Conferinţa ţânţarilor şi ploşniţelor

din volumul lui SWAMI SHIVANANDA: „Povestiri divin inspirate”

Ţânţarii: „O, Doamne! Ne-ai dat trompe să înţepăm şi să sugem sângele. Ai creat omul cu sânge proaspăt şi pur. Ne-ai dat corpuri mici şi aripi ca să putem zbura când suntem în pericol. Ne-ai dăruit abilitatea de a trece rapid de la un om la altul şi să bem sânge după pofta inimii. Eşti bun şi îngăduitor cu soiul nostru. Dar de ce l-ai creat şi pe inamicul nostru? Domnul Vânt este singurul nostru duşman. El este plin de cruzime. Noi nu-i facem nici un rău, dar el ne vântură şi ne deranjează în timpul mesei. La simpla apariţie a Domnului Vânt, trebuie să zburăm departe, foarte departe. Ce-am putea face noi, biete creaturi? Ai milă şi îndepărtează-ne duşmanul de pe Pământ.”

DUMNEZEU: „Copiii mei, cu toţii îmi sunteţi dragi. Nu pot lua însă o hotărâre în lipsa acuzatului. Voi trimite după el. Îi voi asculta depoziţia. Apoi voi decide şi voi face dreptate.”

În momentul în care domnul Vânt s-a apropiat de sălaşul Divinului, ţânţarii au trebuit să zboare ca să-şi salveze viaţa. Pentru că o decizie înţeleaptă se ia după ce se cunoaşte poziţia tuturor părţilor, DUMNEZEU a spus: „O, dragă domnule Vânt! Ţânţarii mi s-au plâns foarte tare de tine. Când se vor întoarce, vom continua judecata.” Dar câtă vreme Domnul Vânt a rămas în sălaşul Divinului, ţânţarii nu s-au putut apropia.

Un ţânţar a avut o idee inspirată: „Haideţi să anunţăm o masă rotundă şi să găsim mijloacele prin care să ne distrugem duşmanul.” Au fost prin urmare trimise invitaţii la doamnele Ploşniţă, Muscă, Albină şi la alţi fraţi. La conferinţa de deschidere, ţânţarii s-au adresat ploşniţelor: „Dragi surori, voi sunteţi cu toate fericite. Sugeţi sângele omului după pofta inimii. Locuiţi chiar în pat cu el. Nu aveţi nici un duşman. Situaţia noastră în schimb este demnă de milă. Domnul Vânt este inamicul nostru principal. Când ne apropiem, el ne vântură în lături. Nu ne putem apropia de om. Ne simţim frustrate. Vă invidiem. Ne-am strâns aici pentru a găsi o metodă de a ne distruge duşmanul.”

Ploşniţele: „Fraţilor, nu aţi înţeles adevărata natură a iluziei (MAYA). Doar distanţa vă face să fiţi încântaţi de situaţia noastră. Un medic crede că avocaţii sunt cei mai fericiţi. Un om de afaceri crede că un profesor este mai fericit, pentru că are multe vacanţe. În acelaşi mod, voi credeţi că noi suntem mai fericite. Dar starea noastră este foarte nenorocită. Ascultaţi doar povestea noastră. Noi nu-i înţepăm pe oameni ca voi. Noi nu-i rănim în nici un fel. Cunoaştem însă multe mijloace şi stratageme. Putem să-i sugem omului sângele fără să simtă. El poate să doarmă nestingherit. Noi ne ascundem în crăpăturile şi în găurile patului, sub picioarele lui şi la colţul covoarelor. Când omul începe să ne caute, chiar când suntem prinse, rămânem nemişcate şi ne prefacem moarte. Omul însă, cu firea lui răzbunătoare, ne striveşte cu cruzime. Nu avem scăpare. Noi nu avem aripi ca să zburăm, precum ţânţarii. Vă considerăm foarte norocoşi. Dorim să ne adresăm lui DUMNEZEU şi să-L rugăm să ne dea aripi sau să creeze oameni fără ochi. Atunci vom fi foarte fericite şi mulţumite. Nu ne vom mai plânge deloc.”

