Consecinţele teribile ale consumului de zahăr asupra sănătăţii (I)
În luna septembrie a anului 2013, un raport-bombă al Institutului de Cercetare Credit Suisse a readus cu mult zgomot în atenția tuturor consecințele teribile ale consumului de zahăr asupra sănătății. Grupul de cercetători al Institutului a dezvăluit în această direcţie că 30-40% din cheltuielile de sănătate ale Statelor Unite sunt destinate tratării afecțiunilor ce sunt strâns legate de consumul excesiv de zahăr. Datele existente sugerează că dependența națională față de zahăr generează numai în SUA costuri de sănătate în valoare de un trilion de dolari pe an. Raportul Credit Suisse enumeră câteva afecțiuni despre care numeroase studii au demonstrat că sunt asociate cu consumul excesiv de zahăr, printre care bolile de inimă, diabetul de tip doi și sindromul metabolic.
Cu doar un an mai devreme, în 2012, un raport semnat de Sanjay Gupta, care a fost prezentat în emisiunea 60 Minutes de pe canalul american de televiziune CBS, îl menționa pe Robert Lustig, un endocrinolog din California ce a devenit celebru după conferința pe care a susținut-o în anul 2009, intitulată Zahărul. Adevărul cel amar, conferință ce a stârnit foarte multe controverse. Doctorul Lustig a investigat legătura dintre consumul de zahăr și sănătatea precară a cetățenilor americani. El a publicat 12 articole în reviste de specialitate, identificând zahărul ca fiind un factor major în cortegiul de boli degenerative ce afectează acum populaţia Statelor Unite.
Informațiile adunate de către Lustig indică în mod clar că excesul de zahăr în dietă joacă un rol-cheie în apariția multor tipuri de cancer, a obezității, a diabetului de tip doi, a hipertensiunii și a bolilor de inimă. Cercetările sale l-au condus la concluzia că 75% dintre bolile de care suferă americanii sunt cauzate de stilul de viață și de dietă putând fi întru totul prevenite.
Până la difuzarea acestei emisiuni, nimeni din lumea „oficială” nu recunoștea că ar fi ceva în neregulă cu zahărul – cu toate că există foarte multe cercetări disponibile pentru cei care doresc să se informeze cu privire la acest subiect (a se vedea mai multe referințe aici).
Datorită difuzării rapide a informației în era internetului de astăzi, din ce în ce mai mulți consumatori lucizi şi conștienți și organizații non-profit atrag atenția asupra numeroaselor studii ce demonstrează efectele dăunătoare ale consumului de zahăr. Mai mult decât atât, mulți dintre cei care urmăresc să aibă o alimentație adecvată au tras semnalul de alarmă asupra acestui aspect în urmă cu câteva decenii. Încă din anul 1971, s-a scris in extenso despre pericolele zahărului, atât în cărți, cât și în articole.
În anul 2002, documentarul militantului pentru medicină alternativă Gary Null Șapte pași către o sănătate perfectă (7 Steps to Perfect Health) a fost difuzat pentru prima dată pe unele canale de televiziune furnizate de rețeaua PBS (Public Broadcasting Service), inclusiv pe WETA din Washington DC, în cadrul unei emisiuni. În respectiva emisiune, Null a realizat o mică demonstrație, evidenţiind cu ajutorul unei linguri şi al unei pungi de zahăr cantitatea imensă de zahăr pe care adolescentul american obișnuit o consumă într-o zi. Emisiunea a fost primită foarte bine, atingând un record de audiență pe respectivul tronson orar, iar realizatorul intenționa să o mai difuzeze de încă 8 sau 9 ori. Însă, în urma unor manevre de culise, emisiunea nu avea să mai fie difuzată, iar Gary Null a fost informat că nu va mai fi niciodată invitat la acea televiziune. Toate acestea se petreceau după ce el prezentase de-a lungul anilor cinci emisiuni în care erau invitați inclusiv medici, atingând de câteva ori recorduri de audiență.
Directorul emisiunii i-a explicat că informațiile noi pe care le prezentase referitor la pericolele zahărului au deranjat-o pe Sharon Rockefeller, președinta consiliului de directori al televiziunii. Aceasta primise mai multe telefoane de protest de la reprezentanți ai unor grupuri de interese din spatele industriei zahărului şi ale producătorilor de băuturi răcoritoare, iar decizia ei fusese ca emisiunea lui Null să fie suspendată. Null a fost informat că afirmațiile sale privitoare la efectele dăunătoare ale zahărului asupra sănătății sunt considerate a fi nefondate. După cum s-a dovedit ulterior, doamna Rockefeller era de fapt membră în consiliul director de la vremea aceea al companiei Pepsi-Cola.
