Cum distrugi o națiune (II)

Exemplu practic

Citiți prima parte a articolului

Prin educație și mass-media, națiunile sunt aduse la un stadiu de pre-dezagregare, astfel încât, la momentul oportun, să poată fi modelate conform anumitor interese. Probabil vă întrebați ce se petrece din momentul în care se dă comanda, cum sunt manipulate tensiunile care fac posibilă evoluția situației în direcția dorită. Din (ne)fericire avem un caz concret pe care-l vom studia azi: Ucraina.

Ați asistat toți la revoluția colorată de acolo. Ceva mai târziu aveați să aflați că întreaga socoteală a fost doar o schemă banală aplicată punct cu punct. Și atunci v-ați întrebat ce anume ar putea face ca o zonă aparent banală – așa cum era Ucraina ‒ să ajungă în vizorul „furiilor globale”. Ei bine sunt multe. Cei care au citit istoria completă știu bine că Primul Război Mondial nu a fost o confruntare atât de banală precum reiese din cărțile de istorie. E penibil să crezi că un eveniment care ține mai degrabă de faptul divers are puterea de a răsturna o lume.

Este cunoscut că „punctul nerezolvat” din Primul Război Mondial a făcut să se declanșeze cel de-al Doilea Război Mondial care a statuat ceea ce rămăsese nerezolvat, dar în altă parte. Doar că „dosarul nerezolvat” începe să se ceară din nou rezolvat și, întâmplător sau nu, toată tărășenia are loc acolo unde se dictase că este necesar să fie rezolvată situația, anume în Ucraina. Regret că pentru unii limbajul folosit poate părea criptic, dar prefer să vorbesc chestiunile de adâncime doar cu cei care cunosc istoria și care acum, prin amintirea acestor elemente, vor putea pricepe în adâncime situația.

Dacă în România prăbușirea fără precedent a sentimentului național poartă numele PRO, în Ucraina, după aventura revoluției colorate, numele pe care este necesar să-l urmăriți este „Sluga naroda”(Sluga poporului). Acesta este serialul de televiziune care l-a propulsat pe actualul președinte al Ucrainei. În serial acest „Albă ca Zăpada” apare de nicăieri și cu o puternică platformă anticorupție (Doamne, cât de banal e, iar oamenii nu pricep o iotă!), ajunge la putere, dar țara se destramă, el rămânând la conducerea unei singure republici mici în care își aplică politicile anticorupție. În timp ce-n celelalte republici situația se deteriorează, în republica pe care-o controlează el, răsare prosperitatea. Și, întrucât aici e lumina, celelalte republici, rând pe rând, revin la matcă și așa se reconstruiește noua Ucraina.

Scopul transmis de filmul al cărui protagonist principal a fost limbricul din capul statului ucrainean este unul simplu: Ucraina se va destrăma. Dacă veți urmări finanțarea filmului va ieși la vedere un braț al caracatiței. Nu greșiți dacă veți spune că acela e brațul principal. Dar să nu ne pierdem cu amănunte. Să vedem în schimb ce a făcut actualul președinte al Ucrainei. A declarat absolut aiurea război Rusiei. Care poate fi însă scopul unei asemenea mișcări nebunești? Crimeea n-a fost niciodată a Ucrainei. Așa cum nici Insula Șerpilor n-a fost! Mișcarea lui Zelenski a fost una de provocare a Rusiei pentru a-i obține reacția. Care reacție nu s-a lăsat așteptată, Rusia repartizând trupe masive la graniță. De asemenea, au apărut provocări dinspre militarii ucraineni în Donbas pentru a se relua conflictul.

Dar absolut totul are o logică. Împingerea pionului ucrainean are rolul de a provoca reacția Rusiei, urmată de sistarea construcției gazoductului NS2. Acel gazoduct e mai mult decât o simplă țeavă: e o construcție geopolitică. O uniune militaro-economică ruso-germană dă fiori în toate cabinetele lumii deoarece cele două țări se completează ideal: spiritul tehnic nemțesc are nevoie ca de aer de resursele și de piața rusească!

Așadar, din punct de vedere geopolitic, mișcarea este dorită pentru ruperea Germaniei de Rusia. Rușii înțeleg perfect contextul geopolitic și, din toată această mișcare își cer tainul. În cazul lor, tainul este reprezentat de crearea unui cordon sanitar pe linia Niprului prin câștigarea independenței față de Ucraina a republicilor din Est. De asemenea, accesul printr-o linie terestră prin zona litorală către Transnistria și Gurile Dunării. Puțin cam mult, nu-i așa? E destul de puțin dacă ținem cont de ceea ce dă Rusia. Nu doar că va lăsa de izbeliște gazoductul, dar va primi și noi sancțiuni internaționale. Mă rog, nimic nu e prea mult pentru Rusia când vine vorba de câștigarea de pământ. Putin știe că gazoductul rămas la jumătatea drumului își va găsi utilitatea ceva mai târziu. Și-o să înțelegeți imediat cum.

