Citiți partea a șaptea a articolului
AUTOATENTATELE – O NOUĂ TEHNICA DE INVAZIE MILITARĂ
Una dintre principalele metode prin care se înfăptuiesc operațiunile de invazie și cucerire a altor state este înscenarea unui atentat. Agresorul, care a pus minuțios la cale atacul, pretinde că este victimă și aruncă vina pe cel pe care vrea de fapt să îl cucerească. Scopul înscenării este mobilizarea masei de manevră, a populației din propria țară, spre a susține operațiunile militare de invadare. În mobilizarea masei de manevră un rol esențial îl are mass-media, care determină prin mijloace abile o manipulare emoțională.
Mareșalul nazist Hermann Goering spunea că „Populația poate fi întotdeauna supusă cu ușurință îndemnurilor liderilor. Tot ceea ce trebuie să faci este să le spui că sunt atacați și apoi să îi denunți pe pacifiști pentru pasivitatea lor și lipsa de patriotism prin care expun țara pericolului. Această metodă lucrează la fel de eficient, fie că e vorba de un regim democratic, comunist sau fascist.”
Metoda autoatentatelor este folosită de guverne și serviciile secrete de foarte mult timp. În prezent există zeci de mărturii ale unor președinți de state, prim-miniștri, oficiali guvernamentali, generali sau diferite alte cadre din armată și poliție care au recunoscut verbal, în scris sau în declarații înregistrate, realitatea acestei strategii. Puteți găsi multe astfel de declarații aici sau aici.
Printre cele mai celebre autoatentate din istoria recentă amintim:
– Auto-incendierea Parlamentului german de către naziști în 1933 și învinuirea comuniștilor;
– Sacrificarea de către administrația de la Washington în 1941 a bazei de la Pearl Harbour, în condițiile în care se știa cu claritate că aceasta va fi atacată de aviația japoneză. Lăsând 2.300 de militari americani să fie uciși, Statele Unite au obținut pretextul de a intra în al Doilea Război Mondial;
– Sutele de atentate teroriste orchestrate între 1943 și 1983 de către NATO, CIA și MI6 în Europa, Orientul Mijlociu, America Latină și Asia, codificate sub numele de „Operațiunea Gladio”. Mii de civili nevinovați, inclusiv copii care ieșeau de la școală au fost uciși special pentru a se crea un puternic impact emoțional în rândul populației, care a fost mințită sistematic prin mass-media că vinovate sunt mișcările comuniste. Cu toate acestea, implicarea serviciilor secrete ale mai multor guverne a fost oficial recunoscută, de exemplu de o Rezoluţie a Parlamentului Europeandin 22 noiembrie 1990;
– Incidentul din golful Tonkin, când a fost înscenat un atac asupra distrugătorului USS Maddox, în august 1964, astfel încât să pară că ar fi fost atacat de trei bărci de patrulare vietnameze. Autoatentatul a constituit pretextul pentru care SUA au declanșat operațiunea Rolling Thunder (Revărsarea Tunetelor) de bombardare masivă a Vietnamului;
– Autoatentatul din 11 septembrie 2001, prin care serviciile secrete americane (CIA) și israeliene (Mossad) au distrus prin demolare controlată clădirile WTC 1, 2 și 7 din New York și au dat vina pe „teroriștii islamiști” din Irak și Afganistan. Atentatul prin care au fost sacrificați cu cruzime peste 3000 de civili a fost apoi folosit ca pretext pentru declanșarea „războiului împotriva terorii” prin care au fost în mod criminal invadate și distruse numeroase țări din Orientul Mijlociu;
– Provocarea și înscenarea de către serviciile secrete vestice a protestelor sângeroase din Ucraina, din 2013-2014. Mai multe surse (de exemplu BBC) arată că agenți ai SUA au angajat demonstranți și mercenari ca să împuște fără discriminare oameni din mulțimea ce protesta în piața din centrul Kievului. SUA se asigura astfel că protestele vor degenera într-un război civil şi că în acest mod se va deschide larg uşa pentru intervenţia americană în „coastele” Rusiei.