Aceasta a fost prima experiență personală de confruntare a lui Gary Null cu agenţii industriei zahărului, care au tentacule înfipte şi în reţeaua de televiziune PBS. Ca răspuns la toate acestea, Null s-a adresat în scris patronilor din industria zahărului, consiliului director al televiziunii WETA și doamnei Sharon Rockefeller, protestând împotriva cenzurării emisiunii sale și a afirmației că zahărul nu are vreo legătură cu afecțiunile de care suferă cetățenii americani.
Dacă ne gândim doar câți oameni s-au îmbolnăvit de diabet, de boli cardio-vasculare, de cancer și de alte boli în urma consumului unor mari cantități de zahăr, putem considera că principalele canale mass-media sunt responsabile din punct de vedere moral, pentru că deși au avut la dispoziție informații corecte referitoare la pericolele zahărului, au ales totuși să promoveze afirmațiile oficiale oferite de grupuri medicale „renumite”, de agenții guvernamentale, grupuri comerciale, purtători de cuvânt și cercetători angajați tocmai ca să mintă. Astfel, oamenii de rând sunt victimele propagandei deşănţate a industriei zahărului, a cărei preocupare nu este câtuşi de puţin aceea de a căuta să afle care este adevărul.
Dacă oamenii de rând, cu resursele lor limitate, pot descoperi adevărul, ce scuză pot avea medicii „respectabili”, care au posibilități de cercetare aproape nelimitate? De ce durează zeci de ani pentru a lua la cunoştinţă pericolele zahărului, pentru a admite cu jumătate de gură aceste adevăruri? Câte zeci de milioane de copii și de adulți s-au îmbolnăvit de diabet și de obezitate, de boli de inimă și de cancer în ultimul an din cauza dispreţului pe care-l manifestă faţă de semenii lor reprezentanţii corupţi ai sistemului medical, patronii industriei zahărului și ai canalelor mass-media, precum şi din cauza complicității dintre aceştia?
Afacerile fabricanţilor de zahăr se fac prin întreţinerea cercului vicios al îmbolnăvirii consumatorilor
O privire mai atentă asupra politicilor economice folosite la nivel mondial de patronii din industria zahărului ne permite să descoperim că guvernele finanţează din bugetul de stat, deci din banii contribuabililor, cu sume imense de bani companiile producătoare de dulciuri. Într-un articol recent din Wall Street Journal, jurnalista Alexandra Wexler a dezvăluit faptul că americanii au trebuit să dea din buzunarele proprii 280 de milioane de dolari pentru a acoperi costurile împrumuturilor contractate de către producătorii de zahăr de la Departamentul American al Agriculturii, împrumuturi pe care aceştia au „omis” apoi să le ramburseze.
De vreme ce deja există atâtea dovezi de necontestat ale toxicității zahărului și ale efectelor sale nefaste asupra sănătății, instituţiile de sănătate și reprezentanţii aleși în parlament ar trebui să ceară fără întârziere modificarea urgentă a legilor în vigoare. Este complet nefiresc să se ofere un sprijin atât de generos industriei zahărului. De asemenea, lipsa generală de reacţie a populaţiei este la fel de şocantă ca permanenta salvare financiară şi scutire de datorii a patronilor industriei zahărului, care este probabil cel mai periculos aliment pentru sănătatea oamenilor! Pentru a găsi explicaţia pentru această situaţie, trebuie să urmărim circuitul banilor.
În luna mai a anului 2013, membrii Senatului american au respins un amendament la legea agriculturii (cu 54 de voturi contra și 45 de voturi pentru), introdus de către senatoarea Jeanne Shaheen din New Hampshire, amendament care ar fi micșorat în mod semnificativ plafonul sumelor acordate cu împrumut producătorilor de dulciuri. În cadrul unei analize a acestui vot, Alan Farago sublinia pe site-ul CounterPunch.org că este foarte probabil ca senatorii care au votat împotriva acestei măsuri să-i aibă pe patronii din industria zahărului printre cei mai generoși donatori pentru campaniile lor electorale.
