Cum a schimbat lumea războiul lui Hitler

S-a petrecut ca George Friedman, fondatorul Stratfor, să ajungă în apropierea unei case aflate lângă graniţa dintre Austria şi Germania chiar pe 1 septembrie, dată care marchează începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Era casa lui Adolf Hitler, Berghof, chiar la ieşirea din oraşul german Berchtesgaden, pe un munte din Alpii bavarezi. Dacă putem spune că Hitler avea un cămin, atunci acesta era. Era şi locul în care Hitler s-a întâlnit cu numeroase figuri notabile, în special înainte ca războiul să înceapă, se arată într-o analiză semnată de Friedman şi publicată pe platforma Stratfor – agenţie privată de informaţii.

„După 76 de ani, mi se pare normal să încerc să-mi dau seama ce au schimbat cu adevărat în lume Hitler şi războiul pe care l-a iniţiat. Nu este o întrebare uşoară, întrucât, pentru a ajunge la un răspuns, a trebuit să îmi scot din minte numeroasele atrocităţi gratuite pe care le-a comis.

Este greu să le dai la o parte, însă, într-un fel, au lăsat o amprentă destul de mică asupra lumii, în afara realizării că civilizaţia este un strat subţire peste sălbăticia omenirii. Însă nu am fi avut nevoie de Hitler ca să ştim asta. Noi, oamenii, am ştiut întotdeauna ce se află sub suprafaţa noastră. Întrebarea este cum s-a schimbat lumea ca rezultat al deciziei lui Hitler de a invada Polonia”, scrie George Friedman în materialul său.

Preţul plătit de Europa

„Prima consecinţă a războiului, fireşte, a fost că a distrus dominaţia Europei asupra unei părţi a lumii şi influenţa sa asupra restului”, susţine analistul, care a scris numeroase cărţi bestseller pe teme de securitate şi nenumărate analize geopolitice.

În 15 ani de la sfârşitul războiului, Marea Britanie, Franţa, Belgia şi Olanda şi-au pierdut imperiile. O mână de naţiuni europene a dominat lumea. Până la finalul războiului, ele şi-au pierdut voinţa, energia şi resursele materiale de a-şi menţine puterea.

După câteva încercări cu jumătate de inimă de a opune rezistenţă, aceste ţări au participat voit la destrămarea a ceea ce cândva credeau că este dreptul lor din naştere. Asta a schimbat configuraţia lumii, desigur, dar schimbarea a fost mai puţin rezultatul rezistenţei lumii la Europa decât rezultatul epuizării Europei, în opinia lui Friedman.

Europa şi-a pierdut nepăsarea, ceea ce, per ansamblu, este un aspect bun. Însă a dobândit o prudenţă excesivă care face să fie foarte dificil pentru Europa să ia decizii în privinţe mai importante sau mai puţin importante.

Lumea este, cu siguranţă, un loc mai bun fără imprudenţa nebunească a lui Hitler. Este probabil un loc mai bun şi fără imperialismul francez sau britanic, cu privire la care, dacă ne uităm la ce au lăsat în urmă, ne întrebăm dacă a meritat.

„Hitler nu şi-a dorit cu siguranţă această evoluţie. Cred că a fost sincer când a spus că va lăsa Imperiul Britanic intact, alături de forţele sale navale, dacă Regatul Unit va accepta dominaţia Germaniei asupra Europei continentale. Voia pace cu britanicii pentru a-i putea zdrobi pe sovietici. Însă britanicii, ca naţiune, puteau accepta această înţelegere doar dacă aveau încredere în promisiunile lui Hitler.

Oricât de sincer ar fi fost în 1940, Marea Britanie nu s-a putut încrede în cuvântul său. Drept urmare, Hitler s-a sinucis la Berlin, iar Marea Britanie a prezidat dizolvarea propriului imperiu – singurul aspect care l-ar fi dezgustat atât pe Churchill, cât şi pe Hitler. Imperialismul lui Churchill şi rasismul lui Hitler s-au întâlnit în acest punct”, a explicat Friedman.

