«Cu ochii larg închişi»
de Alina Istrate
articol preluat din Revista Misterelor nr. 64/2004
O liturghie românească inversată este invocaţie satanică într-un film cu Tom Cruise
Eyes Wide Shut sau, în traducere în limba română, „Cu ochii larg închişi” (difuzat în România pe DVD) poate fi considerat drept filmul-testament al celebrului regizor american Stanley Kubrick.
Catalogat de critici drept thriller erotic sau dramă psihologică, filmul a fost urmat de o serie de evenimente nefaste: Kubrick a murit de infarct înainte să termine montajul, iar cuplul de actori Tom Cruise – Nicole Kidman s-au despărţit, după 10 ani de căsnicie. S-a interpretat că moartea regizorului a fost o pedeapsă primită datorită revelării anumitor secrete ale unor organizaţii oculte satanice. S-a mers cu presupunerile până acolo, încât dezmembrarea unuia dintre cuplurile cele mai admirate de la Hollywood a fost pusă pe seama participării celor doi la orgia sexuală satanică prezentată în film.
Sigur, nimeni nu poate dovedi că toate aceste urmări nefaste s-au datorat scenariului lugubru. Însă abundenţa de simboluri malefice din film, pe care le vom dezvălui în premieră, demonstrează fără niciun dubiu că practicile satanice generează efecte cumplite, atât în cazul acelora care le realizează în cunoştinţă de cauză, cât şi în cei care asistă inconştienţi la ele.
Cântecul de lebădă al lui Stanley Kubrick, Eyes Wide Shut, hulit de unii critici şi ridicat la rang de capodoperă de alţii, prinde viaţă într-un domeniu aflat la limita dintre vis şi realitate. În mod cert, filmul nu a fost făcut pentru a ne oferi clipe de relaxare şi confort, ci este mai degrabă un strigăt înfricoşător, un semnal de alarmă menit să ne scoată din starea de adormire a minţii, să ne facă să înţelegem realitatea în care trăim. Şi, cum somnul raţiunii naşte monştri, pelicula abundă în imagini hidoase, unde femeile sunt privite mai degrabă ca instrumente sexuale pe care le poţi achiziţiona contra unei sume oarecare, iar bărbaţii – ca vânzători şi cumpărători ai acestor „păpuşi”. Neîntâmplător filmul debutează cu imaginea Alicei Harford (Nicole Kidman) dezbrăcată în faţa unei oglinzi, apoi îmbrăcată în rochie elegantă de petrecere, întrebându-şi soţul: „Cum arăt?”. Se sugerează astfel ideea de marfă care trebuie să arate bine. În replică, personajul lui Tom Cruise, doctorul Bill Harford, apare pentru prima dată căutându-şi portofelul, ceea ce îl defineşte în ipostaza sa de cumpărător.
„Cu ochii larg închişi”
Viaţa cuplului Harford ia o întorsătură neaşteptată după ce ei participă la o petrecere de Crăciun oferită de unul dintre clienţii bogaţi ai lui Bill, Victor Ziegler. La acea serată, unde nu cunoşteau multă lume, Bill şi Alice flirtează cu persoane care le propun voalat aventuri extraconjugale. Tot acolo, într-o baie somptuoasă, mobilată şi cu tablouri pe pereţi, Bill este chemat de Ziegler pentru a reanima o femeie dezbrăcată (cu care, după toate aparenţele, Ziegler tocmai făcuse sex), leşinată în urma unei supradoze de droguri. Bineînţeles, totul trebuia să rămână secret.
Întorşi acasă, Bill şi Alice sunt pe punctul de a face dragoste şi fumează şi ei „ierburi”, însă Alice are brusc o izbucnire de gelozie (gândindu-se la flirtul lui Bill cu două manechine, la petrecere) şi de mânie – pentru că i se pare că este privită de bărbaţi drept un obiect sexual. Cu această ocazie, îi mărturiseşte lui Bill o fantasmă erotică de-a ei, cu un ofiţer de marină pe care îl văzuse la un hotel. Imaginile alb-negru ale trădării imaginare a soţiei sale îl vor însoţi pe doctorul Harford de-a lungul întregului film. Bolnav de gelozie, sentiment pe care nu-l mai trăise până acum faţă de Alice, acesta porneşte în căutarea unei aventuri sexuale. Apelează la o prostituată, Domino, care în final se dovedeşte a fi infectată cu HIV, apoi, prin prietenul său, pianistul întâlnit la petrecerea lui Ziegler, ajunge să asiste la un ritual sexual secret, care evocă ceremoniile organizaţiilor oculte: participanţii trebuie să poarte pelerine lungi cu glugi şi măşti, totul este absolut secret, iar Bill este avertizat de o femeie că se află în mare pericol. Culmea ironiei, parola pentru acces la respectivul ceremonial, la care se împreunau toţi cu toate, este „Fidelio” (adică fidelitate). Descoperit ca intrus, doctorul scapă din toiul orgiei cu ajutorul femeii mascate care îl avertizase anterior şi care acceptă „să se sacrifice” pentru el.