Farago a mai scris: „În momentul votului decisiv, senatorii democrați s-au opus reformei care viza reducerea împrumuturilor acordate industriei zahărului şi rezultatul final al votului a înregistrat 54 de voturi contra şi 45 de voturi pentru (un senator s-a abţinut). Senatorii americani din statele împovărate de interesele pro-industria zahărului – Minnnesota, Vermont, Colorado, Dakota de Nord și Hawaii – au votat cu toții împotriva amendamentului.” Website-ul Open Secrets.org subliniază că al doilea mare destinatar al sponsorizărilor oferite de cei cu anumite interese pro-industria zahărului este senatorul Al Franken, care în anul 2013 a primit 27.999 de dolari. Deloc întâmplător, unii analişti politici afirmă că „Industria zahărului este singura din întregul sector al agriculturii care i-a susținut în mod constant pe democrați în ultimele două decenii.”
De fapt, autoritățile pe care le considerăm a fi „oficiale” și de încredere sunt adeseori corupte de către agenţii industriei zahărului, în timp ce mass-media oficială împreună cu producătorii de reclame se străduiesc din răsputeri să împiedice aflarea de către populaţie a adevărului cumplit referitor la zahăr. Pentru a ajuta pe cât mai mulţi oameni să se informeze corect şi să devină mai conștienți în privinţa acestui subiect vital, oferim în continuare o analiză sintetică a problemei zahărului, privit atât ca un aliment toxic, cât și ca marfa principală a unei mari afaceri cu totul corupte.
Câteva date extrase din cercetările de ultimă oră referitoare la zahăr
În studiul lor cel mai recent, Lustig împreună cu colegii săi au descoperit o strânsă legătură între prezența zahărului în dieta populațiilor din întreaga lume și incidența diabetului. Publicat în revista online Plos One în luna februarie a anului 2013, studiul a evidenţiat faptul că zonele geografice în care zahărul era mai uşor accesibil se confruntau cu o incidență mai mare a diabetului de tip 2.
Examinând informațiile strânse din 175 de țări de-a lungul ultimilor ani, autorii au urmărit să descopere dacă accesibilitatea altor tipuri de alimente, inclusiv a uleiurilor, a cărnii, a cerealelor și a fibrelor, cât și factorii socio-economici precum venitul, urbanizarea sau vârsta erau în vreun fel corelate cu frecvenţa diabetului. În final, ei au descoperit corelaţii semnificative din punct de vedere statistic doar între consumul de zahăr și incidenţa diabetului. Într-un articol pentru ziarul New York Times, editorialistul Mark Bittman a oferit punctul său de vedere asupra cercetărilor celor mai recente ale lui Lustig:
„Nu se putea mai bine (sau mai rău de atât); dacă vrem dovezi ale cauzalității, atunci aceasta se apropie cel mai mult de obiectivul nostru (pentru a demonstra o cauzalitate în mod «științific» ar trebui să putem controla complet dieta a mii de oameni, timp de decenii întregi. Din punct de vedere tehnic este ceva la fel de imposibil ca dorința de a determina în mod clar cauza tuturor modificărilor climatice sau de a dovedi în mod riguros statistic că anumite lovituri la cap sunt datorate practicării fotbalului sau că fumatul duce la apariția cancerului). De altfel, la fel cum patronii companiilor producătoare de tutun şi ţigări s-au zbătut, au mințit și s-au indignat în anii ʼ60 (și, de altfel, au continuat să o facă până în anii ʼ90), la fel vor face acum susținătorii industriei zahărului rafinat”.
Într-un articol publicat în luna februarie a anului 2012 în revista de specialitate Nature, Lustig și coautorii afirmă următoarele:
„Reglementarea consumului de zahăr nu va fi ușoară […]. Constatăm nu fără uimire că acţiunea pentru reducerea producţiei și a cererii de zahăr este blocată de opoziţia îndârjită, realizată în mod direct sau prin diferiţi agenţi şi interpuşi, a patronilor din industria zahărului; va fi nevoie de o implicare activă din partea tuturor celor care sunt afectaţi. Cu toate acestea, patronii din industria alimentară știu că se confruntă cu o problemă […]. Dacă se vor ridica suficiente voci care să ceară o transformare, se vor produce totuși «mișcările tectonice» necesare în legislație și astfel transformările vor deveni posibile. Să luăm, de exemplu, interzicerea fumatului în locurile publice, ca să nu mai vorbim de introducerea airbag-urilor la mașini. Aceste măsuri simple – care s-au aflat cu toate pe câmpul de luptă al legislației americane – sunt acum considerate de bun-simț, instrumente esențiale pentru sănătatea publică. A venit acum momentul să ne îndreptăm atenția și către industria zahărului.”
