Contribuțiile arheologilor și folcloriștilor la cunoașterea fondului spiritual al comunităților preistorice românești (III)
Prof. dr. Vicu Merlan
Citiți a doua parte a articolului
Gheorghe Dumitroaia, directorul Complexului Muzeal Județean Neamț, face demersurile necesare ca în 2005 să inaugureze Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Muzeul adăpostește în prezent cea mai bogată colecție de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei și de artă cucuteniană (decorativă și figurativă) din întreaga lume. I-a fost acordat premiul „Adrian Rădulescu” (în 2003) pentru expoziția și volumul Poduri-Dealul Ghindaru. O Troie în Subcarpații Moldovei. A luat parte la săpăturile arheologice de la: Răucești (1978-1979, 1986, 2015), Poduri (1981-2011), Vânători-Neamț (1982), Lunca (1983-2004), Izvoare (1984, 2015), Săvești (1986), Dulcești (1988), Urecheni (1988), Oglinzi (1988-1992), Ghindăoani (1992), Negrițești (1992), Borșeni (1992), Dobreni (1998), Păuleni-Ciuc (1999-2015), Târgu Neamț (2003), Cucuieți (2003-2004), Solca (2003), Țolici (2007-2009), Piatra Neamț – Curtea Domnească (2005-2006, 2009-2011, 2012, 2014) și Cetatea Neamț (2007-2008), Piatra Neamț – Poiana Cireșului (2011-2015). (54)
Mirel Popovici, cercetător la Muzeul Național al României din București, alături de Puiu Hașotti și Doina Galbenu, face investigații arheologice importante pe șantierul neolitic de tip tell de la Hârșova. Tell-ul de la Hârșova, unul dintre cele mai mari descoperite în sud-estul Europei, s-a format pe o stâncă acoperită cu nisip adus de Dunăre. Dimensiunile considerabile și evoluția îndelungată a așezării se explică prin poziția sa deosebit de favorabilă – punte de legătură între Dobrogea și Câmpia Română, situată între Balta Ialomiței și Balta Brăilei, în apropierea gurii de vărsare a Ialomiței în Dunăre. Locuirea începe la nivelul Boian-Vidra și continuă, fără hiatus, în etapele Boian-Spanțov, Gumelnița A1 și A2 până în faza Cernavodă Ia, nivel în care s-au descoperit importuri Cucuteni A4. În cel de-al doilea nivel Gumelnița, A2, printre construcțiile descoperite amintim: locuința cu altar, locuințele cu platformă de lemn, locuințe cu șanț de fundație, locuință cu vatră și cuptor. (55) Tell-ul a fost semnalat pentru prima dată de S. Morintz și D. Șerbănescu cu ocazia cercetărilor de suprafață întreprinse în zonă; primele cercetări arheologice au fost conduse de D. Galbenu, în trei etape – 1961-1963, 1971, 1975.
Primele cercetări în așezarea gumelnițeană de la Sultana-Malu Roșu au fost realizate în anul 1923 de către profesorul Ioan Andrieșescu și studentul de atunci, Vladimir Dumitrescu. Au fost continuate de Niță Angelescu, Barbu Ionescu, Constantin Isăcescu, Cornel Hălcescu, iar din 2001 cercetările sunt reluate de către Radian-Romus Andreescu și Cătălin Lazăr în cadrul proiectului Dinamica locuirii neo-eneolitice de pe Valea Mostiștei. (56) Astfel, în 2002, a fost descoperit de către Radian-Romus Andreescu Vasul cu ,,îndrăgostiți”, considerat o adevărată capodoperă a artei preistorice și vasul-rață, unul dintre cele mai spectaculoase vase zoomorfe. Ulterior, Radian Romus Andreescu studiază plastica antropomorfă și zoomorfă gumelnițeană și prezintă evoluția cronologică și artistică a acesteia. (57)
Eugenia Popușoi efectuează cercetări în situl neolitic de la Balș (jud. Iași), aparținând culturii Starcevo-Criș și în apropierea municipiului Bârlad, la Trestiana, comuna Grivița. Între 1964 și 1993 a descoperit în perimetrul așezării de la Balș 27 de locuințe aparținând perioadei neoliticului timpuriu, respectiv culturii Starcevo-Criș, cu un inventar bogat și variat. Lucrarea Monografia arheologică Trestiana, apărută în anul 2005, reprezintă un corolar al celor peste trei decenii de muncă în situl aparținând neoliticului timpuriu de la Trestiana. (58)
