Condiţia umană: pierdută în gândire

 

Marea majoritate a oamenilor îşi petrec toată viaţa fiind prizonieri ai limitelor propriilor gânduri. Nu trec niciodată dincolo de acest sentiment, o creaţie personalizată a gândurilor lor condiţionate de trecut.

În tine, ca în oricare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Este esenţa a ceea ce eşti tu. O putem numi prezență, conştiinţă necondiţionată.

Găsirea acelei dimensiuni te eliberează şi eliberează lumea de suferinţa pe care o percepi prin intermediul „micului eu”, creaţia conştiinţei tale, centrul preocupărilor tale şi cel care îţi conduce viaţa. Iubirea, bucuria, creativitatea şi pacea lăuntrică nu pot fi prezente în viaţa ta decât exclusiv prin acea dimensiune necondiţionată a conştiinţei.

Dacă poţi recunoaşte, fie şi ocazional, că gândurile care-ţi captează atenția sunt doar simple gânduri, dacă poţi fi martor la propriile şabloane mental-emoționale în timp ce ele acţionează, atunci dimensiunea în cauză deja îşi face apariţia sub forma unei conştiinţe în care au loc gândurile şi emoţiile tale – spaţiul lăuntric etern în care se desfăşoară conţinutul vieţii tale.

Fluxul gândirii are o inerţie enormă, care te poarte târî după el. Fiecare gând pretinde că este extrem de important şi vrea să-ţi capteze atenţia în întregime.

Iată o nouă practică spirituală pentru tine: nu-ţi lua gândurile prea în serios.
Cât de uşor le este oamenilor să ajungă prizonieri ai propriilor închisori conceptuale!

Conştiinţa personală limitată, datorită dorinţei sale de cunoaştere, înţelegere şi control, crede în mod eronat că opiniile şi punctele sale de vedere reprezintă adevărul. Aceasta spune: iată cum este situaţia. Este necesar să ai o perspectivă mai largă decât propria gândire pentru a-ţi da seama că indiferent cum interpretezi „viaţa ta” ori comportamentul altora, indiferent cum judeci o situaţie, acest fapt nu reprezintă altceva decât un punct de vedere. Realitatea este însă un întreg unificat, în care toate piesele sunt interconectate şi nimic nu există de unul singur. Gândirea fragmentează realitatea ‒ o taie în felii şi bucăţi conceptuale.

Gândirea este un instrument util şi puternic, dar de asemenea te limitează foarte mult atunci când îţi acaparează complet viaţa, când nu îţi dai seama că reprezintă doar un mic aspect al conștiinței care eşti tu.

Înţelepciunea nu este un produs al gândirii. Cunoaşterea profundă, adică înţelepciunea, ia naştere prin simplul fapt de a acorda cuiva sau unui anumit aspect întreaga ta atenţie. Atenţia este inteligența primordială, este însăşi conştiinţa. Ea dizolvă barierele create de gândirea conceptuală şi odată cu aceasta ajungi să înţelegi faptul că nimic nu există în sine sau pentru sine. Atenţia unește observatorul şi subiectul observaţiei într-un câmp unificat al conştiinţei. Este ceea ce vindecă separarea.

De câte ori eşti cufundat în gândire compulsivă eviţi să percepi ceea ce este. Nu vrei să fii acolo unde eşti. Aici, în clima Acum.

Dogmele – religioase, politice, ştiinţifice – se nasc din credinţa eronată că gândul poate circumscrie realitatea sau adevărul. Dogmele sunt închisori conceptuale colective. Iar partea ciudată este că oamenii îşi iubesc închisoarea, pentru că aceasta le oferă un sentiment de siguranţă şi un fals sentiment de „eu ştiu”.

Nimic nu a provocat mai multă suferinţă omenirii decât dogmele sale. Este adevărat că toate dogmele dispar mai devreme sau mai târziu, deoarece realitatea va dovedi în cele din urmă că ele sunt false; cu toate acestea orice dogmă va fi înlocuită de altele.

Care este cauza acestei amăgiri? Identificarea cu gândurile.

Trezirea spirituală este deşteptarea din visul gândirii.
Sfera conştiinţei este mult mai vastă decât poate cuprinde gândirea. Atunci când nu mai crezi tot ceea ce gândeşti, treci dincolo de gânduri şi vezi că nu eşti tu cel care gândeşte.

Mentalul trăieşte într-o stare de „nu este destul” şi de aceea este întotdeauna lacom după mai mult. Atunci când te identifici cu gândurile devii plictisit şi neliniştit foarte repede. Plictiseala e un semn că există o stare de foame mentală ce caută noi şi noi stimuli, tot mai multă hrană pentru noi gânduri.