Ajuns acasă după această aventură nocturnă, în care el totuşi nu-şi înşeală soţia, Harford o găseşte pe aceasta în plin coşmar… Alice se trezeşte şi îi povesteşte, îngrozită, că a visat o întrunire la care toţi participanţii erau dezbrăcaţi, iar ea a făcut sex mai întâi cu acel ofiţer de marină din fantasma pe care i-o povestise şi lui, şi apoi cu sute de bărbaţi pe care nu şi-i mai amintea. Aceeaşi poveste, în lumi diferite, iar linia de demarcaţie între planul real şi cel imaginar devine tot mai subţire. Investigaţiile lui Bill Harford în privinţa acelei întruniri nu-l conduc prea departe: el află din ziar că Mandy (prostituata lui Ziegler pe care o salvase la petrecere şi cea pe care o bănuieşte că s-a sacrificat pentru el la orgia ocultă) a murit în urma unei supradoze; despre prietenul său pianistul află că a dispărut în condiţii misterioase, cu două „gorile” după el şi o vânătaie pe faţă. Încercarea de a vizita castelul unde se ţinuse straniul ceremonial satanic se soldează cu o scrisoare în care e ameninţat că dacă îşi continuă investigaţiile inutile, el şi familia lui vor avea de suferit. În final, este chemat de clientul său Ziegler, care îi mărturiseşte că fusese prezent la orgie şi încearcă să-l determine să renunţe la cercetări şi să păstreze sub tăcere ceea ce văzuse.
Secrete care omoară
O sincronicitate care ne poate da de gândit: Kubrick, părintele filmului „Odiseea spaţială 2001” (1968) a murit cu 666 zile înainte de 1 ianuarie 2001. Kubrick avertizează prin intermediul acestui film că oricine revelează secretele oamenilor puternici, poate fi „aranjat” fără pedeapsă. Era aceasta o predicţie (şi avertisment) asupra dispariţiei sale?
El nu este însă singurul despre care se bănuieşte că a fost omorât ca urmare a divulgării secretelor unor organizaţii oculte. După cum afirmă Uri Dowbenko în comentariul filmului publicat de Steamshovel Press, moartea misterioasă a genialului compozitor Mozart precum şi dispariţia subită a scriitorilor Stephen Knight şi William Morgan s-ar datora revelării unor astfel de secrete.
În cinematografie, ultimul film care expunea activităţi oculte malefice, înainte de Eyes Wide Shut a fost Rosemary’s Baby al lui Roman Polanski. La scurtă vreme după lansare, soţia lui Polanski, însărcinată, a fost ucisă de satanistul Charles Manson.
Ritualul satanic sexual din filmul lui Kubrick este inspirat din ceremonialele Clubului Hellfire, o lojă masonică engleză fondată în secolul al XVIII-lea de Sir Francis Dashwood. El se aseamănă şi cu ritualurile orgiastice de magie neagră pe care le practica controversatul Aleister Crowley în cadrul organizaţiei sale satanice Ordo Templi Orientis (OTO).
Teribilele experimente CIA
Mesajul lui Kubrick este destul de greu de descifrat, datorită faptului că el nu a mai fost prezent până la final la montajul filmului. Totuşi, pentru minţile lucide şi atente, există destule indicii care dezvăluie modul perfid de acţiune al organizaţiilor oculte satanice.
Mai mult, după cum arată Adam Gorightly în revista The Konformist (luna mai, 2000), în film sunt strecurate numeroase aluzii voalate la experimentele de control al minţii conduse de CIA şi anume programul MK-ULTRA şi programarea sclavilor sexuali de tip Monarch.
