Citiți prima parte a articolului
Vom analiza în continuare împreună aspectele nefaste ale zahărului. După cum se va vedea, o dietă bazată pe alimente naturale, cum ar fi legumele, cerealele și leguminoasele, este o alternativă sănătoasă la această escaladare îngrijorătoare a dependenței de zahăr.
Zahărul rafinat provoacă dependență
Oamenii mărturisesc adeseori: „mi-e poftă de ceva dulce”, „aș mânca ceva dulce”. De fapt, dependența de zahăr este documentată într-o serie întreagă de studii științifice.
C. Colantuoni, specialist în problema obezității, a evidenţiat faptul că un consum excesiv de zahăr cauzează dependență și că eliminarea acestuia din dietă duce la apariția anumitor simptome ce sunt asemănătoare intrării în sevraj. El și colegii săi au demonstrat că retragerea zahărului din dietă este similară din punct de vedere calitativ cu încetarea consumului de morfină sau de nicotină.
Descoperiri similare privind dependența de zahăr au fost publicate de numeroși alți cercetători. Folosind scanere cu rezonanță magnetică ce sunt capabile să măsoare reacția creierului la prezenţa zahărului în organism, oamenii de știință de la Institutul de Cercetări Oregon au stabilit că zahărul are asupra creierului un efect similar cu cel produs de către drogurile ce dau dependență, cum ar fi cocaina.
Zahărul provoacă îmbătrânirea
Efectul de îmbătrânire a organismului împreună cu riscurile sale pentru sănătate pe care îl are zahărul ar trebui luat și el în considerare, împreună, acesta fiind important mai ales pentru bărbații aflați la andropauză sau femeile aflate la menopauză. Cercetările în domeniul regenerării şi reîntineririi au început să probeze că zahărul se numără printre alimentele cu cele mai puternice efecte de îmbătrânire. Unul dintre cele mai pregnante efecte ale îmbătrânirii pe care trebuie să îl luăm în considerare este unirea glucozei cu colagenul, numită glicație, care poate genera îngroșarea arterelor, rigidizarea articulațiilor, dureri, slăbirea mușchilor și afecțiuni ale organelor interne ale organismului.
Potrivit cercetătoarei Lisa Melton, diabeticii îmbătrânesc prematur datorită faptului că nu pot fi oprite efectele dăunătoare ale glicației ce apar în organismul lor. Foarte mulți diabetici suferă de afecțiuni ale nervilor, ale arterelor și ale rinichilor pentru că nivelul crescut de zahăr din trupul lor accelerează foarte mult reacțiile chimice care duc la formarea unor produși avansați de glicație. Potrivit lui Melton, „după mulți ani de consum de pâine, prăjituri și fidea, țesuturile umane devin în mod inevitabil rigide și galbene, datorită pigmentării cu depozite de PAG (produşi avansaţi de glicație)”.
Zahărul provoacă inhibarea apetitului
Cercetătorii au ajuns la concluzia că un consum constant de zahăr pe întreaga durată a vieții poate să ducă la inhibarea apetitului şi astfel la scăderea consumului de nutrienți necesari. Echipa lui G. Harvey Anderson a descoperit că atât consumul de alimente, cât și apetitul sunt invers proporționale cu indicele glucozei din sânge în cele 60 de minute ce urmează consumului de carbohidrați. Iată motivul pentru care suntem sugestionați prin intermediul anumitor reclame să mâncăm ciocolată, pentru a nu ne mai fi foame până la momentul în care avem posibilitatea de a lua masa. Din păcate, în acest fel, este posibil ca trupul nostru să nu mai primească niciunul dintre nutrienții de care are nevoie, dar să fie păcălit că a asimilat aportul caloric ce îi este necesar.
Studiul lui Anderson a concluzionat că mâncărurile bogate în zahăr duc la inhibarea apetitului și îi împiedică pe oameni să aibă o dietă echilibrată, cu suficient de mulți nutrienți, ce nu sunt disponibili în produsele dulci. Cu alte cuvinte, atât alimentele dulci, cât și dulciurile pot duce la malnutriție.
