Covidism: libertățile condiționate pregătesc transumanismul!

Civilizația europeană este inseparabilă de cucerirea libertăților individuale. Această civilizație, care îl slăvește pe Prometeu, Spartacus sau Mandrin, este cea care interzice sclavia, care inventează Habeas Corpus și care sfințește drepturile fundamentale ale oamenilor.

În această civilizație, drepturile fundamentale ale persoanelor sunt considerate absolute. Libertatea de circulație, libertatea de a întreprinde, libertatea de întrunire și de manifestație, libertatea de exprimare, dreptul la respectarea vieții private, dreptul la securitate, dreptul la egalitate se numără printre aceste drepturi fundamentale. Aceste drepturi sunt „absolute” în măsura în care persoana se bucură de ele în mod absolut, prin natură și ca cetățean. Ele nu îi pot fi luate, decât dacă acesta din urmă încalcă legea… cu condiția, însă, ca legea să nu fie nici arbitrară, nici tiranică, caz în care cetățeanul va avea un alt drept fundamental: acela de a „rezista opresiunii”.

Mulți au remarcat acest aspect: covidismul înlocuiește drepturile absolute cu drepturile condiționate. De acum înainte, drepturile fundamentale nu mai sunt libertăți absolute izvorâte în mod firesc din cetățenia și umanitatea noastră, ci libertăți condiționate acordate de Stat „cu condiția”: cu condiția purtării măștii, cu condiția respectării distanțelor sociale, cu condiția să aveți un permis de sănătate sau de vaccinare, cu condiția să vi se injecteze…

Puteți merge la un restaurant, „cu condiția să”…
Vă puteți mișca liber, „cu condiția de”….
Puteți practica cutare sau cutare profesie, „cu condiția să”…
Puteți accesa spitale, „cu condiția să”…
Vă puteți întâlni sau demonstra, „cu condiția să”…
Vă puteți exprima fără a fi cenzurați, „cu condiția să”…
Și în curând veți putea avea o viață privată, „cu condiția”…

Exercitarea celor mai fundamentale libertăți ale noastre, cum ar fi aceea de a te deplasa sau de a te întâlni, este subordonată unui act de ascultare și supunere: injectarea unei substanțe experimentale în organism. Aceste pseudo-libertăți sunt așadar avantaje discriminatorii acordate unora de către o autoritate superioară, guvernamentală în acest caz. Dacă cuvintele au un sens, aceste „libertăți” acordate de Stat sunt deci „privilegii”!

Privilegiații dispun de anumite prerogative care le permit, de exemplu, să viziteze o persoană dragă în spital, sau să bea un suc pe terasa unui bar. Dar privilegiile care le sunt acordate sunt privilegii temporare care vor dura atâta timp cât va dura supunerea lor. Pe de altă parte, privilegiile în cauză pot fi înlăturate oricând, prin simplă hotărâre guvernamentală, și fără ca persoana privilegiată să fi eșuat măcar în datoria de ascultare. O persoană privilegiată se află așadar într-o „libertate condiționată” aleatorie. Este un fel de prizonier care ar accepta, pentru câteva firimituri de pseudo-libertate, să respecte condițiile care i se impun și să trăiască permanent sub privirea severă a unui judecător care aplică sentințe. Constrângerea trupească, adică trimiterea brutală a deținutului în detenție sau a privilegiatului în arest la domiciliu, este o sabie a lui Damocles suspendată deasupra capului tuturor celor care acceptă această viață în „libertate condiționată”.

Potrivit discursului de Stat, injecția este o datorie a persoanei față de comunitate. Din datorie, aceasta, care ar avea un fel de datorie sanitară față de toată lumea, ar trebui să-și încredințeze trupul unui injector plătit de guvern. Prin această operație, Statul își acordă pe de o parte un drept uluitor asupra organismului nostru, deoarece se autorizează să modifice mașinăria genetică, dar înseamnă și pe de altă parte că această mașinărie face obiectul unei deposedări și al unei schimbări de proprietar.

