Cui folosește episodul „Prigojin trădătorul”

Situația s-a mai așezat și putem trage unele concluzii după ce Radu Tudor, Bogdan Chirieac și Cosmin Prelipceanu au ieșit din zona de depresie. Lovitura de stat, care a durat doar câteva ore și i-a entuziasmat la maxim pe războinicii vestului, a rămas în ceață în ceea ce privește cauzele, obiectivele și derularea evenimentelor ulterioare. Liderul „rebelilor” ruși este cheia interpretării faptelor uluitoare, desprinse parcă dintr-un film de Hollywood de categoria C.

În primul rând, chiar dacă le spune mai din topor, Prigojin nu poate fi suspectat de prostie. Dimpotrivă. În același timp, îi lipsește cu desăvârșire pregătirea militară. CV-ul său îl recomandă mai degrabă la conducerea unui lanț de rulote cu hotdogi, decât în fruntea a sute de mii de soldați luați cu arcanul de prin pușcării. Oameni în care Kremlinul și-a pus nădejdea că vor rezolva „problema” din Ucraina. Iar până acum s-au achitat de sarcini cu succes.

La cum au decurs cele peste 500 de zile de război, la prima vedere s-ar putea spune că un simplu bucătar, un băiețaș de cartier cu câteva miliarde în cont, a umilit o întreagă suită de generali NATO, strategi doldora de carte, unii cu experiență îndelungată pe fronturile din Orientul Mijlociu și Afganistan. O imagine complet falsă. Chiar dacă apare la televizor cu caschetă și echipament militar complet, Prigojin probabil că știe tot atâta strategie militară ca Iohannis.

El este în realitate un simplu actor. Un foarte bun comunicator, o mână de fier capabilă să-i țină în frâu pe „derbedeii” culeși din închisori. Până recent, a jucat foarte bine rolul nebunului-patriot, care câștigă bătălie după bătălie doar în baza ambiției personale, a inteligenței native și, eventual, a sprijinului oferit de artileria și aviația rusă. Și care ar fi cucerit demult Kievul dacă incompetenții din vârful armatei ruse i-ar fi dat mână liberă.

Să fim serioși. Gruparea privată Wagner este privată doar pe hârtie. Practic, trupele sunt conduse de generali ruși din armata regulată, detașați de la Kremlin. Ei conduc ostilitățile, nu Prigojin. Atât în Ucraina, cât și în alte părți ale lumii. A crede că Putin și cei din preajmă i-au scăpat din mână pe „rebelii puciști” reprezintă doar o iluzie. La primul semn de trădare, Prigojin ar fi încasat un glonț în cap fără să mai apuce să defileze cu trupele în orașul Rostov-pe-Don. Este ireal să crezi că ofițerii Kremlinului detașați în gruparea Wagner ar fi trădat „in corpore”, la îndemnul lui Prigojin (așa cum sugera intervenția televizată a lui Putin). Dacă Kremlinul ar fi considerat că gruparea Wagner reprezintă o amenințare reală, trupele lui Prigojin nu ar fi ajuns la 200 de kilometri de Moscova. Și încă ceva: cum ar putea oamenii din preajma lui Prigojin, considerați trădători în urmă cu 24 de ore, să continue războiul ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut?

Sunt întrebări firești, care deocamdată conduc la concluzia unui joc subteran fără legătură cu CIA sau alte structuri similare din Occident. O astfel de trădare clamată de Moscova nu poate rămâne nepedepsită.

Fie vor cădea unele capete în perioada următoare, fie vom vedea scopul real al acestei puneri în scenă care le-a oferit atâtea speranțe războinicilor vestului (din ce în ce mai sălbatic).

Autor: Adrian Onciu

Citiți și:
Comisia ONU nu reușește să găsească dovezi ale genocidului comis de Rusia în Ucraina
The American Conservative: În Ucraina va fi pace atunci când Rusia va obține ce îi este necesar

 

yogaesoteric
13 iulie 2023

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More