Legătura dintre frecvenţa foarte mare a bolilor cronice din Statele Unite și zahăr devine pe zi ce trece din ce în ce mai clară. Un studiu recent al biologului nutriționist Kimber Stanhope de la Universitatea din California dezvăluie existența unei corelaţii între consumul mare de sirop de porumb (ce are un conținut bogat de fructoză) și nivelul crescut de LDL (colesterol dăunător), precum și a unei corelaţii între consumul de zahăr și riscul crescut de boli cardiovasculare. Subiecților studiului lui Stanhope li s-a cerut să înlocuiască alimentele constituind 25% din consumul lor caloric cu băuturi îndulcite cu zahăr. Experimentul a oferit, de asemenea, dovezi pentru faptul că zahărul blochează arterele și duce la îngrășare.
Descoperirile lui Stanhope coroborează rezultatele unui alt studiu publicat în luna martie a anului 2012 în revista de specialitate a asociației americane American Heart Association, numită Circulation. Studiul a evidenţiat că bărbații care beau zilnic câte o băutură de 355 ml îndulcită cu zahăr sunt cu 25% mai vulnerabili la boli cardiovasculare decât bărbații care nu consumă băuturi dulci.
Un alt studiu care a apărut recent în revista societății americane de nefrologie (American Society of Nephrology), Nephrology Newsmagazine, probează o corelaţie între excesul de fructoză din organism și bolile cardiovasculare, diabet, bolile cronice de rinichi și sindromul metabolic.
Efectele dăunătoare ale consumului de zahăr asupra sănătății mentale fac subiectul câtorva studii recente. În luna septembrie a anului 2012, oamenii de știință de la Școala de medicină David Geffen a Universităţii California din Los Angeles au descoperit faptul că șobolanii care consumau multă fructoză aveau performanțe mai slabe în comparație cu grupul de control la testele în care se foloseau labirinturi și care solicitau memoria și capacitatea de învățare.
Într-un articol publicat în anul 2012, intitulat Ceva ce ne dă de gândit: ne croim cu dinţii calea spre demenţă – zahărul şi carbohidraţii cauzează boala Alzheimer (Food for thought: Eat your way to dementia – sugar and carbs cause Alzheimer’s Disease), oamenii de știință de la Universitatea Brown își prezintă descoperirile conform cărora o dietă bogată în zaharuri perturbă metabolismul insulinei și poate duce la acumularea în creier a proteinelor amiloide toxice – proteinele direct implicate în declanşarea demenței.
Aceste concluzii sunt întărite de rezultatele unui studiu realizat în cadrul Mayo Clinic, ce a fost publicat în luna octombrie a anului 2012 și care probează că vârstnicii care au o dietă bogată în zaharuri și carbohidrați sunt în mod evident mai predispuși la declanşarea unor tulburări psihomentale ușoare, dar și a demenței, decât persoanele vârstnice a căror dietă conține în mod preponderent grăsimi și proteine.
La ce anume se referă, de fapt, termenul „zahăr”
Atunci când ne referim la zahăr, ne gândim cel mai adesea doar la zahărul alb rafinat pe care îl cumpărăm sub formă de cristale sau sub formă de cubulețe. Însă, dacă dorim cu adevărat să consumăm mai puțin zahăr, este recomandat să citim cu atenţie informațiile nutriționale de pe etichetele alimentelor înainte de a le cumpăra. Prezenţa zahărului în alimentele fabricate industrial este adeseori subestimată şi constatăm uneori cu uimire că el este adăugat în foarte multe produse alimentare pe care le consumăm frecvent.
Organizaţia American Heart Association (AHA) și Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) au stabilit o definiție ceva mai largă a ceea ce constituie „zahăr” sau mai bine spus „zaharuri”.
Conform unui raport publicat de AHA, în literatura de specialitate există mulți termeni ce sunt folosiți pentru a descrie zahărul, iar aceasta poate uneori să ducă la confuzii. Sintagma carbohidrați simpli se referă la mono și dizaharide; sintagma carbohidrați complecși se referă la polizaharide, cum ar fi amidonul. Dizaharidele obișnuite sunt zaharoza (glucoză + fructoză) (ce se găsește în zahărul alb, în zahărul de trestie, în sfecla de zahăr, în miere, în siropul de porumb), lactoza (glucoză + galactoză) (ce se găsește în produsele lactate) și maltoza (glucoză + glucoză) (ce se găsește în malț). Monozaharida cea mai des întâlnită este fructoza (ce se găsește în fructe și legume). Termenul dextroză este un alt nume al glucozei. Zahărul intrinsec sau natural este zahărul ce este un constituent natural al fructelor, al legumelor și al produselor lactate; zahărul adăugat sau extrinsec se referă la zaharoză sau la alte zaharuri rafinate ce sunt prezente în băuturile răcoritoare și care sunt, de asemenea, încorporate în alimente, sucuri de fructe și alte tipuri de băuturi.