Unul dintre puținii arheologi care au interpretat semnificația artistică și spirituală a motivelor picturale ale civilizațiilor neoeneolitice este arheologul Anton Nițu. Între lucrările elaborate de el pe aceste teme se numără: Despre semnificația motivului pictural în formă de ,,casă” de la Turdaș (1943-1945); Reprezentările umane pe ceramica Criș și liniară din Moldova (1968); Reprezentările feminine dorsale (1972). (59)
Ion Aldea, prin cercetările sale arheologice, descoperă la Ghirban, comuna Berghin, județul Alba, un altar magic de ritual, specific civilizației Cucuteni, cu o vechime mai mare de 5000 de ani. (60)
Alexandrescu Petre publică în revista de arheologie SCIVA, nr. 3 (iulie-septembrie) din anul 1980, studiul Natura lui Zalmolxis potrivit relatărilor lui Herodot. El a scos astfel în prim plan figura marcantă a divinității getice și rolul acesteia în spiritualitatea neamului trac. (61)
Victoria Paraschiva Batariuc, muzeograf principal la Muzeul Bucovinei din Suceava, descrie – în urma mai multor campanii arheologice – așezarea de la Bosanci, jud. Suceava. A descoperit și analizat artefacte aparținând civilizației Precucuteni, vechi de peste 6000 de ani. (62)
Violeta Teodoru (Bazarciuc) de la Muzeul din Huși, descoperă în cetatea de la Bunești-Dealul Bobului, jud. Vaslui, în perioada 1978-1992, peste 1.000 de obiecte din aur (printre care celebra diademă getică princiară din aur, de peste 800 grame), obiecte de argint, bronz etc., datând din secolele IV-II î.H. Diadema princiară, care este alcătuită din două bare de aur ce se apropie și se despart simetric, formând ochiuri, a fost inclusă în cadrul artei animaliere esoterice traco-getice. Din punct de vedere stratigrafic, pentru zona Bunești-Dealul Bobului, s-a stabilit un singur nivel de locuire. În zona de nord, nivelul dacic suprapune o locuire neolitică, aparținând etapei Cucuteni A2. Descoperirile de la Bunești aduc o lumină nouă asupra culturii geto-dacice din Moldova, care datorită puternicii dezvoltări, trece la un nou stadiu, caracteristic celei de-a doua epoci a fierului. (63)
Conferențiarul universitar dr. Dumitru Boghian a desfășurat cercetări în cadrul sitului de la Târgu-Frumos, jud. Iași, dar și la alte situri moldovene. Studiază cu mult interes modul de a trăi al comunităților eneolitice și publică în 2012 și 2015 concluzii pertinente asupra obiceiurilor vieții cotidiene în civilizația Cucuteni și asupra complexității socio-religioase și culturale a arhetipurilor divine feminine din acea perioadă. (64)
Prof. univ. dr. Mircea Ignat a desfășurat în perioada 1967-1991 o intensă activitate de muzeograf la Muzeul Județean Suceava. În perioada 1967-2006 a participat, în calitate de coordonator și colaborator, la lucrările a peste 30 de șantiere arheologice. Ca urmare a acestor cercetări a publicat mai multe cărți de specialitate, cursuri universitare, numeroase studii și articole științifice în revistele de specialitate. (65)
Arheologul Ioan Mareș, de la complexul Muzeal Bucovina din Suceava, a efectuat investigații arheologice în județul Suceava (mai ales la Scheia) și a publicat studii pertinente despre metalurgia aramei în civilizațiile Precucuteni și Cucuteni. A adus un aport substanțial la studierea tehnologiilor preistorice de prelucrare și obținere a uneltelor și armelor de metal din perioada eneolitică. Cercetătorul a vizat aria culturilor Precucuteni și Cucuteni din spațiul românesc, dar și o serie de stațiuni eneolitice vecine, care fac trimitere la un areal mult mai larg de prelucrare a metalului, prin ,,magia transformării aramei”. (66)