Conform mărturiilor victimelor programului Monarch, se pare că numărul lor ar fi de ordinul miilor şi că ele au fost folosite, sub influenţa drogurilor, ca sclavi sexuali şi asasini programaţi. După diverse surse, programarea Monarch începe imediat după naştere şi se desfăşoară de-a lungul vieţilor victimelor, care sunt folosite de agenţiile secrete şi de organizaţiile oculte până când îşi îndeplinesc scopurile pentru care sunt programate, după care sunt eliminate (a se citi ucise) astfel încât totul să pară un accident sau o sinucidere. Dincolo de dezinformarea care este cultivată voit pe tema controlului minţii, mărturiile victimelor vorbesc de la sine.
Jurnalistul Per Sewen de la Illuminati News relatează că a văzut filmul Eyes Wide Shut în compania unei femei care fusese victima unui ritual satanic. Ea a afirmat că ritualul orgiastic din film era foarte asemănător cu cel la care ea fusese supusă. Niciunul din cei doi nu ştiau despre ce este filmul, aşa că au fost terifiaţi. Filmele de acest gen pot genera traume psihice, iar victimelor abuzurilor ritualice sexuale le pot declanşa emoţii negative răscolitoare. Femeia în cauză a suferit un şoc după ce a văzut filmul.
„Acolo unde se sfârşeşte curcubeul” 
O primă aluzie la programul Monarch apare chiar de la începutul filmului, în scena de la petrecerea lui Ziegler în care personajul lui Cruise, doctorul Bill Harford, este sedus de două manechine superbe care îl iau de braţ şi-l conduc către un aparent menage-a-trois. Când Bill le întreabă pe cele două frumoase unde anume îl duc, ele îi răspund în glumă: „Acolo unde se sfârşeşte curcubeul”. Considerat în contextul unor evenimente ulterioare din film, această frântură de dialog este o clară referire la programarea Monarch, în cadrul căreia erau folosite, ca instrumente de programare a minţii, teme şi imagini din povestea pentru copii Vrăjitorul din Oz (care conţine şi cântecul „Dincolo de curcubeu”) (conform cărţii Trance Formation in America, de Mark Phillips şi Kathy O’Brien).
Se bănuieşte chiar că Judy Garland, actriţa care o întruchipase pe Dorothy în ecranizarea Vrăjitorului din Oz, a fost ea însăşi o victimă a acestui program Monarch (a fost dependentă de droguri aproape toată viaţa şi a murit de o supradoză de barbiturice la numai 47 de ani).
Mai târziu în film, Bill închiriază o pelerină şi o mască de la magazinul de costume „Rainbow” („Curcubeu”). În prima scenă de la magazin, proprietarul îşi surprinde fiica minoră aproape dezbrăcată, împreună cu doi bărbaţi şi face tărăboi, ameninţându-i pe cei doi cu poliţia. Într-o scenă ulterioară, acelaşi proprietar, nu numai că îşi vinde fiica aceloraşi doi bărbaţi cu care se certase, dar îi sugerează şi doctorului Bill că poate beneficia de serviciile adolescentei, oricând doreşte, evident contra cost…
Toate aceste „amănunte” sunt foarte semnificative, pentru că în cadrul programării „Vrăjitorul din Oz” copiii de vârste foarte mici ajung în ipostaza de sclavi Monarch, fiind molestaţi şi traumatizaţi în cadrul ritualurilor satanice sexuale, în urma unui pact făcut chiar de părinţii lor cu aşa-numiţii agenţi Monarch. Agentul este un programator şi totodată un intermediar între părinţi şi conducătorii organizaţiei Monarch. În orice caz, modificarea radicală de atitudine a tatălui, de la ipostaza de apărător al onoarei fiicei sale la cea de „peşte”, precum şi ipostaza de prostituată minoră a fetei se înscriu în simbolistica fluturelui Monarh, care se transformă din omidă în fluture. Termenul „Monarch” este înşelător în acest caz, pentru că trimite la metamorfoza fluturelui Monarh într-o creatură foarte frumoasă. Aceasta este minciuna şi iluzia programului: îşi amăgeşte victimele, făcându-le să creadă că s-au transformat în ceva magic, minunat, când de fapt ele devin sclave prin controlul minţii. În film, omida care devine fluture este fata proprietarului magazinului de costume.