Muştele: „Fraţilor, noi credem că voi toţi sunteţi fericiţi. Voi sugeţi sângele omului şi sunteţi fericiţi. Soarta noastră este cu adevărat mizerabilă. Suferinţa nu poate fi descrisă în cuvinte. Noi ne aşezăm pe corpul omului pentru a-i suge sângele. El însă este nemilos. Ne îndepărtează imediat lovindu-ne cu palma. Dacă nu suntem strivite şi scăpăm într-un mod miraculos, atunci trebuie să flămânzim multe zile. Deşi ne place sângele, nu putem obţine nici o picătură. Haideţi să ne adresăm cu toţii lui DUMNEZEU. Îl vom ruga să creeze fiinţe umane fără mâini.”

În sălaşul Stăpânului Divin, ploşniţele, ţânţarii şi muştele şi-au prezentat plângerile în faţa lui DUMNEZEU. Domnul le-a ascultat plângerile, dar a rămas tăcut. Nu a spus nimic. NICI MĂCAR DUMNEZEU NU POATE ÎNDEPĂRTA CU TOTUL SUFERINŢA.
 
***
 
În ashramuri, cei care nu au evoluat destul se luptă şi se ceartă invidioşi şi plini de ură unii cu alţii, prezentându-i maestrului plângerile întocmite de minţile lor meschine. În asemenea cazuri, MAESTRUL LOR TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ TĂCUT. Numai în felul acesta se poate ajunge la pace.

Unii aspiranţi nu urmăresc câtuşi de puţin să se perfecţioneze urmând sfaturile maestrului lor. Ei nu înţeleg natura iluziei (MAYA), ci se agaţă tenace de obiceiurile lor egoiste şi îşi lasă minţile să întreţină vechile gânduri. CE POT FACE  MAEŞTRII ATUNCI CÂND DISCIPOLII LOR SUNT AROGANŢI, VANITOŞI ŞI ORGOLIOŞI?

În această lume, INVIDIA este cel mai mare inamic al păcii. Ea ia forma meschinăriei şi conduce la mari neajunsuri şi distrugeri. Nici oamenii educaţi şi sannyasin-ii nu sunt scutiţi de aceste tulburări, care sunt arma de bază a iluziei (MAYA).

Când un sannyasin devine faimos, ceilalţi îl invidiază. Este uşor să renunţi la bogăţie. Este uşor să renunţi chiar la soţie şi copii, DAR ESTE FOARTE GREU SĂ RENUNŢI LA NUME ŞI FAIMĂ. Cel ce a stârpit orice formă de invidie prin trezirea în fiinţa sa a iubirii necondiţionate dumnezeieşti şi prin susţinuta căutare a originii, sprijinită de întrebarea „Cine sunt eu?” este cel mai fericit şi mai împăcat om din lume. Oamenii care nu sunt mulţumiţi cu starea lor sunt neîmpăcaţi şi suferă precum ploşniţele, ţânţarii şi muştele. DUMNEZEU a creat fiecare om din această lume cu avantajele şi dezavantajele lui. Binele şi răul sunt termeni relativi. Urmăriţi să vedeţi mereu latura bună a lucrurilor. Duceţi o viaţă simplă şi bucuraţi-vă de pace şi fericire.

Lumea aceasta este o lume relativă a plăcerii şi suferinţei, a binelui şi a răului, a convenienţelor şi inconvenienţelor, a confortului şi disconfortului. Puteţi găsi pacea supremă doar în Sine. Atingeţi realizarea supremă a Sinelui şi eliberaţi-vă de suferinţă, inconvenienţe şi disconfort.

Cum poate fi cineva invidios pe altcineva, când există un unic Sine în toate fiinţele? Cum pot unii să-i exploateze pe alţii? Cum se pot urî unii pe alţii? Contemplaţi Sinele în toate fiinţele şi odihniţi-vă în pacea nesfârşită a Eternului.
 

yogaesoteric

ianuarie 2006