o dau înapoi; sper din toată inima mea să primesc o comoară și mai mare. Te rog, dăruiește-mi ceea ai în înăuntrul tău și care ți-a dat puterea să-mi dai fără ezitare această piatră valoroasă.
Mitul femeii în ipostaza de inițiatoare și inspiratoare, de liant al umanului cu Divinul, este reminiscența unor civilizații care știau să adore femeia ca pe o Sursă a vieții și, în egală măsură, derivă din capacitatea cocreatoare cu care Dumnezeu a înzestrat-o. Zeiță și mamă, femeia cunoaște întotdeauna o sursă inepuizabilă de reînnoire, deoarece întinderile sufletului ei sunt perpetuu tangente cu înălțimile ontologice.
Eternul feminin, care a ordonat istoria umană prin căile sale pline de mister și prin puterea sa de fascinație și a înălțat mereu omenirea prin propriul ei sacrificiu, reverberează în natura intimă a oricărei femei. Fiind cea care dă naștere, femeia este totodată cea mai aproape de Puterea divină, căci ea Îl ajută pe Dumnezeu să creeze. În tradiția tantrică, termenul care desemnează femeia, SHAKTI, înseamnă, de fapt, putere și este considerată totuna cu Dumnezeu. Eminentul orientalist Arthur Avalon spunea că nu există vreun termen în sanscrită sau în orice altă limbă care să aibă o asemenea bogăție de semnificații, el desemnând, de fapt, întregul vieții. Adorată de tantrici, venerată de înțelepți pentru puterea ei, dorită de ignoranți pentru farmecele ei, celebrată pentru misterele pe care le cunoștea, fiind considerată vrăjitoare, femeia este ea însăși un mister incomprehensibil. Și doar trezirea adevăratei sale naturi o poate face accesibilă chiar și pentru propria cunoaștere, devenind astfel o autentică revelație și o sursă de încântare nesfârșită.
Este vorba despre conceptul fundamental de femeie; esența ei plenar trezită, care o transformă într-un arhetip incontestabil, fiind principiul esențial al Manifestării, în absența căruia principiul masculin devine inert și inactiv. Este femeia de la începutul timpurilor, care aparține unui univers complet străin de cel al bărbaților. Ea cunoaște secretele apelor, ale pietrelor și ale întregii Naturi, ea simte armoniile materiei și vorbește cu animalele și plantele. Ea poate privi Soarele în ochi și vedea în întuneric. Este cea care așteaptă răbdătoare renașterea bărbatului în splendoarea conștiinței lui pentru a începe un nou Rai pe Pământ, deoarece ea mereu îl face pe bărbat să devină mai mult decât el singur poate să fie.
Rumi spunea că femeia este raza luminii cerești. În absența ei, bărbatul se dedică unei experiențe ascetice, dar și acolo o va recunoaște într-o anumită formă mult mai voalată și simbolică. Louis Pauwels spunea într-un elogiu admirabil: „Domnilor, este o adevărată Grație să descoperi adevărata natură a femeii; este o binecuvântare, un dar. Însă mai există unul: cel de a nu avea frică de ea… fuziunea cu ea presupune încuviințarea lui Dumnezeu!”, (vezi Lysebeth Andre, Tantra, The Cult of the Feminine – Tantra, Cultul Feminității). Toți bărbații trebuie să treacă prin făptura femeii pentru a exista, ea este cea care le oferă inițierea în viață și în misterele ei; prima mare inițiere pe care o primește orice ființă umană este chiar nașterea, și aceasta se produce prin intermediul propriei mame.
În Tantra se spune că, pentru ca un bărbat să devină demn să cunoască esența femeii, el trebuie să accepte mai întâi această idee și să restructureze viața după valori feminine, să renunțe la criteriile civilizației care exclud orice idee de suflet, iubire, sensibilitate. Această restructurare ar putea salva o lume întreagă, însă este un demers destul de dificil pentru o lume care încurajează permanent valorile masculine, atât în bărbați, cât și în femei. Atunci când oamenii vor ajunge să nu mai evite și să le fie rușine de valorile feminine, ci le vor accepta și dezvolta, ordonându-și viața în jurul lor, atunci echilibrul original va fi recâștigat și vom reveni la cultul feminității. Iar acesta nu reprezintă dezideratul unor adepte ale feminismului sau expresia unor complexe de inferioritate, care oricum au fost create în mod artificial de susținătorii unor viziuni deformate asupra vieții. Cultul feminității, care va fi o recunoaștere a puterii feminine, va aduce omenirea mult mai aproape de Dumnezeu și de ordinea pe care chiar El a stabilit-o.