Manechine prezidenţiale, jucării sexuale pentru politicieni
O altă aluzie la programele MK-ULTRA şi Monarch o regăsim în scena cu cele două manechine care îl seduc pe doctor la serata de Crăciun a lui Ziegler. Cele două pot fi asociate cu ceea ce, în analele MK-ULTRA, poartă numele de „manechine prezidenţiale” (denumire folosită pentru prima dată în cartea The Control of Candy Jones, de Donald Bain şi Long John Nebel). Acestea sunt folosite de politicieni drept „jucării sexuale”, păpuşi programate să se prostitueze cu orice persoană indicată de agenţii programului. Se crede că Marilyn Monroe a fost prima sclavă sexuală din programul Monarch care a atins statutul de celebritate mondială, aceasta fiind şi o explicaţie a misterului morţii ei, la numai 36 de ani, cosmetizate în forma unei sinucideri cu o supradoză de stupefiante.
Toate personajele feminine din film sunt, mai mult sau mai puţin evident, astfel de victime ale programului Monarch de sclavie sexuală: cele două manechine, fata pe care o reanimează doctorul în baia lui Ziegler, prostituata Domino pe care o vizitează Bill, fata proprietarului magazinului de costume, şi chiar Alice, soţia lui – care este tratată de aristocratul cu care a dansat de Crăciun drept o posibilă prostituată.
Liturghia românească blasfemiată
Harford află, dintr-o neglijenţă a prietenului său pianist, că acesta este chemat să cânte, legat la ochi, la nişte întruniri stranii, care se ţin de fiecare dată în alt loc şi la care toţi participanţii poartă pelerine negre cu glugă şi măşti. De fiecare dată i se comunică o parolă strict necesară pentru a putea intra. Mai mult, el îi mai spune că ultima dată eşarfa de la ochi era mai slab legată şi astfel a putut vedea multe femei, toate cu corpuri de manechine, dezbrăcate… Doctorul îşi asumă deghizarea necesară şi, folosind parola aflată de la pianist, păşeşte în castelul somptuos, trezindu-se în plin ritual sexual satanic, asemănător cu orgiile magicianului negru Aleister Crowley. El este avertizat de două ori de o femeie misterioasă că prezenţa sa acolo îi pune viaţa în pericol. La scurt timp, este descoperit ca intrus iar conducătorul ritualului („Marele Preot”) îl obligă să îşi dea jos masca şi hainele. În această clipă dificilă pentru doctor, aceeaşi femeie mascată, care se sugerează că ar fi Mandy, amanta drogată a lui Ziegler, se oferă să se sacrifice în locul lui. Ca o confirmare a acestui „sacrificiu ritual”, ziarele de a doua zi anunţă moartea femeii ca datorându-se unei supradoze. Prin aceasta, regizorul arată că orice sclav Monarch poate fi eliminat dacă încalcă regulile stabilite de program şi este considerat a fi un risc pentru acesta.
De ce afirmăm că ritualul respectiv este satanic?
S-a descoperit (şi aceasta am verificat-o personal cu ajutorul unui program de calculator, CoolEdit – n.r.) că muzica ce acompaniază ritualul este de fapt un fragment inversat (cântat de la sfârşit spre început) dintr-o liturghie românească. Sigur că apare şi o orchestraţie pe lângă vocea respectivă, însă la derularea în sens invers a pasajului muzical se aud foarte clar cuvintele în limba română: «Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, închinători, miluitori şi binefăcători ai sfântului lăcaşului acestuia. Zis-a Domnul către ucenicii săi: poruncă nouă vă dau vouă…»
Compozitoarea britanică, Jocelyn Pook, şi-a dobândit o celebritate uriaşă de pe urma coloanei sonore a filmului lui Kubrick. De frica posibilelor proteste, ea a păstrat o tăcere discretă privind originea acestei bucăţi muzicale. A fost nominalizată la Globul de Aur şi ea însăşi mărturiseşte că nu ştie dacă va putea să-şi egaleze performanţa din acest film. Criticii importanţi de la Hollywood apreciază chiar mai mult muzica din film decât filmul însuşi. Melodia a apărut mai întâi pe albumul „Deluge” al compozitoarei, de unde a fost apoi preluată în filmul lui Kubrick. Problema cu această bucată muzicală se pare că este însă mult mai complicată decât pare. Mai întâi, trebuie spus că în ciuda interesului enorm suscitat de muzica din acest film, aproape pe nicăieri nu se spune că e vorba aici de o liturghie cântată în româneşte şi redată invers. Că s-a dorit păstrarea unui cvasi-secret, stau mărturie articole ale unor cunoscuţi critici de film care comentează detaliat coloana sonoră a filmului, interpreţi, piese, iar când ajung la scena balului mascat nu ştiu ce să spună. E adevărat că Jocelyn Pook a dat ulterior un interviu unui post de radio din New York în care mărturisea că piesa nu-i aparţine şi că este o prelucrare a unei înregistrări făcute într-o biserică din Baia Mare, însă acest interviu nu a apărut niciodată scris şi aproape nimeni nu ştie de el.