Învățătorul Marin Rotaru este un pasionat al arheologiei de pe Valea Elanului, jud. Vaslui, unde a participat la numeroase periegeze și săpături arheologice. Alături de cercetătorii vasluieni Cristian Onel, Laurențiu Chiriac și Laurențiu Ursache descoperă numeroase vestigii arheologice, unele dintre acestea fiind inedite. Astfel, la Șuletea, jud.Vaslui, descoperă un cap de piatră, iar la Mălușteni un cap mobil de statuetă. (67) Împreună cu Costachi Buzdugan, Marin Rotaru descoperă pe Valea Elanului o mulțime de artefacte, printre care și câteva sceptre schematice din piatră dură, obiecte care au făcut obiectul de studiu al unei cărți intitulate Antichitățile Elanului. (68)
Celebrul profesor și arheolog italian Marco Merlini este cel căruia îi datorăm datarea Tablițelor de la Tărtăria. Vechimea acestora a fost stabilită la aproximativ 7.300 de ani, cu mult înainte ca sumerienii să existe. Este un fapt extraordinar, din păcate încă neglijat de mediul academic național și internațional. Marco Merlini a ajuns în anul 2004 în România, la Cluj, unde se găseau și oasele descoperite la Tărtăria odată cu celebrele tăblițe. „Oasele, ca și tăblițele, sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este rândul nostru să dovedim că scrierea a început în Europa cu două mii de ani înaintea Sumerului. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparține numai României, ci întregii Europe”, spunea acesta.
Pe linia descoperirilor arheologice se încadrează și Vicu Merlan, care încă din anul 1995 realizează săpături arheologice în situl getic Huși – „Dealul lui Bălan”, apoi între 1996-2014 pe siturile aparținând Paleoliticului Superior de la Huși – „La Ursoaia”, Roșu – „Frantz Dâscă” și Răducăneni – „MAT”. Face săpături și la complexul cultural Precucuteni-Cucuteni de la Isaiia – „Balta Popii”, Bazga – „Cetățuie”, „Dolhești”, „Ulm”, Rotăria „Pe Rune”, județul Iași; Crețești – „La Intersecție”, Armășeni – „Muncel”, Huși – „Lohan-Camping”, Jud. Vaslui. Tratează tehnologiile de prelucrare, șlefuire și perforare a pietrei și silexului din eneoliticul Moldovei dintre Carpați și Prut, iar prin Contribuții monografice asupra Văii Bohotinului și Văii Moșnei (2006) și Monografia comunei Răducăneni, Jud. Iași (2016) aduce lămuriri asupra fenomenului Moșna, asupra tumulilor din zonă, asupra legendelor și tradițiilor locale. În 2006, prin finalizarea studiului asupra tezaurului statuar descoperit în situl precucutenian de la Isaiia, identificat într-un sanctuar în preajma unor măsuțe de altar, a publicat rezultatele privind Misterul Zeițelor de la Isaiia. Prin Contribuții monografice asupra Depresiunii Hușilor (2008) a lămurit în parte misterul Movilei Rabaiei, a menhirilor din zona Hușilor, a riturilor de înmormântare a traco-geților de la Valea Grecului, Chersăcosul și Rășești ș.a. La acestea se adaugă numeroasele expediții de verificare și analizare a unor artefacte preistorice, cât și a unor locații sacre unde s-au desăvârșit spiritual multe suflete elevate ale tuturor timpurilor (peșterile din Bucegi, Subcarpații Buzăului, Valea Răutului, Valea Nistrului, Dobrogea, etc). (69)