Atunci când te simţi plictisit, poţi satisface această foame răsfoind o revistă, vorbind la telefon, deschizând televizorul, navigând pe internet, ducându-te la cumpărături sau – şi nu este ceva ieşit din comun – transferând sentimentul mental de lipsă şi nevoia de „mai mult” trupului, acesta satisfăcând lipsa prin ingerarea unei cantităţi mai mari de hrană.

Sau poţi să fii plictisit şi doar să observi ce înseamnă să fii plictisit şi neliniştit. Pe măsură ce conştientizezi sentimentul, acesta va fi deodată înconjurat de spaţiu şi linişte. Mai întâi puțin, dar pe măsură ce spaţiul interior se măreşte, sentimentul de plictiseală va începe să-şi diminueze intensitatea şi importanța. Astfel încât până şi plictiseala te poate învăţa cine eşti şi cine nu eşti.

Descoperi că nu eşti „o persoană plictisită”. Plictiseala e pur şi simplu o energie condiţionată din interiorul tău. Şi nu eşti nici supărat, trist sau laș. Plictiseala, supărarea, tristeţea sau frica nu sunt „ale tale”, nu sunt personale. Ele apar şi dispar.

Nimic din ceea ce vine sau pleacă nu eşti tu.

„Sunt plictisit.” Cine ştie asta?
„Sunt supărat, trist, mi-e frică.” Cine ştie asta?
Tu eşti cunoaşterea, nu starea care se face cunoscută.

Prejudiciul de orice fel provine din identificarea cu gândurile. Înseamnă să nu mai percepi celelalte fiinţe umane, ci numai propriul punct de vedere referitor la fiinţa umană. A reduce viaţa altei fiinţe umane la un concept este deja o formă de violenţă.

Gândirea care nu este înrădăcinată în conştiinţă ajunge egoistă şi disfuncţională. Inteligența lipsită de înţelepciune este extrem de periculoasă şi distructivă. Aceasta este starea mentală a majorităţii oamenilor. Extensia gândirii sub forma ştiinţei şi tehnologiei, deşi în sine nu este nici bună, nici rea, a devenit distructivă deoarece mult prea des gândirea din care s-a născut nu are rădăcini în conştiinţă.

Pasul următor în evoluţia umană este transcenderea gândirii. Aceasta este la momentul actual sarcina noastră cea mai importantă. Nu înseamnă să nu mai gândim deloc, ci pur şi simplu să nu ne mai identificăm cu gândirea şi să trăim posedaţi de aceasta.

Simte energia trupului tău. Zgomotul mental se estompează imediat sau dispare. Simte-o în mâini, în picioare, în abdomen, în piept. Simte viaţa din tine, viaţa care animă trupul.

În acest fel trupul va deveni o uşă, ca să spunem aşa, către o trăire mai profundă a vieţii dincolo de fluctuaţiile emoţiilor şi gândirii. În tine se găseşte o vitalitate pe care o poţi simţi cu toată fiinţa ta. Fiecare celulă este vie într-un mod în care nu este necesar să gândeşti.

Poate că ai trecut uşor cu vederea perioadele scurte în care eşti „conştient fără să gândeşti” apărute deja în mod natural şi spontan în viaţa ta. E posibil ca tocmai să ai o îndeletnicire manuală, să te învârţi prin cameră sau să aştepţi la rând să te îmbarci într-un avion şi să fii atât de prezent, încât obişnuitul zgomot de fond al gândurilor se estompează şi este înlocuit de o prezenţă conştientă. Sau te poţi trezi că te uiţi la cer sau asculţi ce-ţi spune cineva fără să ai însă vreun comentariu interior mental. Percepţia îţi devine extrem de limpede, neumbrită de gândire.
Acesta este începutul tranziţiei de la gândire la prezenţa conştientă.

Urmăreşte să te familiarizezi cu starea de „necunoaştere”. O cunoaştere mai profundă şi neconceptuală va ieşi la lumină din acea stare.

Creaţia artistică, sportul, dansul, predarea unui curs, consilierea – excelența în orice domeniu afirmă faptul că gândirea fie nu mai este implicată deloc, fie cade pe locul al doilea. O putere şi o inteligenţă mai mari decât tine şi care totuşi fac parte din tine, preiau comanda. Nu mai există procesul de luare a deciziilor, se petrece spontan acţiunea potrivită, şi nu „tu” eşti cel care face asta. Ajungi în preajma unei conştiinţe mai vaste care acţionează, vorbeşte, face treaba.

Stăpânirea vieţii este opusul controlului.

Fragment din cartea Liniștea vorbește, de Eckhart Tolle

Citiți și:

Eckhart Tolle – Trăieşte total clipa prezentă

Profesorul Dulcan: «Să ne controlăm gândirea şi emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi»

 

yogaesoteric
20 martie 2020

 

Also available in: Français