Civilizația umană actuală se autodefinește ca fiind masculină, dar, atât din punct de vedere biologic, cât și științific, ființele umane sunt de natură feminină. Cercetări recente au dovedit faptul că structura organică și cerebrală de bază a mamiferelor este feminină, și apoi devine masculină. Concluzia a fpst că mitul lui Adam trebuie răsturnat deoarece, din punct de vedere științific, Adam este o replică a Evei. S-a constatat că în primele stagii de dezvoltare fătul are o matrice cerebrală și circuite neurologice latente, care vor desemna natura sa masculină sau feminină. Dar, dacă ar fi lăsat să se dezvolte de la sine, adică în absența unui aport hormonal specific, fătul se dezvoltă întotdeauna în formă feminină. La începutul vieții embrionare, gonadele – glandele sexuale masculine și feminine – sunt foarte asemănătoare și doar o mică cantitate de androgen, care se manifestă la un moment dat, va da embrionului orientarea masculină. Scriitoarea Milli D. Austin susține că „în primele stadii de evoluție, dacă fătul vrea să devină băiat, își transformă uterul, care coboară și se exteriorizează devenind scrot, iar ovarele devin testicole”.
În Tantra, aceste circuite feminine elementare nu au fost ignorate și de aceea bărbatul inițiat este conștient în permanență de conexiunea cu arhetipul feminin care există în ființa sa, adică de aspectele sale feminine, ceea ce nu este nicidecum un semn de slăbiciune. Această recunoaștere nu presupune așadar pierderea virilității, ci reprezintă o întoarcere la starea fundamentală de puritate și desăvârșire, este o revenire la o condiție primordială.
Societatea patriarhală este tributară dominației masculine, iar în acest cadru femeia este mult marginalizată și minimizată, iar cunoașterea ei devine tot mai neputincioasă în redobândirea propriei valori. Sexualitatea femeii este reprimată, deoarece, dacă ar fi plenar manifestată, ar periclita ordinea masculină. Vitalitatea femeii este înăbușită cu orice mijloace, pentru a-i decima forța cu care a fost invariabil înzestrată și care în mod funciar este menită să conducă omenirea la Dumnezeu. Ignorața în care sunt captive marea majoritate a femeilor le face să accepte ca o fatalitate regularitatea ciclului menstrual, care le reduce forța interioară, vitală și le anemiază calitățile în mod sistematic.
Atributele feminine sunt binecunoscute: iubirea, delicatețea, frumusețea, empatia, hrănirea, relaționarea, conexiunea cu viața și cu Natura și, în special, capacitatea creatoare de a da naștere copiilor sau, într-o viziune mult mai amplă, orice formă de creație prin care își exprimă, își materializează potențialul creator. Ambianța și casa în care locuim sunt în strânsă legătură cu natura femeii, orice manifestare romantică este legată de cele mai intime aspecte ale ei. Vindecarea este o artă și o știință feminină. Dar, cele mai importante valori feminine sunt cele care transcend mintea rațională și care plonjează în suprarațional, un spațiu față de care intelectualiștii acestei societăți falocratice rămân în continuare destul de rezervați.
Muzica, dansul, literatura, poezia și arta în general sunt, de asemeni, feminine. De aceea, Grieg avea să ne dezvăluie că modul în care a ajuns să descopere splendoarea femeii a fost prin cultivarea unei stări de sensibilitate lăuntrică, revelație care s-a prdus prin magia unui sentiment poetic: „Ulterior am realizat […] că multe ființe umane caută să trăiască și să înțeleagă într-un mod, aș putea spune, poetic ființele, fenomenele și lucrurile. Acum aș putea spune că atunci intram, fără îndoială, în stări profunde de transă benefică și eram deseori însuflețit de o nevoie aproape viscerală de a trăi magia și poezia Vieții. Acea indescriptibilă îngemănare a magiei și a poeziei, pe care o trăiam plenar, făcea să se reveleze în ființa mea o condiție a sufletului care pătrunde natura tuturor fenomenelor, pentru a descoperi în toate acestea vibrația intimă a ceea ce ele au interior. […] Dincolo de toate acestea, aveam însă sentimentul că trăiesc ceva care era într-un mod esențial feminin. Acest ceva profund feminin care era conținut în universul meu lăuntric îmi apărea ca un corp, simultan nou și vechi, care exista în trupul meu. Acel ceva feminin era un corp de magie și de poezie.” (vezi Gregorian Bivolaru, Misterele Eternului Feminin)
Astfel, devine mai ușor de înțeles faptul că și pentru cei neinițiați femeia poate apărea într-o tainică rezonanță ocultă cu sentimentul poetic. Prin frumusețea ei interioară și trupească, femeia este de cele mai multe ori o operă de artă, semnată de Dumnezeu Însuși. Sensibilitatea, delicatețea, farmecul învăluitor pe care îl exaltă celor care o admiră îi cuprind ca într-o transă estetică irezistibilă. Ea sensibilizează prin magia prezenței sale tot ceea ce este tern și lipsit de culoare, aduce lumină, încântare, aduce viață iubirii și, prin aceste atribute, deschide porțile cunoașterii autentice a esențelor care se află dincolo de aparențele acestei lumi. De cele mai multe ori, poeții și artiștii care se aflau într-o astfel de transă superioară mărturiseau idealuri poetice, romantice care erau inevitabil îl legătură cu prezența feminină. Un spirit dornic de explorări interioare autentice rămâne un etern îndrăgostit când ajunge să descopere astfel de perspective înnobilate asupra lumii fenomenale.