În Basarabia, arheologul Victor Sorokin, în urma cercetărilor sale sistematice de pe mai multe situri, realizează un studiu complex asupra raporturilor dintre civilizațiile Precucuteni și Tripolie. A stabilit că cele două fac parte din aceeași familie culturală eneolitică și a publicat pe această temă Les rapports entre les civilisations Precucuteni-Tripolie A et Bolgrad. (70)
O preocupare de suflet a arheologului basarabean Andrei Vartic a fost aceea de a interpreta esoterismul ancestral al comunităților getice și al celor anterioare acesteia, de la Țâpova, Orheiul Vechi, Cosăuți ș.a. A studiat misterele tehnologice ale civilizației dacice, cât și arhitectura medievală românească. A identificat în toate acestea profunzimea, frumosul și misticul divin, corelate semnificativ cu Numărul de Aur. (71)
Săpăturile arheologice efectuate de Ion Niculiță de pe cursul mijlociu al Nistrului, pe malul drept, la Saharna, aduc noi dovezi despre spiritualitatea getică din zona estică a Daciei. (72)
Viorica Enăchiuc interpretează Codexul Rohonczi, un manuscris vechi de peste un mileniu, păstrat în prezent la Budapesta, în Ungaria. Codicele este considerat o cronică a blakilor (vlahilor), datată în secolele XI-XII, scrisă în latina ,,danubiană”, latina vulgata, cu un ,,alfabet dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară condusă de un domn pe nume Vlad, care poartă războaie împotriva uzilor, cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu, Olbia, Ineu, Rarău, Nistru sau Tisa. (73)
Istoricul vasluian Dan Ravaru, cercetător al datinilor și tradițiilor locale, întregește acest domeniu prin Folclor, etnografie, istorie locală (1998), Lumea magică a obiceiurilor (2007), Rit și magie în colinda agrară, Plugușorul (2009), Păstoritul și farmecul fluierului (2012), Datini și obiceiuri de pe Valea Tutovei (1981) (74). Carmen Anghel face o sinteză a ceea ce reprezenta Lupul la daci și își publică studiul în anul 2004. (75)
În revista Munții Carpați, geologul Nicolae Țicleanu este primul cercetător care corelează datele istorice cu cele geologice, privitor la piramida holografică ce se manifestă la începutul lunii august pe Muntele Ceahlău. N. Țicleanu, pe baza dovezilor sale, demonstrează ca Muntele Ceahlău este Kogaionul – muntele sfânt al dacilor. (76)
În căutarea legendelor sau a povestirilor istorice sau esoterice s-au remarcat și o întreagă pleiadă de documentariști, care au publicat numeroase articole despre tradiții și legende, culese din toate colțurile României. Astfel de studii au apărut în revista Formula As sub semnătura lui Longin Popescu Ion (Pe urmele lui Zamolxis, 2003), Lupescu Bogdan (Stăpânii furtunilor: Solomonarii, Descântătorii de case, Omul care alungă ploaia, 2009-2010), Manole Cătălin (Misterul coifurilor de aur, Șercanul, Comori ale trecutului românesc din Cucuteni), Aurora Pețan (Valea regilor traci, Piramidele de la Sona, Poveștile Ceahlăului – 2009). În revista Lumea Misterelor au trezit interes articolele lui Incapuciato, Tunelele secrete ale dacilor, Misterele Daciei Hyperboreea, Chipul Sfinxului din Bucegi. Studii documentaristice de teren, relativ recente, au fost culese și publicate în aceeași revistă Lumea Misterelor și de Grama Ionel și Pompei Cristian. Studiile lor cuprind relatări documentate care au menirea de a completa „fișa tehnică” a fenomenelor mai puțin „ortodoxe”, dar care au totuși la bază reminiscențe ancestrale din fondul colectiv național: Flăcări deasupra comorilor haiducilor, Tunele misterioase în România, Poarta spre Infinit, Moș Crăciun de altă dată… , Istoria mormântului Urieșului, Enigme străvechi, Energii misterioase în cotul Carpaților, Codex Rohonczi, o scriere misterioasă descifrată de o româncă, O uimitoare istorie scrisă pe oase. (77)
