Corăbiile enigmatice
Acest articol reproduce un fragment din lucrarea
Cartea misterelor
de Gregorian Bivolaru
Misterele create în jurul corăbiilor se împart în mod firesc în trei categorii: corăbii care au dispărut în mod misterios, corăbii care au fost găsite fără echipaj, deşi condiţiile meteorologice erau bune, şi corăbii fantomă sau „spectrele” tradiţionale.
Până de curând, dispariţiile ambarcaţiunilor nu reprezentau în mod special un lucru misterios. Ambarcaţiuni de navigat fragile, fără sisteme de radio-comunicaţie, dispăreau adesea fără urmă, victime ale diferitelor capricii ale mării.
În acest secol au fost înregistrate câteva dispariţii inexplicabile. Deşi s-ar putea naşte multe speculaţii pe marginea acestor fapte, ele nu reprezintă totuşi în mod evident situaţii misterioase.
Vasele abandonate în mod misterios, cu siguranţă că ridică şi ele multe semne de întrebare, dar în multe cazuri explicaţia poate fi în legătură cu conflicte, crime, răscoale sau chiar cu anumite comportamente bizare ale celor de la bord. Oamenii constrânşi să trăiască mult timp pe corăbii mici ajung uneori să facă lucruri stranii.
Există însă şi cazuri care sunt totuşi uluitoare şi inexplicabile.
Un echipaj dispărut fără urmă
În 1850, fermierii şi pescarii care locuiau într-un sătuc de pe Plaja Easton, lângă Newport, Rhode Island, au văzut un vas ciudat îndreptându-se spre ţărm. Cu toate pânzele sus şi cu toate steagurile fâlfâind în vântul aspru, acesta se îndrepta direct spre plajă. Se adunase deja o mare mulţime de oameni care aştepta tensionată producerea dezastrului, când vasul s-a izbit într-adevăr de fundul mării.
Dar vasul s-a lovit atât de uşor de ţărm, încât nu s-a avariat absolut deloc. Mulţimea a urcat imediat la bord. Corabia se numea „Seabird”, se afla sub comanda căpitanului John Huxman şi era aşteptată în acea zi la Newport, în urma unei călătorii în Honduras.
Cei căţăraţi pe vas au găsit cafeaua fierbând pe sobă, micul dejun aşezat pentru echipaj, hărţile marine şi instrumentele de navigaţie în perfectă ordine. Singura fiinţă găsită în viaţă la bord era un câine, ce stătea tăcut pe punte. Cercetările minuţioase întreprinse apoi nu au putut descoperi nici cel mai vag indiciu despre ceea ce s-a petrecut cu căpitanul sau cu echipajul. De ce, cum şi unde au dispărut ei de pe o corabie perfect solidă, pe o vreme liniştită, numai Dumnezeu şi acel câine corcitură ştiau.
O apariţie fantomatică
Unul dintre martorii următorului fenomen fantomatic a fost însuşi regele George al 4-lea al Angliei.
În 1881 Prinţul George al Ţării Galilor călătorea pe vasul Majestăţii Sale, „Inconstant”, însoţit de fratele său, prinţul Albert Victor.
La ora 4 a.m. pe data de 11 iulie, când vasul se îndrepta de la Melbourne spre Sidney, a fost văzută o lumină roşie necunoscută în apropierea portului.
Ceea ce a urmat e descris cu patos în jurnalul prinţului, care a fost publicat mai târziu în lucrarea mai extinsă intitulată „Croaziera Bacantelor”.
„În mijlocul luminii roşii se vedeau catargele şi velele unui bric aflat la o distanţă de 200 de metri, vas ce ne apărea conturat într-un mod ciudat. Atât ofiţerul aflat în far cât şi cel care asigura paza portului l-au văzut clar, lângă port.
L-a văzut şi marinarul de gardă de pe punte, care a fost trimis imediat la far; dar trecând cu o barcă prin locul acela a verificat că nu era nicio urmă de corabie materială. Noaptea era clară iar marea era liniştită.
13 persoane l-au văzut. Echipajul de pe alte 2 vase „Tourtaline” şi „Cleopatra”, care navigau la tribordul vasului nostru, ne-a întrebat dacă am văzut „lumina roşie ciudată”.
La bord, cu timpul suflând în pânze!
În jurnalul de bord al distrugătorului american Kennison, putem găsi relatarea a două fenomene neobişnuite, sfidând orice logică.
Primul din ele a avut loc în iarna lui 1942, în timp ce Kennison patrula prin zona numită Golden Gate, în dreptul oraşului San Francisco, încercând să detecteze prezenţa submarinelor japoneze.
La un moment dat vasul s-a confruntat cu o ceaţă foarte deasă produsă din senin, aşa încât vizibilitatea a devenit aproape nulă. Kennison, care tocmai făcea manevrele de intrare în port, a continuat să înainteze cu foarte multe precauţii, folosindu-se de radarul de bord pentru a se îndrepta spre insulele Fallon cât mai repede posibil.
Howard Brisbane, Tripod şi Jack Cornelius erau ofiţerii de gardă în cartul respectiv. Marinarii se aflau şi ei la post, foarte atenţi, datorită condiţiilor meteorologice deosebite, când au auzit cu toţii fără excepţie, vocea lui Cornelius spunându-le să meargă să privească repede către pupă!
Apoi Cornelius, cu o voce surescitată, a alertat comandamentul, raportând că distrugătorul tocmai trecuse razant pe lângă ceva ce părea a fi un vas cu două catarge, abandonat. Vasul a mai fost văzut, de asemenea, de alţi marinari şi de Tripod, descrierile lor coincizând întru-totul: fusese un velier fără echipaj, aflat într-o stare avansată de descompunere. Ciudat a fost însă faptul că ofiţerul de la radar nu a detectat absolut niciun semnal neidentificat!
În aprilie 1943 acelaşi distrugător Kennison era de gardă în largul oraşului San Diego. El se întorcea către port, după ce escortase vasul Lurline, un transportor de trupe, dincolo de zona în care era pericol de intercepţie cu submarinele japoneze.
Era noapte târziu şi Kennison se găsea cam la 150 mile marine de San Diego. Marea era foarte liniştită sub cerul senin, plin de stele strălucitoare. Marinarii Carlton Herschell şi, din nou, Howard Brisbane erau de cart la cârmă. La un moment dat au văzut cu binoclurile lor un cargo care se îndrepta către ei cu toată viteza. Imediat au alertat cabina radar, pentru a putea obţine mai multe date despre vasul respectiv, dar ofiţerul de gardă nu vedea nimic pe ecran!
Cargoul s-a apropiat foarte mult, cam până la 7 mile marine de distrugător astfel încât marinarii îl puteau vedea cu ochiul liber. Părea părăsit şi avea un aer ireal, ca şi cum n-ar fi avut consistenţă materială. Apoi, brusc a dispărut!…
Nu s-a găsit nicio explicaţie acestor stranii fenomene.
Citiţi şi:
Mesajul din sticlă
Călătorind prin faliile timpului
yogaesoteric
septembrie 2008