Zahărul și cancerul
În anii ʼ30, Otto Warburg, laureat al Premiului Nobel pentru medicină, a descoperit că celulele canceroase au un metabolism energetic în mod fundamental diferit de celulele sănătoase. El a descoperit că un consum ridicat de zahăr poate duce la generarea de celulele canceroase. Natura ceva mai primitivă a celulelor canceroase face ca acestea să necesite un aport direct de glucoză, pentru că ele nu sunt capabile să gestioneze sinteza mai complexă a glucozei din molecule mai mari. Acumularea acidului lactic și crearea unui pH acid datorat consumului direct de glucoză în celulele canceroase este un factor de diagnostic pentru cancer. Aceasta înseamnă că există o legătură directă între ingerarea zahărului și riscul de cancer.
Un studiu epidemiologic ce a fost realizat în 21 de țări din Europa, America de Nord și altele a indicat că zahărul este un factor de risc major ce contribuie la creșterea frecvenţei cancerului la sân, mai ales în cazul femeilor în vârstă.
Un studiu realizat pe durata a patru ani de către Institutul Național de Sănătate Publică și Mediu din Olanda, a comparat două grupuri: un grup experimental compus din 111 pacienți bolnavi de cancer la tractul biliar și un grup martor format din 480 de alţi participanți. Studiul a concluzionat că riscul îmbolnăvirii de cancer asociat cu consumul de zahăr era mai mult decât dublu în cazul pacienților bolnavi de cancer. Aceste descoperiri sunt susţinute de cercetările lui D. S. Michaud şi ale echipei sale de la Institutul Național de Cercetare a Cancerului din SUA, care au continuat două mari studii realizate în ultimii 20 de ani pe aproximativ 50.000 de bărbați și 120.000 de femei. Michaud a ajuns la concluzia că obezitatea măreşte în mod semnificativ riscul de cancer pancreatic și că activitatea fizică scade riscul acestui tip de cancer, mai ales în cazul celor care sunt supraponderali. Prevenirea obezității prin modificarea dietei și prin exerciții fizice este de departe cel mai bun mijloc de a evita apariția cancerului pancreatic.
Echipa Michaud și-a continuat investigația asupra cauzelor cancerului pancreatic și a făcut şi alte descoperiri. Studiile efectuate atât asupra animalelor, cât și asupra oamenilor sugerează că metabolismul anormal al glucozei joacă un rol important în carcinogeneza pancreatică. Cercetătorii din echipa lui Michaud au investigat dacă dietele bogate în zahăr ar putea fi responsabile pentru aceasta. Concluzia a fost că o dietă bogată în zahăr poate duce la creșterea riscului de cancer pancreatic în cazul femeilor care au deja un anumit grad de rezistență la insulină.
Consumul de zahăr creşte incidenţa bolilor cardio-vasculare
Pe 23 iulie 2002, American Heart Association a publicat un raport intitulat Zahărul și bolile cardiovasculare. Raportul concluziona că, în conformitate cu anumite informații științifice, consumul de zahăr este în detrimentul sănătății umane, că nu există informații științifice care să indice existența unor avantaje ale consumului de zahăr și că acesta trebuie pur şi simplu evitat. Raportul afirma, de asemenea, că obezitatea este cu siguranță o cauză a bolilor cardio-vasculare şi poate duce chiar la deces.
Un studiu al Universității de Stat din New York publicat în august 2000 avertiza asupra faptului că excesul de zahăr din sânge crește producția de radicali liberi, care sunt asociați cu îmbătrânirea și bolile de inimă. În cadrul studiului respectiv, participanții sănătoși cărora le-a fost oferită o băutură conținând 75 g de glucoză pură (echivalentul a două doze de Coca-Cola) s-au confruntat cu o creștere semnificativă a radicalilor liberi din sânge la o oră după ce consumaseră respectiva băutură și cu o dublare a radicalilor liberi din sânge după încă 2 ore. Băutura cu zahăr a produs, de asemenea, atât o creștere a unei enzime ce favorizează generarea radicalilor liberi, cât și o scădere cu 4% a nivelului de vitamina E. Doctorul Paresh Dandona a concluzionat: „Credem că în cazul celor obezi aceasta duce, în mod cumulativ, atât la îngroșarea arterelor, cât și la declanşarea anumitor afecțiuni.”
Numeroase alte studii au documentat în repetate rânduri corelația dintre nivelul crescut de zahăr din sânge și incidența tot mai mare a bolilor de inimă.