Cele mai recente statistici au evidenţiat faptul că americanul de rând consumă aproximativ 59 de kilograme de zahăr în fiecare an – adică 0,15 kilograme în fiecare zi.
Cantitatea medie de zahăr consumată de americani în ultimii ani este excesivă. Acest exces de zahăr contribuie la frecvenţa anormal de mare a obezității, a diabetului, a bolilor de inimă și chiar a cancerului.
Zahărul rafinat este una dintre cauzele morţii premature
Zahărul rafinat a devenit o parte majoră a dietei umane abia în ultimele două secole. Episodul apariţiei sale reprezintă doar o „clipă în evoluția digestivă a omului”, după cum se exprimă unii jurnalişti.
Zahărul rafinat este plasat pe primele poziţii în lista alimentelor ce sunt „periculoase pentru sănătatea fiinţei umane”, dacă ţinem seama de creșterea frecvenţei bolilor cauzate de consumul foarte mare de zahăr rafinat și de carbohidrați. Consumul de zahăr este una dintre cauzele principale pentru scăderea calității vieții şi pentru moartea prematură. Există în mod cert suficiente probe care să ne conducă la această concluzie.
Câteva aspecte referitoare la înșelătoria publicitară care prezintă zahărul rafinat ca fiind un aliment sănătos şi natural
În anul 1942, Asociația Medicală Americană (American Medical Association, AMA) afirma că ar fi în interesul sănătății populaţiei să se limiteze consumul de zahăr, sub orice formă s-ar găsi acesta, mai ales dacă nu este combinat cu o cantitate semnificativă de alimente bogate în nutrienți. În ultimii ani însă, atât AMA, cât și alte organizații medicale au păstrat în mod interesat şi complice tăcerea cu privire la pericolele consumului de zahăr.
Un sondaj Gallup recent a pus în evidenţă faptul că aproape jumătate dintre cetățenii americani consumă zilnic aproximativ 2,6 pahare de băuturi răcoritoare carbogazoase. În ciuda riscurilor foarte mari pe care le implică pentru sănătate consumul acestora, industria băuturilor răcoritoare își portretizează în mod constant produsele ca fiind foarte sănătoase.
În anul 1997, compania Coca-Cola a cheltuit 277 milioane de dolari pentru publicitatea destinată copiilor. Reclamele făceau ca logoul și produsele lor să fie cu ușurință în văzul copiilor, iar Pepsi, Dr. Pepper și 7Up au oferit licența pentru logoul lor producătorului de sticle pentru bebeluși, Munchkin Bottling Inc.
În anul 1998, Ron Lord scria într-o lucrare destinată Forumului pentru viitorul agriculturii că în trecut zahărul avea o imagine publică destul de proastă. Familiile priveau excesul de zahăr ca implicând un risc pentru sănătate și evitau dulciurile procesate industrial. Apoi, în anii 1980, atenția publicului a fost redirecționată asupra grăsimilor ca fiind ceva ce trebuie evitat și cam în același timp s-a pus la cale o campanie publicitară destul de agresivă, menită să promoveze zahărul ca fiind „sănătos” și „natural”. Aceasta a dus la o creștere semnificativă a consumului de carbohidrați și mai ales a consumului de zahăr.
Pe măsură ce zahărul a început să apară în compoziţia unor produse alimentare care în mod normal nici nu sunt considerate a fi dulci (cum ar fi mâncarea de tip fast-food și alimentele procesate industrial), consumul de zahăr a scăpat pur și simplu de sub control, devenind mai mare ca oricând. Populaţiile din aproape toate ţările se confruntă acum cu consecințele reușitei pe care a înregistrat-o campania publicitară ce a fost pusă la punct de către patronii din industria zahărului și care a fost menită să promoveze „aspectele sănătoase și naturale ale zahărului”.
Citiți a doua parte a acestui articol
Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanţă Herculane 2015, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.
Citiţi şi:
De îndată ce dulciurile naturale sunt utilizate cu o înţeleaptă moderaţie, acestea ne ajută să devenim din ce în ce mai amabili şi mai binevoitori
Alimente miracol
Drogurile lumii moderne: cumpărăturile, serviciul, computerele, dulciurile, tutunul, cafeaua…
yogaesoteric
26 februarie 2016