Conspiraționist ești tu!

 

În condiții omologate de stat („staţi acasă”), departe de forfota lumii, îmi amintesc de câteva discuții în care oamenii au fost jigniți sau acuzați impropriu de conspiraționism sau „uneltire împotriva orânduirii”, de personaje care spun că este fake news tot ce e împotriva pandemiei, a periculozității virusului, a măsurilor impuse, a neregulilor bazate pe știință ideologizată şi a politicii de cea mai joasă speță pe care o trăim de zeci de ani deja.

Dacă totul este fake news, cine și ce interese ar avea să falsifice atâtea dovezi care destramă narativa comandamentului de urgență și a regulilor impuse? Spuneți, cei care negați realitatea. Întrebați mai departe!

Pentru majoritatea lumii ancorată într-un ritm alert de viață, stresant și care creează conflicte interne majore, există un fel de compulsie obsesivă de a crede, dovedi sau răspândi o teorie a conspirației degajată din alte părți, ceea ce indică o stare psihologică alterată, cu un discernământ redus în timp. Paranoia, negarea, schizofrenia și sindromul lumii rele sunt doar câteva simptome apărute pe fondul acestor dereglări induse de mass-media, presă scrisă, și mai ales postările facebook alarmiste, de tip „O să murim toți”, sau „protejează-te cu orice preț pentru a nu te îmbolnăvi” .

De asemenea, pe fondul violențelor psihologice cauzate de exercițiul alarmei pandemice globale, prin afișarea morților și răniților, a oamenilor bolnavi și a exercițiului făcut pe imaginație, prin care oamenii de rând au fost puși afectiv și emoțional în fața bolii iminente, a riscului de infectare cu un virus cu leacuri incerte și a distanțării sociale cauzate anterior de acea paranoia, apare sindromul post traumatic, PTSD (engl.).

Acest sindrom PTS apare după trăirea unor evenimente personale cu impact emoțional asupra omului: viol, tortură, martori la crime, catastrofe naturale, accidente rutiere, pericol iminent. Victima resimte o traumă intensă și o violență neobișnuită, pe care le trăiește și apoi retrăiește pe parcursul lunilor, uneori chiar și ani, de la respectivul eveniment. Prin instalarea vădită a fricii intense, poate chiar și a durerii, și a psihosomatizării, apare și irascibilitatea.

Alte semne ale prezenței Sindromului de Stres Post-Traumatic sunt:
– tulburări de somn, iritabilitate crescută;
– ieșiri agresive, acces de furie;
– frică irațională;
– dificultăți de concentrare;
– stare vigilentă crescută.

Ca o urmare a acestor factori prezenți zilnic, apare obsesiv-compulsivitatea, aceasta fiind nevoia organismului de a se proteja, în baza unor triggeri specifici care pot sau nu să fie REALI, autentici, EXISTENȚI cu adevărat în lumea din exterior. Obsesiv-compulsivitatea este o stare degradată a psihicului în care apar idei, gânduri și impulsuri, sau imagini vizuale persistente intruzive, nepotrivite persoanei care cauzează un mare disconfort. Persoana nu poate controla aceste intruziuni și și-ar fi dorit să nu le aibă.

În contextul de față, contaminarea este o obsesie, spălarea repetată a mâinilor nejustificat, sunatul la poliție când auzi pe cineva că tușește sau strănută pe stradă. Este asociată adesea și cu alte tulburări de ordin psihologic, drept pentru care niciun om nu poate fi acuzat, căci cauza reală a acestor comportamente și trăiri de mase sunt cauzate de autorități, guverne, de stat și de puterile văzute sau nevăzute dintr-un stat.

Ce este un trigger?

Un trigger este acel stimul specific și personalizat – sau la nivel colectiv de mase, care are impact asupra comportamentului și simțirilor unui om. Este un element exterior care ne condiționează și ne determină să devenim furioși, agresivi, violenți, vehemenți și mânați de forțe incontrolabile.

De exemplu, dacă cineva se teme foarte tare de a nu fi împușcat, pentru că victima a trăit o traumă, fie a fost împușcată sau a văzut pe cineva împușcat, sau a împușcat chiar ea pe cineva suferind daune interioare și răni psihologice ulterioare – văzând un copil care scoate un pistol de jucărie care împrăștie apă din el, victimei i se vor declanșa fricile. Comportamentul declanșat la vederea unei mici porțiuni de fapt, din ceea ce omul consideră ca fiind adevăr, îl va face pe om să se sperie, apoi să o ia la fugă, sau să devină agresiv și orice altceva.

Pistolul de jucărie a fost trigger-ul. Trăgaci-ul, mai exact. Omul, tulburat pe fondul anxietății post-traumatice, n-a mai putut vedea că este vorba de un pistol de jucărie, el a văzut doar pistolul, formulat în conștiința sa ca modalitate de a intra în alertă, fapt care l-a validat apoi automat ca fiind periculos. Principiul de funcționare este asemănător principiului antivirus, însă într-o formă ultra personalizată, de la fiinţă la fiinţă. Consecințele activării sunt aceleași la majoritatea și se bazează pe instincte de supraviețuire de tip luptă sau fugi.