Într-un raport al ONU din anul 2000, cerut de către Organizația Mondială a Sănătății și de către Organizația pentru Alimente și Agricultură, o echipă compusă din experți din întreaga lume a declarat consumul excesiv de zahăr, provenit din dulciuri, din alimentele procesate industrial și din băuturi, ca fiind unul dintre factorii majori ce cauzează creșterea frecvenţei bolilor cardio-vasculare, a cancerului și a obezității.
În anul 2001, astfel de boli cronice contribuiau la aproximativ 59% din 59,6 milioane de decese raportate în întreaga lume și constituiau 46% din totalul bolilor.
Zahărul și influenţa lui nefastă asupra comportamentului copiilor
Adeseori, părinții se amuză pe seama faptului că odraslele lor devin neascultătoare atunci când mănâncă mult zahăr. Iată, însă, că există deja câteva studii importante ce confirmă relația dintre consumul de zahăr și perturbările de comportament în cazul copiilor.
Între anii 1973 și 1977, William Crook a demonstrat că majoritatea copiilor se confruntă cu modificări de comportament dacă din dietele lor sunt înlăturate anumite alimente. Acesta a fost unul dintre primele studii care a confirmat existența unei corelaţii directe între dietă și comportament, fiind urmat de multe alte studii similare.
Timp de aproximativ 30 de ani, Stephen Schoenthaler a realizat cercetări asupra dietei copiilor. Studiile sale sunt deosebit de importante, deoarece au dus la eliminarea pe o perioadă de 7 ani (1976 – 1983) a zahărului și a mâncărurilor de tip fast-food din meniurile a peste 800 de școli primare din New York în care învățau peste un milion de elevi. La începutul experimentului au fost evaluate performanțele școlare ale elevilor care urmau să ia parte la studiu, iar apoi, în 1979, au fost introduse modificările de dietă. Alimentele bogate în zaharoză au fost fie eliminate în mod gradat, fie reduse. Următorul pas a fost eliminarea gradată a coloranților sintetici, a aromelor și a anumitor conservanți (BHA și BHT). S-a constatat că a apărut o creștere cu 15,7% (de la 39,2% la 55%) a capacității de învățare în comparație cu alte școli, în timpul anilor în care au fost urmate aceste modificări de dietă. Schoenthaler a observat, de asemenea, că din 124.000 de elevi care înainte erau incapabili să învețe gramatică și matematică, 75.000 deveniseră, după introducerea modificărilor de dietă, perfect capabili să realizeze sarcinile cerute la aceste materii școlare. Cu alte cuvinte, eliminarea alimentelor bogate în zahăr din dieta copiilor i-a făcut pe aceștia mai inteligenţi!
Creşterea spectaculoasă a capacității copiilor de a învăța şi transformarea în bine a comportamentului lor în timpul orelor a fost rezultatul îndepărtării zahărului în exces din dieta lor. Trebuie să subliniem faptul că astăzi consumul de zahăr în cazul copiilor și al adolescenților este mult mai mare decât era în trecut. O creștere a problemelor comportamentale ar trebui să îi pună pe gânduri pe părinții conștienți, care îşi pot da seama că dieta este extrem de importantă pentru viitorul copiilor lor. Schoenthaler și-a continuat cercetările studiind mii de delincvenți juvenili a căror dietă era în mare parte alcătuită din așa-numita alimentație de tip „junk-food“. Eliminarea acestor alimente bogate în zahăr a dus întotdeauna, în final, la același rezultat: o îmbunătățire substanţială a comportamentului și a stării de spirit a participanților la aceste experimente.
În ceea ce privește consumul de zahăr în particular, Schoenthaler a lucrat împreună cu inițiatorii programului „Dietă – Comportament“ din cadrul Departamentului de monitorizare a delincvenţilor eliberaţi condiţionat din Los Angeles și a avut în vedere 1.382 de delincvenți aflați în detenție la trei școli de corecție juvenilă. Atunci când tinerii delincvenţi au adoptat o dietă cu un conținut minim de zaharuri s-a înregistrat o descreștere cu 44% a comportamentelor antisociale. Cele mai mari reduceri s-au observat la următoarele grupuri: delincvenți recidivişti (86% scădere a comportamentului antisocial), delincvenți ale căror acte antisociale aveau legătură cu consumul de narcotice (72%), violatori (72%), hoți (59%), criminali (47%) și agresori (43%).