Note bibliografice
54. Dumitroaia Gheorghe, Depunerile neo-eneolitice de la Lunca și Oglinzi, jud. Neamț, Mem Antiq, 19, 1994; idem, Comunități preistorice din nord-estul României, de la cultura Cucuteni până în bronzul mijlociu, Piatra-Neamț, 2000
55. Popovici M., Hașotti P., Considerations about the synchronism of the Cernavoda in culture, Pontica XXI-XXII, 1989. p. 291-297; Popovici D., Hașotti P., Galbenu D., Nicolae C. 1992, Cercetările arheologice din tell-ul de la Hârșova (1988), Cercetări Arheologice, IX, p. 8-18
56. Radian-Romus Andreescu, Cătălin Lazăr, Valea Mostiștei. Așezarea gumelnițeană de la Sultana-Malu Roșu, în Cercetări Arheologice, XIV-XV, București, 2007-2008, p. 55-76
57. Andreescu Radian Romus, Plastica antropomorfă și zoomorfă gumelnițeană, 2013
58. Eugenia Popușoi, Monografia arheologică Trestiana, 2005
59. Nițu Anton, Despre semnificația motivului pictural în formă de casă de la Turdaș, in APULUM (II) 1943-1945, Alba-Iulia; idem, Reprezentările umane pe ceramica Criș și liniară din Moldova, în SCIVA, 19, 3, 1968, p. 388-402; Reprezentările feminine dorsale, în Materiale și Cercetări, 1972, p. 78-97
60. Aldea I.. Altarul magic de ritual descoperit în așezarea neolitică de la Ghirban, comuna Berghin, Județul Alba, în SCIVA, 3, iul.-sept., 1980
61. Alexandrescu Petre, Natura lui Zalmoxis potrivit relatărilor lui Herodot, SCIVA, 3, iulie-septembrie, 1980, p. 340-335
62. Batariuc Victoria Paraschiva, Așezarea precucuteniană de la Bosanci, Jud. Suceava, Suceava, VI-VIII, 1979-1980, p. 33-43
63. Bazarciuc Violeta Veturia, Tezaurul princiar de la Bunești, Dealul Bobului, jud. Vaslui, în Acta Moldaviae Meridionalis. nr. 4, p. 23-25
64. Boghian Dumitru, Unele considerații asupra vaselor cucuteniene antropomorfe și antropomorfizate, în Arh. Mold., XXXV, 2012, p. 107-136; idem, Gânduri despre viața cotidiană în pre- și protoistorie, în rev. Prutul, nr. 56, Huși, 2015, 5-10
65. Mircea Ignat, Bogdan Petru Niculica, Așezarea preistorică de la Siliștea Scheii, Județul Suceava. De la preistorie la Evul Mediu, în Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmbovița – in memoriam, V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiuga (eds.), Honoraria II, Iași, 2015, p. 657-669
66. Ion Mareș, Metalurgia aramei în civilizațiile Precucuteni și Cucuteni, Suceava, 2012
67. Rotaru Marin, Gh. Gheorghe, Capul mobil de statuetă descoperit la Mălăușteni, Județul Vaslui, în revista Elanul, numărul 17/2002, p. 3; Rotaru Marin, Un cap de piatră descoperit la Șuletea, Jud. Vaslui, în revista ,,Elanul”, nr. 72, februarie 2009, p. 2
68. Buzdugan Costachi, Rotaru Marin, Antichitățile Elanului, 1997
69. Merlan Vicu, Noi descoperiri paleolitice la Huși «La Ursoaia», în Acta Meridionalis, XXVIII-XXIX (1998-1999), p. 41; Vicu Merlan, Florentin Burtăneseu, Alexandra Comșa, Un mormânt jamnaia cu lespede de piatră la Chersăcosu (com. Stănilești, Județul Vaslui), în revista Arheologia Moldovei nr. XXII (1999), 2002, p. 209-214; Merlan Vicu, Sanctuarul sacru de la Isaiia Zeițele Protectoare, în: Revista Misterelor, nr.28, 2000; Prutul, 2000; Balada, 2003 Germany; Divertisment Magazin, 2004 Canada; 2003 – Situl paleolitic de la Roșu-«Frantz Dâsca», comuna Răducăneni, Județul lași, în Revista Prutul, nr. 25, p. l -2; 2004 – Crețești – «La Intersecție», în revista Prutul, nr.28, p.2-3; Cronica, 2003-2013; 2005 – Unelte și arme de silex și piatră din eneoliticul Moldovei dintre Carpați si Prut, Ed. Lumen, Iași; 2006 – Contribuții monografice asupra Văii Bohotinului și Văii