Pe moment, „comunitatea internațională” va pedepsi „agresiunea rusă” din Ucraina prin oprirea lucrărilor la gazoduct. Asta, vor spune flașnetele occidentale, va da o lovitură de nedescris Rusiei care nu va mai putea vinde gaze în Occident. O gogoriță fără margini! Rusia va direcționa gazele sale către China cu care oricum are un parteneriat strategic. Iar Germaniei, pentru a fi împăcată, i s-a promis accesul aproape exclusiv la gazul românesc și suplimentarea cu GPL ieftin din Golf. Asta deoarece taica Putin nu lasă ca Siria să fie tranzitată de nicio conductă concurentă. Acum puteți înțelege de ce li s-a permis serviciilor secrete germane să-și pună marioneta în fruntea României: e o garanție care li s-a dat nemților pentru securizarea transferului resurselor din Marea Neagră spre Germania. Iar după ce acestea se vor termina, se vor fi terminat și noile granițe ale lumii, astfel încât se va relua construcția segmentului lipsă din gazoduct. Asta pentru că Germania, încadrată strict în alt bloc, nu va mai avea cum să fie sedusă de golanul rus la fel de blond.

Probabil mă veți întreba acum ce legătură au toate aceste elemente cu chestiunea nerezolvată din Primul Război Mondial. Păi cam au deoarece acea chestiune presupune apariția unei noi construcții statale în estul nostru. Această construcție va înghiți vestul Ucrainei, fiind posibil să halească și Basarabia (creierele înfierbântate ar alătura și Moldova noastră ca „pradă de război”).

Din Ucraina nu va mai rămâne decât o regiune din jurul Kievului, de-a lungul părții stângi a Niprului. Probabil în nord va intra și în dreapta Niprului datorită situației etnice. În rest, în afara construcției despre care v-am vorbit, vor apărea mai multe republici autonome mici care vor juca rolul de „ceață”. Aici va fi și o șansă a noastră întrucât, dacă vom juca bine, ne-am putea prelua teritoriile aflate acum sub ocupație ucraineană.

De ce spuneam că Rusia nu va avea mari probleme să obțină ceea ce-și dorește? Deoarece va fi unul dintre garanții construcției geopolitice despre care v-am vorbit. Dacă la începutul secolului XX nu s-a putut crea din cauză că Rusia s-a împotrivit (cu consecințele pe care le cunoașteți), acum se poate întrucât Ucraina este o varză care-și cere „dreptul” de a fi tocată.

Probabil vă întrebați dacă la ucraineni nu există prin serviciile secrete oameni care să înțeleagă ceea ce se petrece. Există, dar sunt rapid marginalizați. Mai mult, chiar și printre soldați sunt mulți care se declară împotriva deschiderii inutile a unui front în est. Însă creativitatea nu are margini, iar Zelenski a apelat la „rezerva” internațională de cadre. Dacă vă întrebați de ce a fost în vizită în Turcia, aveți și răspunsul: pentru a se asigura că mercenarii ISIS din zonele de conflict vor fi lăsați să treacă. Vedeți să nu cădeți de pe scaun! Știu că asta v-a lovit teribil, dar rețineți ce vă spun acum: în zona de conflict pe care o va deschide Ucraina, în prima linie vor lupta mercenari jihadiști. Și să-mi spuneți atunci care-i treaba cu „lupta lor pentru libertate”. Care-i libertatea pentru care luptă și, mai ales, a cui? Repet: cei care au citit istoria n-au probleme în a pricepe care e situația!

Ceea ce este necesar să înțelegem e că narativul „Slugii poporului” a avut rolul de a-i obișnui pe prostovani cu dezintegrarea Ucrainei și cu speranța că, la un moment-dat, anticorupția unui limbric precum Zelenski va face ca țara să se reunească în zorii unui nou ev. Aiurea! Odată dezintegrată nimeni nu va mai putea pune la loc piesele lipsă. Mai mult, ne vom trezi într-un nou setup. Putin i-a transmis lui Erdogan să se mențină în afara conflictului. Iar Erdogan nu doar că n-o va face, ci va continua cu baletul său care, pe zi ce trece, devine mai de neînțeles. În mintea sa deja tulburată, „își ajută poporul”. Doar că poporul acela n-a fost niciodată al lui și, mai mult, de acolo o să i se tragă dezastrul. Dar despre asta și despre cum se va dezvolta viitoarea tablă de șah mondială vom mai discuta. Până atunci priviți la ceea ce se petrece și înțelegeți că nu-s decât teme nerezolvate ale trecutului. Și multă, multă ticăloșie, desigur!

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: Despre trezire
Dan Diaconu: «Revenirea tiraniei»

yogaesoteric
2 februarie 2022