Doresc să vă împărtășesc unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am observat călătorind prin lume: există o diferenţă crucială între a comite o infracţiune reală şi a încălca legea.
Am văzut aceasta mai ales în Orientul Mijlociu, dar şi în multe alte locuri.
Diferenţa este enormă şi puţini o înţeleg.
În timp ce legile variază dramatic de la o țară la alta, aproape toate statele din lume consideră în mod universal că infracțiunile adevărate sunt imorale. O infracțiune reală implică vătămarea sau ameninţarea cu vătămarea unei persoane sau a unei proprietăţi. Gândiţi-vă la ucidere, furt sau incendiere.
Toate guvernele interzic infracțiunile reale. Majoritatea interzic, de asemenea, și multe alte lucruri… Când cineva încalcă legea, adesea nu comite cu adevărat o infracțiune reală. E posibil să încalce o anumită lege fără să ameninţe sau să afecteze pe cineva sau ceva.
Să reţinem că ideea de infracţiune fără victimă este un oximoron (figură de stil care combină doi termeni contradictorii). Dacă nu există victimă, nu există o infracţiune reală.
A-l insulta pe dragul conducător al Coreei de Nord, a fi o femeie care conduce o maşină în Arabia Saudită ori a deține anumite plante în SUA – toate acestea sunt încălcări ale unor legi în anumite ţări. Dar niciuna dintre aceste activităţi nu ameninţă și nu afectează oamenii sau comunitatea. Ele pur şi simplu încalcă anumite legi ale unor state.
Bineînţeles, nu sugerez ca cineva să încalce legea indiferent în ce țară, chiar dacă aceasta nu afectează oamenii sau proprietatea. Din punct de vedere practic, este o prostie să încalci orice lege a unui stat, atât timp cât eşti sub jurisdicţia lui. Asta dacă nu cumva preferi stilul de viaţă al unui proscris sau al unui martir.
Ar fi riscant să-l vorbești de rău pe „dragul conducător” în timp ce te afli în Coreea de Nord, sau să deții plante neaprobate în SUA, şi aşa mai departe.
A fi capabil să faci diferența între adevăratele infracţiuni (cum sunt vătămarea sau ameninţarea cu vătămarea a cuiva sau a proprietăţii cuiva) şi încălcarea legii este critic pentru libertatea ta personală. Următorul pas este să-ți minimalizezi expunerea la «crime» inventate, făcute credibile de către propriul tău guvern.
Poţi face aceasta prin diversificare internaţională. Aceasta înseamnă să îți muți unele bunuri în afara graniţelor, sub formă de aur fizic, într-o jurisdicţie sigură, să deții proprietăţi concrete în alt stat, să îți deschizi conturi într-o bancă străină sau să obţii un al doilea paşaport, printre altele. Făcând aceşti paşi vei dilua semnificativ puterea asupra ta pe care o au birocraţii din ţara ta.
Este vorba despre maximizarea libertăţii şi a oportunităţilor tale financiare în întreaga lume.
Cu cât sunt mai multe legi, reguli şi ordonanțe pe care ți le impune guvernul, cu atât este mai important să obții o diversificare internaţională.
Această problemă este în mod special evidentă în SUA, unde fiecare sector al guvernului concepe în mod continuu legi… mai ales guvernul federal. Există atât de multe legi federale vagi care incriminează activităţi normale mondene încât este imposibil să fie respectate 100%.
Mulţi oameni consideră că infracţiunile constau doar în crime majore cum ar fi jaful armat sau uciderea. Dar aceasta nu este adevărat. Un munte de legi şi reglementări care este în continuă expansiune inculpă chiar și cele mai firești activităţi.
Nu este atât de greu să comiţi o infracţiune pe cât crezi. Multe «crime» fără victime sunt considerate a fi infracţiuni.
Un studiu realizat de avocatul specialist în libertate civilă Harvey Silvergate a descoperit că americanul de rând comite în medie trei infracţiuni pe zi, fără să intenționeze deloc aceasta.
Astăzi există mii de crime federale, iar numărul lor creşte continuu. Această situație ne aduce aminte de cuvintele marelui istoric roman Tacitus: «Cu cât este mai corupt statul, cu atât mai numeroase sunt legile».
Iată ce spune Doug Casey:
«Corupţia poate fi definită ca fiind luarea de mită de un fel sau altul de către oficiali cu scopul de a permite subiecţilor să scape de taxe sau reglementări. Corupţia politică nu se petrece, prin urmare, în pieţele total libere, pur şi simplu fiindcă acolo nu există taxe sau reglementări care ar trebui evitate. În mod inevitabil şi complet previzibil, cu cât este o societate mai plină de taxe şi reglementări, cu atât este, în mod necesar, mai coruptă.»
În zilele noastre, în SUA, statul nu te va urmări neapărat dacă încalci legea. În definitiv, aproape toată lumea a încălcat o lege. În schimb, guvernul decide pe cine să urmărească şi alege ce legi să aplice. Un procuror plin de creativitate poate găsi oricând o infracțiune de care să te acuze dacă dorește aceasta.
Nu mai pare deloc a fi tărâmul libertăţii şi al tuturor oportunităţilor. Pare mai degrabă a fi un stat supus unui guvern scăpat de sub control.
Dacă te gândești că este rău acum, așteaptă până ce politicienii devin şi mai disperaţi din punct de vedere financiar. Ca majoritatea guvernelor cu probleme financiare, considerăm că SUA va continua să aleagă soluţia cea mai uşoară: tipărirea de bancnote… fără număr.
Aceasta este o ameninţare majoră la securitatea ta financiară. Politicienii se joacă cu focul şi fac o invitaţie unei catastrofe monetare. Este posibil ca urmările socio-politice să fie încă şi mai severe decât cele financiare.
Din acest motiv considerăm că fiecare ar trebui să dețină și aur. Aurul este suprema formă de asigurare a averii. Acesta a conservat bogăţia, indiferent prin ce tip de criză s-a trecut. Va conserva averile şi pe timpul crizei următoare, de asemenea.
de Nick Giambruno
internationalman.com
Citiţi şi:
Dreptul fundamental la libertate individuală este azi de domeniul istoriei
Sfârşitul inevitabil al capitalismului şi naşterea statului poliţienesc global
Din ce în ce mai mulți analişti avertizează: Ne pândește o nouă criză financiară majoră
yogaesoteric
16 mai 2016