Partea a doua a acestui studiu a urmărit comportamentul a 289 delincvenți juvenili din cadrul a trei școli de corecție. În cazul acestora s-a înregistrat o reducere cu 54% a comportamentului antisocial după ce consumul de zahăr a fost redus.
Un studiu similar realizat în statul american Alabama de către Schoenthaler a monitorizat comportamentul a 488 de delincvenți aflați în detenție, timp de 22 de luni. Scăderea frecvenţei comportamentelor antisociale rezultată prin reducerea consumului de zahăr s-a încadrat între un minim de 17% și un maxim de 53% (o medie de 45%), depinzând de sex, de rasă și de tipul de faptă penală. Studiile și experimentele lui Schoenthaler legate de consumul de zahăr al delincvenților juvenili oferă dovezi evidente ale efectului nefast pe care consumul exagerat de zahăr îl are asupra comportamentului copiilor. Dacă ne gândim adeseori la efectele nefaste ale consumului de droguri asupra tinerilor, iată că a venit momentul să începem să luăm în considerare și faptul că tinerii pot deveni delincvenți şi în urma consumului de zahăr!
Propaganda industriei zahărului citează de obicei patru studii, de foarte mică anvergură, prin care caută să infirme, în cazul copiilor, corelaţia dintre hiperactivitate și consumul de zahăr. Deși există foarte multe erori şi falsuri în respectivele studii, concluziile lor forţate sunt, cu toate acestea, folosite pentru a îndepărta orice obiecții față de cantitatea din ce în ce mai mare de zahăr din alimentaţia copiilor. Aspectele problematice ale acestor studii le slăbesc vrând-nevrând puterea de impact. De exemplu, cantitatea de zahăr ce a fost folosită era prea mică pentru a provoca apariția unei reacții; timpii de observare au fost prea mici; grupului de control i s-a refuzat o alternativă nutrițională la zahăr; iar îndulcitorii artificiali – care au propriile lor efecte, ce nu au fost măsurate – au fost folosiți pe post de elemente de control placebo.
Unul dintre studiile favorite pe care cei din industria zahărului îl citează în mod constant a folosit în medie 65 de grame (13 lingurițe) de zahăr zilnic pentru un grup de testare de 21 de persoane. Aceasta este cantitatea medie de zahăr dintr-o singură doză de aproximativ 296 de băutură răcoritoare. Un singur milkshake conține aproximativ 30 de lingurițe de zahăr, iar un tort aniversar poate să aducă în organismul unui copil până la 100 de lingurițe de zahăr în doar câteva ore.
Dacă urmărește să măsoare efectul de ansamblu al excesului de zahăr asupra sănătății copiilor, un cercetător trebuie să înceapă de la o cantitate ceva mai mare. Unii cercetători au calculat că un copil aflat în perioada pre-adolescentină consumă în medie până la 50 de lingurițe de zahăr zilnic, deci cu mult mai mult decât cele 13 lingurițe folosite în acest studiu. Un studiu clinic ce pornește de la doar 13 lingurițe de zahăr oferite spre consum copiilor (deci doar aproximativ 25% din consumul lor zilnic obișnuit) nu poate să conducă la concluzii viabile. Cu toate acestea, exact așa s-a procedat în cazul acestui studiu: copiilor le-a fost oferit mai puțin zahăr decât consumă ei în mod normal zilnic, pentru ca apoi să se concluzioneze că mamele acestor copii se înșală atunci când afirmă că în urma consumului de zahăr, copiii lor ar putea deveni hiperactivi. Mai mult decât atât, în cele patru studii citate în mod obișnuit de către promotorii zahărului, numărul copiilor incluși în studiu a fost destul de mic, de 10 până la 30 de copii, iar comportamentul lor a fost urmărit pe o perioadă de doar câteva ore. Or, cei care sunt familiarizați cu studiile statistice știu că ne putem apropia cel mai mult de adevăr atunci când avem în vedere un număr cât mai mare de participanți la studiile pe care le întreprindem.
Spre deosebire de aceste studii fabricate, unul dintre experimentele lui Schoenthaler a avut în vedere 800.000 de elevi, care au fost observați pe o perioadă mult mai mare. În șase alte studii ale sale, el a studiat comportamentul a 5.000 de delincvenți juvenili. Schauss, un alt cercetător, a examinat la rândul său în două dintre studiile sale peste 2.000 de delincvenți juvenili. Este important să menţionăm că aceste studii, realizate de Schoenthaler și de Schauss, care sunt mult mai de încredere, au demonstrat că alimentaţia excesiv de bogată în zahăr poate duce în cazul copiilor la delincvență juvenilă și la probleme comportamentale.