Frică sau Orice altceva.
Agresivitate vs. Încredere.
Slăbiciune vs. Curaj
Un filtru curat și discernământ viabil vs. Înșelare psihică, paranoia, discernământ labil.

Iată polarizarea societății noastre actuale de fapt.

Tot așa, pe fondul pandemiei globale instaurate ca mod de viață alert, ciuntind siguranța și stabilitatea psihică a milioane de oameni, în care omul este obligat oriunde se îndreaptă, privește, ascultă sau acționează cumva, să fie asaltat de informații cu semnificație profundă, cu bătaie lungă și adâncă în psihicul său. Metamesajul formulat este de așa natură încât să se închege sub formă de: TE VEI ÎMBOLNĂVI – NIMENI NU SCAPĂ. Ceea ce înseamnă tradus de către oameni: frică, intrare pe modul luptă sau fugi.

Și care este cea mai mare frică a omului din ziua de azi? Frica de boală. În cazul celor cu o tărie șubrezită sau o credință slabă, sau credință defel, cu atât mai mare îngrijorarea. Ce voi face? Cine îmi va plăti spitalizarea? Dacă mor? Dacă îmbolnăvesc pe altul? Dacă mă arestează? Dacă pierd tot? Iată cum conștiința omului a primit ocupația pentru a se încărca, precum o armă biologică, dar cu frică. Rezultatul? Această persoană va face totul pentru a-i avertiza și pe ceilalți, sau, în funcție de temperament și personalitate, se va ascunde în casă, cuminte, acceptând cu totul și cu totul situația, retras și izolat din viața normală.

Așa se explică faptul că în social-media acești oameni împânzesc și duc mai departe „propriul obicei nociv” pe care iată că își întemeiază de câteva luni, pe bună dreptate, comportamentul adaptativ, obediența, supunerea oarbă, acceptarea. Acest întemeietor de comportamente se numește FRICA.

Într-una din zilele de izolare, când oamenii erau în apogeul fricii și al îngrijorării cauzate de o întreagă lună amenințătoare cu moartea, prin televiziuni și social-media, ieșisem prin cartier și râdeam voios alături de cineva. De la un balcon, o doamnă pe la vreo 40 de ani ne-a auzit, și văzând veselia, a început să bolborosească ceva de ciudă. Este inadmisibil ca într-o stare „funebră” de sobrietate adâncă și frică, amestecate cu nevoia distanțării și a menținerii „sub control” a firii umane, iată, doi tineri în floarea vârstei să umble liber și fericiți pe stradă. Aceștia sunt conspiraționiștii, în ochii lor.

În realitate, conform definiției conspirațiilor, aflăm că: „O teorie a conspirației este o ipoteză neverificată înaintată de un individ sau mai mulți, cu scopul de a face o informație drept credibilă, demascând o faptă ascunsă, care ar ascunde acest presupus adevăr. Teoriile conspirației s-au născut pentru a suplini lipsa informațiilor și explicațiilor publice. Cuvântul «teorie» poate fi folosit în mod abuziv, majoritatea teoriilor conspirative fiind mai degrabă ipoteze.”

Și ceea ce urmează „firesc”, ca un lanț vicios toxic, inevitabilul Sindrom Stockholm în același dezacord cu principiile de bază ale sănătății psiho-mentale (sănătate care este extraordinar de greu de descris în secolul care ne-a învățat să recunoaștem boli și bolnavi la tot pasul, și să ignorăm dovezi ale sănătății, nu cumva ca ele să fie model pentru alții). Pe scurt, acești oameni înfricoșați, încep încet-încet să simpatizeze cu călăul. Numiți-l voi, călăul poate fi oricine, de la un dictator, la un partid, un om sau un grup de oameni, chiar și o instituție sau conducătorii ei. Lista este lungă, dar nu interesează asta acum.

Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Ai pus stop în conștiința ta fricii, simpatizând cu călăul. Și asta este o atitudine „previzibilă” pentru psihologi și alți oameni care se pricep. Sunt și ei conspiraționiști, pesemne?!

Prin urmare, iată cine este veșnic slăbit în sfera conştiinţei de frică să nu se infecteze! Și atunci degeaba vezi că cineva îți arată că 1+1 fac 2, tu o să negi și vei spune ce ai auzit la televizor, pentru că ai gândirea alterată, contaminată, tulburată de grămezi de emoții și informații alambicate. Unele zac acolo de zeci de ani. Tinere care îmi spui mie și altora peiorativ că sunt conspiraționist: Tu nu ai timp să judeci, ești neliniștit, stresat, și cel mai probabil mai ai în jurul tău mulți oameni care îți alimentează crezurile. Conspiraționist ești tu! Nu te acuz, nu te învinovățesc, dar ești printre cei foarte mulți care au nevoie mai degrabă de ajutor, să se limpezească, să se clarifice și să-și dea seama de adevăr.