De ce oare această mică secretomanie? Iată unul dintre motive: În timpul turnării filmului, Jocelyn Pook pusese imediat după scena ceremoniei de la „Balul mascat” un fragment de text sacru hindus acompaniat de muzică. Imediat, comunitatea hindusă din Marea Britanie a ameninţat cu un scandal enorm, iar casa Warner Bros. a hotărât că e mai bine să nu agite lucrurile. Aşa că a fost aleasă o piesă „din aceeaşi limbă” care folosea un text „neutru”. În fond, câtă lume ştie hindu la Veneţia, unde a fost prezentat mai întâi filmul, se întreabă naiv fiica lui Kubrick care povesteşte episodul. (http://www.visual-memory.co.uk/faq/html/ktemp.html)
În ocultism este binecunoscut principiul inversării simbolurilor. Un simbol divin, dacă este inversat, devine un simbol satanic, energia sa benefică fiind astfel pervertită şi modificată în sens malefic. Spre exemplu, crucea inversată este adeseori folosită în ritualurile satanice, drept simbol al lumilor infernale. Tot astfel, liturghia ortodoxă, care este o punte de legătură cu Dumnezeu, inversată devine un simbol satanic cu atât mai puternic cu cât credinţa poporului căruia îi aparţine este mai mare. Iar regizorul ştia toate acestea, pentru că a cerut în mod expres ca filmul să nu fie difuzat în România. Probabil de aceea primul post de televiziune care l-a transmis, HBO, s-a „lăudat” că a obţinut cu greu drepturile de difuzare pentru ţara noastră.
Deşi toate aceste aspecte erau cunoscute încă din 2000, de la lansarea pe piaţă a filmului, abia în urmă cu un an (adică în 2002) s-a făcut şi la noi puţină vâlvă mediatică. Cu acea ocazie, ziarul Evenimentul Zilei a publicat într-un articol poziţia Patriarhiei şi a casei de discuri Electrecord mai ales în problema drepturilor de autor asupra fragmentului de liturghie folosit în coloana sonoră a filmului Eyes Wide Shut.
Pierduţi prin hăţişurile legii drepturilor de autor, se pare că au „uitat” cu toţii să remarce prejudiciile morale pe care le are transformarea unei liturghii, prin inversare, într-un puternic instrument de magie neagră. Ce efect credeţi că are acel pasaj sonor, asupra milioanelor de oameni care au vizionat filmul? Şi ce lege a oamenilor ne-ar putea apăra de o atare blasfemie? Justiţia are şi ea „ochii larg închişi”.
Traume fizice şi psihice folosite în manipulare
Pentru cei neobişnuiţi cu regulile societăţilor secrete, poate părea de neînţeles de ce dr. Harford este în pericol de moarte numai pentru că a asistat la o orgie sexuală satanică, cu participanţi mascaţi. Însă el a devenit astfel un martor al programării sexuale de tip Monarch şi reprezintă o posibilă ameninţare pentru cei care conduc această acţiune terifiantă, de domeniul inimaginabilului. Ziegler îi sugerează să înceteze cercetările, spunându-i că nu e nicio legătură între moartea manechinei drogate şi orgia la care asistase doctorul; mai mult, îl avertizează că dacă ar şti numele participanţilor, nu ar mai dormi liniştit.
La sfârşitul filmului Eyes Wide Shut, din generic, aflăm că scenariul a fost inspirat de o nuvelă intitulată Traumnovelle, a scriitorului Arthur Schnitzler. Traum în limba germană înseamnă vis, dar totodată aminteşte de instrumentul principal folosit în programarea MK-ULTRA şi Monarch, numit „programare pe bază de traumă”. Conform victimelor acestui gen de abuz, diferitele tipuri de traume – atât fizice cât şi psihice – sunt folosite pentru a genera personalităţi multiple uşor controlabile. Această modalitate separă victima de esenţa fiinţei sale. În încercarea lor disperată de a scăpa de trauma indusă, victimele adoptă o altă personalitate, un alter-ego care e complet inconştient de trauma experimentată de personalitatea de bază. Este o modalitate psihologică de a ascunde sub o mască dureroasa realitate a acestui gen de abuz şi, totodată, rezultatul scontat al „programării bazate pe traumă”. Aceasta explică semnificaţia măştilor din timpul scenei orgiei, căci victimele Monarch au comutat, o dată cu intrarea pe poarta castelului, la personalităţile lor de sclavi sexuali, adoptând unul din numeroasele lor alter-egouri programate.