A mai existat un preţ plătit de Europa din cauza lui Hitler: sensibilitatea metafizică. Este uimitoare măsura în care Europa creştină a renunţat la creştinism pentru secularism.

f

Declinul frecvenţei cu care oamenii merg la biserică reprezintă doar suprafaţa unei sensibilităţi şi mai mari a Europei, care are în vedere înţelesurile mai profunde ale lucrurilor. Nu Hitler a distrus sensibilitatea metafizică a Europei. În multe feluri s-a distrus singură din interior, pe fondul unui scepticism radical derivat din revelaţia care a transformat-o. Însă Hitler a dat o lovitură de graţie acestei sensibilităţi prin faptul că şi-a apropiat personalităţi precum Friedrich Nietzsche şi Richard Wagner propriilor scopuri politice, făcându-i ilegitimi atât pe aceştia, cât şi tradiţia din care au apărut. Hitler a făcut ca aceste valori să nu mai fie respectabile, ci realmente suspecte. Hitler, care s-a dat el însuşi filosof, a făcut Europa să piardă „bijuteriile” moştenirii culturale.

Se spune ca Napoleon i-a numit pe britanici o naţiune de negustori. Fireşte, a spus-o în sensul rău al cuvântului, ca o insultă, văzându-i pe negustori ca pe nişte oameni cu puţină imaginaţie, ambiţie şi minte.

„După război, obsesia europenilor era să trăiască. Apoi a fost să îşi facă o viaţă. Insulta lui Napoleon însemna că viaţa reprezintă mai mult decât să trăieşti rezonabil. Ce a obţinut Hitler a fost chiar lucrul care l-ar fi îngrozit: o Europă condusă de negustori. Europenii sunt obsedaţi de dorinţa de a-şi face o viaţă şi suspicioşi în privinţa gândirii profunde. Cei mai deştepţi au mastere. Cei mai mulţi dorm până târziu duminică. Dezastrul lăsat în urmă de Hitler a creat secularism nu numai în relaţie cu creştinismul, ci şi în încercările de a reface cultura europeană”, susține Friedman.

Puterea Statelor Unite

Peste toate acestea, poate cea mai important consecință a ceea ce a făcut Adolf Hitler a fost să dezlănţuie Statele Unite, o ţară în care să îţi faci o viaţă este definiţia vieţii în sine.

Hitler credea că înfrângerea sa însemna triumful bolşevismului. Însemna, de fapt, triumful Statelor Unite şi al culturii lor, care este distribuită în vestul Europei prin ocupaţie şi în blocul sovietic prin intimidare, în opinia autorului. Statele Unite au redefinit cultura europeană, mai ales după apariţia computerului.

„Hitler l-a respectat pe Iosif Stalin. L-a înţeles pe ideologul radical gata să ucidă. În schimb, mai puţin respect avea pentru Statele Unite. L-a înţeles pe Stalin, însă nu a putut să îl înţeleagă pe Roosevelt. Însă cum stau aici şi mă uit spre Berchtesgaden, îmi amintesc că (…) armata americană a ocupat oraşul şi casa lui Hitler. Americanii au ocupat zona până în 1995, folosind-o în scopuri militare.

A fost cel mai important lucru pe care l-a obţinut Hitler şi ultimul pe care şi l-ar fi dorit. Hitler i-a adus pe americani în inima Europei”, a explicat expertul.

Lumea îşi va aminti de Hitler nu numai pentru răul uriaş pe care l-a făcut, ci – mai important – şi pentru maniera în care aproape toate consecinţele războiului au fost neaşteptate, a conchis George Friedman.

Citiţi şi:

Ascensiunea la putere a lui Hitler nu a fost o întâmplare, el a fost finanțat de către Federal Reserve și Bank of England

O epistolă neobișnuită – Ce i-a scris Mahatma Gandhi lui Adolf Hitler în pragul celui de al Doilea Război Mondial
 

yogaesoteric
14 martie 2018