Să ne punem întrebarea: cine este proprietarul trupului meu dacă Statul are dreptul să dispună de el și să-i modifice funcționarea genetică după cum crede de cuviință? Cine stăpânește trupul meu dacă Statul este capabil să-l desprindă de orice interacțiune socială, să-l scoată antropologic în afara serviciului, pe scurt, într-un mod de a-l „paraliza” cum se pune un dispozitiv defect?

Uzufructul: „dreptul de a folosi proprietatea fără a fi proprietar”.

Obligația de a fi injectat cu un produs nociv pentru a obține libertăți relative și „cu condiția de” înseamnă concret că nu-mi mai aparțin, că sufletul meu este doar uzufructuarul unui trup care aparține de fapt Statului, întrucât acesta din urmă dispune de el după cum crede de cuviinţă.

Sistemul a distrus popoarele. Astăzi, disociază omul, îl fracționează literalmente. Statul prinde trupurile și le resetează după bunul plac. Conștiința și sufletul nu sunt altceva decât uzufructuarii unei mase de carne, oase și în curând „tehnologii încorporate”. Injecția deschide astfel calea către o separare a trupului și a sufletului. Pentru Stat trupurile devin obiecte, pentru suflete căutarea zadarnică a trupurilor lor pierdute în artefact. Zombi și fantome, acestea sunt entitățile lumii imaginate de Klaus Schwab, Jacques Attali și Bill Gates.

Omul injectat este redus la starea de mașinărie biologică a cărei funcționare internă o reglementează acum Statul. Cea mai mică defecțiune și se oprește imediat. Fără a treia doză? Deci nu mai are pass vaccinal, nu mai lucrează, nu mai petrece timpul liber, nu mai există viață socială! Dar inginerii sociali vor avea grijă de tine. O mică ajustare aici, o mică constrângere acolo, o lovitură ocazională de ciocan… și mașinăria ta pornește din nou, chiar dacă nu la fel.

Libertățile noastre fundamentale devin relative în același timp în care se așteaptă ca ascultarea noastră să fie absolută. Totuși, în civilizația noastră, supunerea față de Autoritate este concepută doar din punctul de vedere al legitimității. Ascultarea este așadar prin natură „relativă”: față de cei ilegitimi, nimeni nu este cazul să se supună, fiecare are datoria să reziste. Dimpotrivă, libertățile fundamentale au avut întotdeauna un caracter absolut: autoritatea pe care n-o respectă fiindcă li se pare nedreaptă, se expune revoltelor. Supunerea absolută și necondiționată asociată cu libertățile fundamentale concepute ca relative și condiționate exprimă o inversare a valorilor care provine dintr-o abordare care nu aparține civilizației europene. Cu alte cuvinte, acest amalgam reflectă o schimbare de civilizație.

Și așa, în ce civilizație intrăm? Evident, într-o civilizație care nu mai este cu adevărat una, întrucât nu este determinată după o grilă culturală, ci o hiper-raționalitate mecanică care reduce partea vie a ființelor. Aici oamenii nu mai sunt nici ființe ale culturii, nici ființe ale naturii, ci obiecte și mecanisme din ce în ce mai conectate. În cele din urmă, aceste mecanisme deținute de Sistem nu vor avea mai mult suflet decât o mașină de spălat sau un computer. Toate aceste mecanisme nu vor mai forma un popor sau o civilizație, nici măcar o fabrică de producție, deoarece inteligența artificială va concentra toate sarcinile de producție. Acest întreg nu va fi altceva decât un reziduu de umanitate diminuată, fără conștiință reală, abrutizat de senzori și cipuri RFID care vor spune ce să facă și ce să gândească.

Este necesar să fii conștient de asta astăzi, înainte de a fi prea târziu: când ești de acord să-ți înstrăinezi liberul arbitru, când ești de acord să-ți încredințezi trupul și să nu mai fii cu adevărat stăpânul lui, îți asumi riscul de a fi tratat ca un lucru și redus la statutul de obiect.

Și niciun suflet nu-și va găsi locul într-un obiect!

Lupta care începe este o luptă metafizică. Depășește orice ne-am imaginat până în prezent.

Citiți și:
Libertatea noastră cea de toate zilele
„Vaccinurile” cu ARNm, eugenia și tendința spre transumanism

yogaesoteric
10 aprilie 2022