Moșnei, Ed. Lumen, Iași; 2006 – Misterul Zeițelor de la Isaiia, Ed. Lumen, lași; 2008 – Contribuții monografice asupra Depresiunii Hușilor, Ed. Lumen, Iași; 2011 – Vulcanii noroioși din România, Ed. Panfilius, Iași; 2014 – Monografia comunei Bunești-Averești, Jud. Vaslui, Ed. Stef, Iași; 20/4 – Carst și pseudocarst în Podișul Moldovei, între Carpați și Nistru, Ed. Stef, Iași; Merlan Vicu, Grigorina Hapaleț, Monografia comunei Dolhești, Jud. Iași, Ed. Lumen, 2006, Iași; Merlan, Vicu, Marieiea Grigoriu, Monografia comunei Ciortești, Jud. lași, Ed. Pamfilius, 2011, Iași; Merlan, Vicu, Irina Bulai, Marietta Matei, Monografia comunei Răducăneni, Jud. lași, Ed. Stef, 2016, Iași; Merlan, Vicu, Vasile Trofin, Monografia comunei Tătărani, Jud. Vaslui, Ed. Stef, 2018, Iași; Vicu Merlan, Bazga-Cetățuie, Jud. lași, în Cronica, 2009, p. 65-67; Vicu Merlan, Itinerar dobrogean – Munții Măcinului, în Lohanul, nr. 20, dec. 2011, p. 73-74; Vicu Merlan, Scrierea preistorică sacră de pe teritoriul Daciei, în Lohanul, nr. 20, dec. 2011, p. 4-7; Vicu Merlan, Rituri de înmormântare străvechi, în Lohanul, nr. 20, dec. 2011, p. 7-I I; idem, în Dacia Magazin, Elanul, Rapsodia, Prutul, Meridianul; Vicu Merlan, Peștera Limanu un labirint enigmatic al Dobrogei, în rev. Lohanul, nr. 39, 2016, p. 54-57
70. Sorokin, Victor, Les rapports entre les civilisations Precucuteni-Tripolie A et Bolgrad-Aldeni, SAA, 1998, VII, p. 157-168.
71. Vartic Andrei, Magistralele tehnologice ale cilivizației dacice, Ed. Basarabia, 1998; idem, Frumos și mistic în arhitectura medievală românească, Curentul Intemațional, nr. XXV, 2007, SUA
72. Niculiță Ion, Raport despre cercetările arheologice din situl Saharna în vara anului 2007, Universitatea de Stat din Moldova, octombrie 2007
73. Enăchiuc Viorica, Rohonczy Codex, Edituta Alcor, 2002, Bueurești
74. Ravaru Dan, Folclor, etnografie, istorie locală, Vaslui, 1998; idem, Rit și magie în colinda agrară, Plugușorul, în revista Elanul, nr. 94, decembrie 2009, pagina 1, 7-11; Lumea magică a obiceiurilor, în Elanul, nr. 70, 2007, p. l, 3-4; Păstoritul și farmecul fluierului, în Elanul, nr. 121, 2012, p. 1-2; Ravaru Dan, Ravaru Silvia, Datini și obiceiuri de pe Valea Tutovei, Vaslui, 1981
75. Anghel Carmen, Lupul la daci, în suplimentul Jurnalul Național, 15 noiembrie 2004, pagina 20
76. Țicleanu Nicolae, Țicleanu Elena, Kogaionul – muntele sfânt al dacilor, în Munții Carpați, nr. 7, 1998, p. 62-73
77. Grama Ionel, Pompei Cristian, Flăcari deasupra comorilor haiducilor, în Lumea Misterelor, nr. 11, 2005, p. I 7; Grama Ionel, Tunele misterioase în România, în Lumea Misterelor, nr. X, 2007, p. 13; Grama Ionel, Pompei Cristian, Poarta spre Infinit, în Lumea Misterelor martie-aprilie 2008, p.16; Grama Ionel, Moș Crăciun de altă dată… , în Lumea Misterelor, nr. 12, 2008, p. 12; idem. Istoria mormântului Urieșului, în Lumea Misterelor, din 22 iulie-22 august 2008, p. 12; Grama Ionel, Cristian Pompei, Gheorghe Cohal, „Romanizarea” Daciei, în Lumea Misterelor, din 23 august – 22 septembrie 2008; Grama Ionel, Enigme străvechi, în Lumea Misterelor, 18 noiembrie – 15 decembrie 2008; idem, Energii misterioase, în cotul Carpaților, în Lumea Misterelor din 21 aprilie – 22 mai 2009; Grama Ionel și Pompei Cristian, Codex Rohonczi, o scriere misterioasă descifrată de o româncă, în Lumea Misterelor, 20 mai – 22 iunie 2008, p. 16; idem, O uimitoare istorie scrisă pe oase, în Lumea Misterelor, anul VII, nr. 11
Citiți și:
Tradiţia spirituală dacică şi istoria furată a poporului român
Dacii nu mai vor să tacă
yogaesoteric
24 iulie 2018