Știați că odinioară, lipsa televizorului și a social media, dar și viața liniștită, în deplină cugetare, i-au făcut pe oameni să înțeleagă sensul vieții? Voi ce înțelegeți azi, în afară de sensul măștii? Pe alocuri, și acela evidențiat prost și greșit în experimente făcute pe tiktok și instagram, filmate de influenceri. Dar trecem peste aceste neglijențe și superstiții, și vă îndemn totuși să nu mai credeți că dacă vă dați vreodată jos masca, cineva, un om sau vreun guvern nevăzut ar dori să vă ucidă. Cum ați trăit până acum? Și dacă cumva credeți asta, gândiți-vă că viața omului este administrată pe multe fronturi de Supremul și Unicul Dumnezeu.

PA RA NO IA!

Așa că, dragă postac care mă îndemni să mă tem: îmi spui mie și multor oameni, atât prin viu-grai cât și prin articole de presă sau terți, că un grup conspirativ a „luat cu asalt” societatea, destabilizând cu totul și cu totul agresiv „standardul” social cândva unanim agreat. Îmi spui asta, și le spui și altora, tu fiind arestat în sfera conştiinţei de câteva luni de zile, torturat psihic, furios și în disperare, precum în picătura chinezească.

Arunci cu ipoteze neverificate, sau incerte, nevalidate în unanimitate și ascunzi adevăruri sau pur și simplu NU poți să le vezi, pentru că TU trăiești în frică, subjugat de credințe neverificate, nu eu! Ai inventat un grup de „proști” care îți denaturează crezul din umbră, pentru că hei, ghici ce: victimizarea este o practică legitimă a celui care nu este învățat să fie independent și autonom.

Așa că da, prietene care mă acuzi că sunt „proastă”, tu vei avea nevoie întotdeauna de o autoritate omologată de la care vei prelua informația care ție ți se pare credibilă, în realitate informația care ție ți se pare credibilă vine pe fondul nevoii tale de a fi adaptat, în pas cu lumea. E normal să vrei să fii plăcut de oameni, mai cu seamă de milioane care gândesc la fel, și au devenit o singură voce, dar îți mai spun că întotdeauna aflat în acțiuni de grup, omul are o capacitate redusă de discernământ. Nu mă întreba ce înseamnă asta, citește carte!

Și dacă oamenii greșesc, vei greși și tu cu ei. Dacă oamenii cad în orbire totală, vei cădea și tu. Dacă oamenii se vor închina greșit, o vei face și tu! Dacă guvernul tău pe care l-ai votat și căruia i te-ai dedicat cu patos cade, vei cădea și tu. Dacă oamenii vor spune că Pământul e plat, o vei spune și tu. Din frică, senzație de marginalizare. Dacă oamenii cred greșit în ceva, vei crede și tu.

E mai simplu să copiezi teorii fără veridicitate, fără bază și fundament solid în știință, religie, istorie, tehnologie, sociologie, fizică sau spiritualitate, decât să pui mâna să studiezi un fapt. Și chiar dacă ai fi citit cel puțin o carte din toate aceste domenii măcar o dată, tot ai fi înțeles ceea ce vreau să zic.

Nu ți-e rușine să-mi spui că sunt conspiraționistă, tu informându-te din tiktok, frici iraționale și meme-uri!?

În altă ordine de idei, mai există speranță, căci Belarus a declarat covid boală psihică și a exclus-o de la boli infecțioase. „De la începutul acestui an, mulți cetățeni au căutat ajutor medical chiar și cu o ușoară creștere a temperaturii. Mulți oameni citesc site-uri web străine sau urmăresc canale TV străine, unde pseudo-experții vorbesc zilnic despre noi simptome ale coronavirusului. În acest context, mulți oameni cred că sunt bolnavi de o boală și, dacă le iese un test pozitiv, intră în panică. Și asta în condițiile în care testele nu pot fi de încredere, deoarece sunt experimentale.” Iată cât de rarisim este bunul simț medical și discernământul.

Într-o lume care a idolatrizat boala, patologicul și a ridicat tulburarea conștiinței, patimile și păcatele firii la nivel de virtute, le-au pus ca lege și ordine și au distrus morala, a fi în minoritate fără să vrei să fim „toți una”, te face erou, nu victimă. Te însănătoșește, nu te îmbolnăvește. Te salvează, nu te încarcerează. Te face să fii tu Normalul și standardul, nu excepția, nu boala. Puneți mâna pe carte, prieteni, și preluați frâiele prin propriul discernământ, că ne va virusa ignoranța, prostia și bestializarea omului, din ce în ce mai curând!

Autor: HA

Citiți și:
Picătura chinezească. Cum au torturat poporul cu televizorul
Prostia nu doare, mai ales când ajunge să facă parte din regula de funcționare
Deutsche Welle, concluzie tristă: În România, prostia populației este încurajată

 

yogaesoteric
6 februarie 2021