Titlul filmului, Cu ochii larg închişi, ascunde şi el anumite înţelesuri. În primul rând sugerează că informaţia este procesată subliminal la nivelul subconştientului, în timp ce mintea conştientă e adormită. De la acest nivel subconştient ea va putea fi accesată ulterior de către „programatorii mentali”. Aceasta este ceea ce experţii numesc „revelarea metodei”, adică prelucrarea subtilă a umanităţii folosind alte instrumente de manipulare cum ar fi televiziunea, mass-media şi cinematografia. Din acest motiv – au afirmat unii – Kubrick a trebuit să plătească cu viaţa acest film, pentru că a revelat, ostentativ, ce se petrece în spatele scenei în societăţile şi agenţiile secrete care folosesc controlul minţii pentru a programa masele. De altfel, este cunoscută modalitatea de omorâre prin provocarea de la distanţă a unui atac de cord, modalitate specifică sectelor satanice.
Conştientizarea stării de sclavie, scânteia libertăţii
Una dintre scenele memorabile din film este cea în care Bill şi Alice se îmbrăţişează în faţa oglinzii, într-un preludiu al actului amoros. Iată ce ne spun despre simbolismul oglinzii cercetătorii programului Monarch, Cisco Wheeler şi Fritz Springmeier: „…în programarea sclavilor Monarch, oglinzile au un rol important. În mintea acestora sunt create nenumărate imagini în oglindă. Deoarece Marilyn Monroe ajunsese să fie lipsită de orice identitate personală, ea şi-a decorat casa precum interiorul minţii – plină cu oglinzi. Marilyn este cazul extrem pe care îl cunoaştem, dintre sclavii programului Monarch, care şi-a umplut casa cu oglinzi…”
În această scenă a oglinzii, Alice Harford priveşte de două ori în oglindă, iar reflexia ei poate fi interpretată ca o expresie a vinovăţiei sau a confuziei. În programarea Monarch, se ştie că oglinzile sunt folosite pentru a comuta între diversele personalităţi şi a cauza disociere, ceea ce oferă cheia acestei scene. Presupunerea că Alice este o victimă a programului de control al minţii explică personajul ei plin de contradicţii şi care trece, de-a lungul filmului, printr-o suită de stări inexplicabile. La petrecerea lui Ziegler – dansând cu un aristocrat străin, ea adoptă imaginea unei persoane aeriene, în alte scene este inteligentă şi sofisticată, iar apoi rece şi dură. Apare şi în ipostaza de mamă iubitoare şi soţie devotată. După ce fumează „ierburi”, ea devine brusc geloasă şi judecă fiecare vorbă a soţului ei, pornind o ceartă aprinsă din nimic. Starea ei se schimbă rapid după ce fumează droguri, indicând faptul că acestea sunt un instrument uzual în programarea Monarch, pentru a comuta între diversele personalităţi. Cuplul are o confruntare finală atunci când Bill găseşte masca pe care o credea pierdută, pe perna lângă care dormea soţia sa, acesta fiind un mesaj cât se poate de clar: participanţii la ritualul satanic avuseseră mereu acces la soţia sa, chiar şi când aceasta dormea, pătrunzând în cele mai ascunse cotloane ale minţii ei subconştiente.
Dialogul final, care are loc într-un magazin cu ocazia cumpărăturilor de Crăciun, arată că cei doi nu au înţeles ce li se petrece şi că ei continuă să trăiască cu „ochii larg închişi”. Singura lor scăpare este să deschidă larg ochii şi să înţeleagă că sunt victimele unui proces de manipulare.
Conştientizarea stării de sclavie este prima sclipire a stării de libertate.
Citiţi şi:
MTV Video Music Awards 2009 – un megaritual masonic ocult închinat Satanei
Criza artei şi promovarea non-valorii de către mass-media
yogaesoteric
09 februarie 2010
