Condiționarea colectivă

În 1956, filozoful evreu german Günther Anders a scris această reflecție, nu știm dacă a fost premonitorie sau programatică:

„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Vor veni și mai multe pentru conștiința oamenilor. Ideală ar fi formarea ființelor umane de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute.

Apoi, am continua să le condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională. O persoană needucată are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul ei se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin.

Este necesar să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist, (…) că decalajul se mărește între oamenii obișnuiți și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv. Mai ales fără filozofie.

Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.

Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și cu jocuri. Cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica conștiința să se întrebe, să gândească, să reflecteze.

Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.

În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate, astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății.

Condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va fi necesar să fie menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.

Omul de masă, astfel produs, va fi apoi tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și este necesar să fie supravegheat așa cum se supraveghează o turmă. Orice aspect care permite să îi adoarmă luciditatea, rațiunea lui critică este bun din punct de vedere social, astfel că ceea ce ar risca să-l trezească va fi combătut, ridiculizat, înăbușit.

Orice doctrină care contestă sistemul va fi mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin vor fi apoi tratați ca atare.

Condiționarea maselor în care s-a specializat Hitler a devenit de prisos: dacă cineva vrea să preschimbe un om într-un nimeni (și chiar să-l facă mândru că este un nimeni), nu mai este necesar să-l înece într-o masă, sau să-l îngroape într-o construcție de ciment produsă în masă, de către mase. Nicio depersonalizare, nicio pierdere a capacității de a fi bărbat nu este mai eficientă decât cea care aparent păstrează libertatea personalității și drepturile ființei umane. Dacă procedura de condiționare are loc în mod special în casa fiecărei persoane – în căminul propriu, în izolare, în milioane de unități izolate – rezultatul va fi perfect. Tratamentul este absolut discret, întrucât este prezentat ca distractiv, victimei nu i se spune că este necesar să facă vreun sacrificiu și rămâne cu iluzia intimității sale sau, cel puțin, a spațiului său privat.” – Günther Anders, Obsolescența omului, 1956

Evreu fiind și implicit considerându-se victimă a lui Hitler (teoretic), se observă și uluiește faptul că ura sa față de întreaga umanitate o depășește enorm pe cea a numitului călău al evreilor.

Citiți și:
„Umilitainment”: Cum să controlezi cetățenii distrăgându-le atenția prin reality TV
Planul neomarxiștilor pentru controlarea societății și a generațiilor viitoare

yogaesoteric
16 ianuarie 2023