De asemenea, este important să menționăm și faptul că studiile lor au fost realizate de-a lungul unei perioade de câțiva ani, nu doar pe durata a câteva ore, așa cum a fost cazul celor câtorva studii „pro zahăr”. De exemplu, în studiul „pro zahăr” al lui Behar le-a fost oferită unui număr de 21 de băieți o băutură ce conținea 13 lingurițe de zahăr și le-a fost observat comportamentul timp de doar 5 ore, în trei dimineți distincte. Wolraich a urmărit comportamentul a 32 de elevi hiperactivi timp de doar 3 ore, înainte de a concluziona pripit că zahărul nu are niciun efect asupra comportamentului uman.
Alte critici pe care le putem aduce studiilor „pro-zahăr” includ faptul că nu a fost luată în considerare dieta obișnuită a copiilor participanți. Astfel, studiile au fost realizate asupra unor copii cărora li s-a spus să nu mănânce micul dejun în diminețile respective. Ei plecau apoi la școală, unde li se oferea o băutură cu zahăr și erau apoi testați pentru a se observa dacă apar modificări în comportament. Însă, în cazul acestor copii, băutura era echivalentă cu micul dejun pe care nu îl serviseră și de aceea nu avea să cauzeze în mod necesar vreo modificare de comportament.
După cum putem vedea, există un consens general între studiile ce sunt lăudate de către agenţii din industria zahărului: comportamentul copiilor nu este afectat în urma consumului de zahăr. Însă la fel de bine putem constata că există un consens între cercetătorii ce nu sunt în niciun fel asociați cu industria zahărului sau cu lobby-ul acesteia. Ei afirmă, cu toţii, că zahărul are, fără doar și poate, un efect nefast asupra copiilor, provocând probleme comportamentale ce pot merge de la o simplă hiperactivitate până la delincvență.
Cea mai bună alegere este, așadar, o alimentaţie lipsită de zahăr și de mâncărurile procesate, o dietă ce nu va avea niciun efect nefast asupra comportamentului copiilor, ducând, în schimb, la menținerea unei stări de sănătate durabilă.
Câteva concluzii
Consumul în exces al zahărului este ceva obişnuit în societatea de astăzi. Mâncăm adesea zahărul din alimente ale căror etichete nici nu menționează prezența îndulcitorilor în ingrediente. Băuturile cu zahăr și dulciurile de tot felul sunt afaceri de mare succes, însă acest exces de zahăr ne împovărează organismul, înmulțind riscurile alarmante pentru sănătatea noastră. Obezitatea și diabetul sunt doar două exemple în acest sens.
Magnații din industria zahărului – lipsiți de respect față de oameni și față de mediu – nu pot fi creditaţi atunci când ne spun că nu există niciun risc pentru sănătate cauzat de produsele lor. Nimic nu pare, deocamdată, să-i poată opri din elanul lor de a ne forța și a ne manipula, astfel încât ingerarea zahărului să fie o constantă în viețile noastre.
Adevărul este că nu avem deloc nevoie de zahăr, şi cu atât mai puţin nu avem nevoie de el zilnic. Putem să aruncăm liniștiți la gunoi produsele ce conțin zahăr și să adoptăm în schimb o dietă bazată pe mâncăruri naturale, bogate în nutrienți.
Dietele bazate pe leguminoase și cereale integrale ne asigură tot ceea ce trupul nostru are nevoie pentru o sănătate optimă și ne ajută să ne eliberăm de dependenţa de dulciuri.
Mai ales pentru bărbații care se apropie de andropauză sau pentru femeile care se apropie de menopauză, cea mai bună alegere este să renunțe complet la zahăr și să aleagă alternative sănătoase precum mierea, ce le garantează o viață lungă și fericită.
Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanţă Herculane 2015, publicat de Editura Shambala, tiparit de Ganesha Publishing House.
Citiţi şi:
Dependenţa de zahăr – viciul numărul 1 al societăţii contemporane
Ciocolata neagră și efectele ei benefice multiple
Aspartamul – otrava dulce
yogaesoteric
4 martie 2016