Unul dintre foștii șefi ai FBI, Ted Gunderson, a recunoscut public în anii ’90 că „Cele mai multe dintre atacurile teroriste sunt comise de serviciile noastre FBI și CIA”. Într-o conferință din 1995 susținută în Dallas, Gunderson a expus cu mult curaj și pericolul reprezentat de existența unui „Guvern din Umbră” care controlează guvernul Statelor Unite și urmărește instaurarea „Noii Ordini Mondiale”.
Mult mai recent, în 2015, un alt fost ofițer de informații american, cu o activitate de peste 20 de ani în serviciile secrete americane, Robert Steele a susținut și el că „Majoritatea teroriștilor sunt teroriști falsi sau sunt creați de propriile noastre servicii de securitate.”
Mai ales când este vorba de acțiuni de o mai mare amploare, autoatentatele au rolul de a justifica de ochii lumii acţiunile militare criminale împotriva țărilor pe care clica masonică ce urmărește să instaureze „Noua Ordine Mondială” urmează să le cucerească. Aceste invazii au loc mai ales prin brațul militarizat al așa-zișilor „Iluminați”, care este SUA. Sub acoperirea de „jandarm mondial”, care își arogă „responsabilitatea de a proteja”, SUA a desfășurat numeroase acțiuni militare devastatoare în țări precum Vietnam, Afganistan, Irak, Libia, Yemen, Somalia, Pakistan, Liban, Sudan, Egipt, Palestina, Ukraina, Siria…
„Ordinea” adusă implică însă întotdeauna ca după invazie să fie furate resursele acelor țări, care sunt apoi vândute la suprapreț prin corporațiile masonice din întreaga lume.
Statele Unite nu sunt însă decât instrumentul docil, aflat sub controlul aproape total al sioniștilor evrei. De altfel sioniștii sunt cei care au declanșat cele două războaie mondiale și au orchestrat cu viclenie crearea statului Israel. În acest sens, dezvăluiri de o mare importanță istorică (pe care totuși nu le veți găsi în niciun manual de istorie modernă) au fost făcute în anul 1961 de către Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui Woodrow Wilson (discursul este disponibil și în format audio).
Alte informații explozive despre autoatentatul din 11 septembrie
Un alt fost agent, David Shayler, care a activat în serviciile secrete britanice MI5, a declarat în anul 2005 în cadrul unei emisiuni a Prinson Planet TV (vezi aici sau aici) că guvernul britanic a plătit organizaţia Al Qaeda cu 200.000 de dolari pentru asasinate politice. De asemenea, David Shayler remarca faptul că autoatentatul din 11 septembrie 2001 din SUA a fost o afacere internă a Congresului SUA şi CIA pentru a induce o stare de alertă permanentă în America și pentru a pregăti opinia publică pentru invadarea Afganistanului şi Irakului, urmate după aceea de invadarea Siriei şi Iranului. Molozul şi metalul rezultate din clădirile prăbuşite prin dinamitare au fost transportate în China, pentru a nu se investiga resturile de metal ce demonstrau implicarea serviciilor secrete ale SUA în acest autoatentat. Fostul agent MI5 a explicat și că avionul care a lovit Pentagonul a intrat într-o latură care fusese dinainte dezafectată şi care nu avea mobilier, calculatoare şi nici personal.
Faptul că atentatul din 9/11 a fost o grosolană înscenare a fost expus și de alți foști agenți secreți (de exemplu fostul agent CIA Malcom Howard), precum și de mii de ingineri și arhitecți (vezi site-ul ae911truth.org sau mărturiile lor video). Până și o publicație a Institutului Științific European, Europhysics News, a arătat în numărul 47/4 din 2016, în cadrul articolului „15 YEARS LATER: ON THE PHYSICS OF HIGH-RISE BUILDING COLLAPSES” (pagina 23) că „dovezile conduc în mod copleșitor la concluzia că toate cele trei clădiri (turnurile 1, 2 și 7, n.n.) au fost distruse prin demolare controlată”. (o sinteză comentată a articolului găsiți aici).
Ceea ce au vizat însă în 2001 masonii și criminalii evrei a fost efectul imediat, puternic manipulat prin mass-media, prin care „trebuia” creat un inamic potențial. Odată găsit acel pretext a fost declanșată nebunia invadării americane în Orientul Mijlociu, care este și azi în desfășurare.