Probabil Max-Pol Fouchet, un scriitor francez al secolului al XX-lea, avea intuiția misterelor care se ascund în substanța lirică a vieții atunci când mărturisea cu franchețe: „Pentru mine, totul pornește de la un secret, secretul poeziei. Am păstrat acest secret cu gelozie, însă am căutat să transmit tot ce se află în jurul lui. Poezia reprezintă centrul vieții mele. Aceasta nu se reduce la poemele pe care le scriu pe hârtie, negru pe alb. Poezia animă toate activitățile vieții. Ea trebuie să iradieze pornind de la un centru, iar acest centru este secretul meu.”
Blaga remarca, în maniera sa unică, despre femeie: „O ființă frumoasă, dizolvată în acidul azurului. Mixturii i se îngăduie apoi să devină cristal”, iar Jules Michelet consemna că femeia rămâne „un miracol de contradicții divine”.
Pentru a îmbrățișa natura feminină, prima condiție necesară este să ne dăm seama că nu este nimic de înțeles despre ea, ci că totul trebuie simțit. Un cunoscător tantric spunea că, dacă Tantra ar fi o religie, femeile ar fi ridicate la statutul de preotese, cele prin care se transmite adevărata cunoaștere, iar bărbații ar fi preoți în măsura în care și-ar trezi natura feminină, calitățile sufletești, intuiția și trancendența. În Tantra, femeia este inițiatoarea care îi deschide bărbatului porțile sufletului către Adevărul Ultim, către spiritualitate și universalitate.
În tantrism, adoratorul lui SHAKTI este numit SHAKTA, el Îl vede pe Dumnezeu în forma Sa manifestatoare feminină ca și Putere Supremă care creeză, susține și distruge Universul. Dumnezeu este adorat și în forma de Mamă, deoarece în această ipostază El este activ, dă naștere și hrănește. În reversul său pasiv, static, Mama Divină MAHA SHAKTI este una cu aspectul transcendent al lui Dumnezeu, SHIVA.
Femeia inițiată care caută să se identifice plenar cu realitatea tainică a Mamei Divine, MAHA SHAKTI, devine ea însăși o manifestare a sacrului în lumea fenomenală. Natura ei interioară este astfel croită după principiile morale și spirituale autentice care sunt validate de revărsarea permanentă a Divinului în viața ei. Cea dintâi lege a ei este de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc în viața ei, de a fi o femeie care prin abandonul Său deplin în fața lui Dumnezeu Îl cheamă și Îl ajută să coboare în profan și să-i umple viața și ființa, pentru a se putea apoi manifesta prin ea și pentru ceilalți. Ea este iubită, prietenă, fiică prin iubirea care palpită în ființa ei, este mamă prin tot ceea ce creează și hrănește bun și divin.
Acest act de a da naștere și de a susține viața, hrănind-o prin propria forță creatoare, este un modus vivendi specific femeii care își exercită astfel funcția de creație. Sfântul Toma d`Aquino spunea, pe bună dreptate, că „modul în care omul poate să-l imite cel mai bine pe Dumnezeu este creativitatea”, iar înzestrările excepționale ale femeii sunt circumscrise puterii creatoare.
Prin imboldul creator pe care îl simte o femeie în care starea de SHAKTI începe să se trezească, ea va fi atrasă de diverse forme de artă autentică, în tradiția orientală fiind cunoscute 64 astfel de arte, pe care o adevărată SHAKTI le stăpânește. Ritualurile spirituale însă vor fi forma cea mai înaltă de artă pe care o femeie o poate practica. Prin aceasta ea își va manifesta plenar adorația față de Divin, făcând ca toate percepțiile și emoțiile sale să fie integrate și canalizate spre cosmizarea și sacralizarea ființei sale. O frumusețe sublimă și transcendentă o înnobilează atunci, purificându-i mintea, simțurile și elevându-i dorințele până ce toate se amalgamează într-una singură, cea de a fi în deplină comuniune cu Dumnezeu.
Citiţi continuarea acestui articol.
Fragment preluat din cartea Îndrăgostită de Dumnezeu – Cum am reușit să-mi suspend definitiv menstruația prin practica atentă, sistematică și perseverentă a procedeelor adecvate Hatha Yoga apărută la editura Shambala, tipărită de Ganesha Publishing House.
Citiți și:
MISTERELE ETERNULUI FEMININ
ELOGIUL ETERNULUI FEMININ ŞI AL MISTERULUI FEMINITĂŢII CARE EXISTĂ ÎN FIECARE FEMEIE
Femeile excepţionale, în care starea de SHAKTI s-a trezit pe deplin, manifestă în felurite moduri frumuseţea enigmatică a lui MAHA SHAKTI
yogaesoteric
8 iunie 2015
Also available in:
Français