Din punct de vedere oficial, cazul 9/11 a fost „îngropat” pentru opinia publică în 2002, după ce preşedintele George W. Bush l-a delegat pe Henry Kissinger la conducerea Comisiei de investigare a atacurilor din 9/11, cu specificația secretă ca cetăţeanul american să ştie „doar atât cât are nevoie să cunoască”. Democraţii din Congresul SUA i-au cerut lui Henry Kissinger să prezinte documentele sale financiare care atestau, în opinia lor, conflictele sale de interes în legătură cu investigaţia despre 11 septembrie 2001. Kissinger, care era susţinut de Bush, a refuzat să facă acest lucru, invocând lipsa unui cadru pentru un asemenea gest. În cele din urmă Kissinger a demisionat de la preşedinţia comisiei, dar aceasta nu a mai folsit la nimic pentru că de atunci orice investigație reală despre 9/11 este tergiversată la nesfârșit. Orice cercetător onest care aduce date concrete prin care răstoarnă ridicolele teorii oficiale este considerat un adept (eventual dezechilibrat psihic) al „teoriei conspirației”.
Exact la fel procedase și Comisia Waren în cazul asasinării președintelui Kennedy, care a susținut în 1964, la un an după asasinat, că singurul vinovat a fost Lee Harvey Oswald, care ar fi acționat pe cont propriu. Abia după 50 de ani, în 2015, CIA a admis că uciderea lui JFK „este posibil” să fi fost o înscenare. Nu de alta, dar odată cu trecerea timpului oficialii CIA au devenit obligați de Legea Liberei Informații (FOIA) să desecretizeze arhivele și erau oricum acuzați că ascund mii de pagini cu „informații incendiare” (vezi, de exemplu, aici) despre asasinarea lui Kennedy.
Similitudini cu manipulările guvernamentale din România
După aceeași metodă masonică s-a procedat şi în România după lovitura de stat din decembrie 1989, despre care unii naivi încă mai cred că a fost o „Revoluție populară”. După 28 de ani, mii de crime au rămas neelucidate, iar vinovații au fost făcuți scăpați, chiar dacă în aprilie 2016 CEDO a condamnat România pentru nesoluționarea „Dosarului Revoluției”, iar în noiembrie 2016 procurorii ÎCCJ au declarat oficial că „noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracțiunii contra umanității”.
Încă din 1990 Ion Iliescu a blocat aflarea adevărului investindu-l în fruntea Comisiei Senatoriale de investigare a evenimentelor din decembrie 1989 pe masonul Sergiu Nicolaescu (detalii aici sau aici).
Așa cum am arătat în partea a cincea a acestui articol, Ion Iliescu a blocat și cercetarea judiciară în cazurile Dolfi Drimer, Bancorex, Raportul Apartamentul, Jimbolia şi altele. El a protejat astfel într-un mod CRIMINAL nenumărați securiști sau agenţi arabi care au devenit chipurile „revoluţionari” şi mari „oameni de afaceri”, fiind de fapt jefuitori pe faţă ai statului român, după ce au împuşcat pe la spate cetăţenii României.
Un alt secret murdar tăinuit de administrația americană – prizonierii din Vietnam
Un lucru care a rămas ascuns față de public este ce s-a petrecut cu militarii americani rămași prizonieri după războiul din Vietnam. Aceștia au fost abandonați în Vietnam timp de șase administrații ale SUA pentru a ascunde unele negocieri mârșave făcute de politicieni cărora nu le-a păsat absolut deloc de „idealurile americane” pe care le fluturau în discursuri, ci doar de interesele lor criminale.
În ianuarie 1973 administrația SUA a încheiat în secret un acord de pace cu guvernul de la Hanoi (capitala Vietnamului). Acordul a fost semnat undeva lângă Paris de Henry Kissinger, în calitate de negociator din partea SUA, și de consilierul special vietnamez, Le Duc Tho. Cu acea ocazie Kissinger i-a înmânat lui Le Duc o scrisoare secretă în care guvernul american promitea un ajutor de peste cinci miliarde de dolari lăsând ca „garanție” pe cei peste 5000 de militari americani aflaţi prizonieri în închisorile şi lagărele din Vietnam. Această scrisoare a fost ţinută secretă faţă de poporul american, față de Congresul şi Senatul SUA.
Președintele Nixon, disperat să încheie războiul din Vietnam și copleșit de expansiunea scandalului Watergate, l-a instruit pe Kissinger să facă orice este necesar pentru a pune capăt celui mai lung și mai rușinos război din istoria Statelor Unite. Războiul din Vietnam a durat 14 ani – din 1961 până în 1975 – și a costat viețile a 58.000 de soldați americani și a peste patru milioane de soldați și civili din Vietnam, Cambodgia și Laos. Nixon era forțat să țină cont de reacțiile de protest ce luau amploare în SUA, unde cetățenii cereau imperativ încetarea conflictului.
Cu privire la soldații americani abandonați de guvernul SUA în Vietnam a existat o mare preocupare în rândul americanilor, pe acest subiect fiind inspirate inclusiv două filme de succes la Holywood: Missing in action și Rambo.
Există și acum documentate mărturiile a cel puțin 1600 de soldaţi şi ofiţeri americani care au declarat că i-au văzut în viaţă pe cei 5000 de militari americani daţi oficial dispăruţi. Acestea se corelează cu documente și informații guvernamentale, pe surse și alte dovezi concrete ale celor care au luptat în Vietnam (vezi detalii aici sau aici).
Guvernul american, la rugăminţile şi protestele Alianței Naționale a Familiilor celor dați dispăruți, a format în anul 1991 o Comisie condusă de John Kerry (candidatul la preşedenţia SUA în 2004, din partea Partidului Democrat) care să rezolve problema soldaților şi ofiţerilor americani ţinuţi prizonieri în închisorile şi lagărele din Vietnam. Concluzia mincinoasă a Comisiei Kerry şi a Departamentului Apărării al SUA a fost că soldaţii şi ofiţerii americani dispăruţi în Vietnam nu au supraviețuit (vezi, de exemplu, New York Times). În realitate, aceasta a fost o mușamalizare și acei soldați au fost sacrificați. De ce? Pentru că administrația SUA nu doar că nu și-a mai respectat promisiunile de a ajuta Vietnamul, ci chiar a instituit timp de 20 de ani un embargo împotriva acestuia…
Așa cum menționam anterior (în partea a șasea a articolului), este o amară ironie că pentru negocierile în vederea încheierii războiului din Vietnam a primit premiul Nobel pentru Pace în 1973 tocmai Henry Kissinger, unul dintre masonii din clica ce a coordonat ruinarea Vietnamului. Tot atunci a fost nominalizat la Nobel și vietnamezul Le Duc Tho, dar acesta a avut demnitatea de a refuza premiul întrucât războiul încă mai continua (s-a încheiat în 1975) și pentru că nu dorea să fie asociat cu falsele „merite” ale americanilor. Refuzul lui Le Duc a rămas până acum unic în istoria Premiului Nobel.
O altă amară ironie au trăit și soldații americani întorși în SUA ca veterani de război. Deși atunci când au fost trimiși în Vietnam li se spusese că se vor întoarce acasă ca niște eroi, realitatea a fost cu totul alta. Conform site-lui thevietnamwar.info, guvernul american le-a oferit celor care nu mai erau capabili de muncă (aproape 150.000 aveau dizabilități permanente, fizice sau psihice) o pensie mizeră, de doar 200 dolari pe lună. Dintre cei care încă mai puteau munci, aproximativ 250.000 de veterani nu și-au mai putut găsi loc de muncă, fiind tratați foarte prost atât de către autorități, cât și de către populație. Statisticile arată că un sfert dintre aceștia au fost arestați în decurs de 10 ani pentru diferite infracțiuni și se estimează că mai mult de 100.000 dintre ei s-au sinucis.
Iată cum nu doar în România, dar nici în America, cetățeanul simplu efectiv nu contează. CRIMINALII PERFECŢI iau în seamă cetățeanul doar la alegeri, când acesta este momit cu nenumărate minciuni pentru a-și da votul, astfel ca EI, CRIMINALII, să rămână nestingheriți în conducerea instituţiilor statului.
Citiți continuarea acestui articol
Citiți și:
Așa-zisele «atentate teroriste» sunt, de fapt, ritualuri oculte ale grupării satanice Illuminati
DOSAR: Atentatele din 11 septembrie 2001 – un pas către instaurarea Noii Ordini Mondiale
yogaesoteric
4 octombrie 2017