Cum l-a scos complet Europa pe Dumnezeu până și din povestirile lui Andersen, în care diavolul este numit «spiriduş»
Vrând să-l ferim pe cel mai mare dintre băieții noștri de influența nocivă a televizorului, îi oferim posibilitatea să vadă pe calculator desene animate alese de noi. Și ce alegere mai potrivită decât Hans Christian Andersen și seria Povestitorul Andersen? Succes garantat. Bucuria reîntâlnirii cu Andersen și entuziasmului piciului pentru Crăiasa Zăpezii m-au făcut să cercetez mai în amănunt povestea respectivă. Și nu mică mi-a fost mirarea să aflu că sunt diferențe enorme între basmul lui Andersen și transpunerea lui modernă în desene animate.
Mai precis, producătorii europeni ai seriei (danezi, britanici, germani, cu binecuvântarea Comisiei Europene) l-au eliminat complet pe Dumnezeu din povestea marelui scriitor. Astfel, unde Hans Christian Andersen îi spune diavolului, diavol, noua viziune europeană îi spune „regele spiridușilor” sau chiar „spiriduș”. Poate pentru a le deveni simpatic micuților?…
Cântecul celor doi eroi principali, de dragoste și care vorbea de Hristos, este inacceptabil pentru copiii de azi. Versurile „Trandafirii în vale înfloresc / Povestea copilului Iisus o povestesc”, au fost înlocuite de producători cu elocventul „La, la, la”. Serios. „La, la, la.” Atât.
Cum mai târziu, eroina noastră rostește rugăciunea „Tatăl nostru” înainte de confruntarea cu gardienii palatului Crăiesei, producătorii s-au gândit să elimine de tot momentul. Probabil găsirea unei „rugăciuni laice” ar fi fost prea de tot.
Finalul poveștii lui Andersen se încheie cu un verset biblic mai mult decât elocvent: „Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” (Matei 18:3). În Europa corectitudinii politice, acest final a fost înlocuit de o… îmbrățișare în grup.
Astfel, coerența lui Andersen care afirmă, fundamentându-se biblic („Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”, Ioan, 4:8), că iubirea învinge orice, exemplificând prin chemarea numelui lui Dumnezeu de către cei doi eroi în lupta cu diavolul, se transformă într-o confuzie moralistă, în care copilul nu știe și nu cunoaște cine este și de unde vine dragostea pe care o invocă în lupta cu răul din viața sa.
Seria respectivă este realizată între 1998 și 2003, într-o perioadă în care nimic nu părea să tulbure liniștea și bogăția bătrânei Europe.
Nu am putut să nu mă gândesc la faptul că o parte dintre copiii care creșteau acum 19 ani cu astfel de povestioare edulcorate sunt cei care aplaudă acum tâmp siluirea continentului, în numele dragostei! Și a căror singură reacție este un emaciat „Pray for…”, căci de „Tatăl nostru” rostit de strămoșii lor nu aveau de unde să audă.
P.S. În 2015, la Copenhaga, Omar Abdel Hamid El-Hussein, un danez născut în Danemarca a fost protagonistul mai multor atacuri teroriste soldate cu doi morți și cinci răniți. Omar Abdel Hamid El-Hussein a fost ajutat de alți patru cetățeni, pe nume: Bhostan Hussain, Mahmoud Rabea, Ibrahim Abbas, Salesian Elm.
Ca reacție, premierul danez Helle Thorning-Schmidt a declarat că „Nu știm motivele atacurilor dar știm că sunt forțe care vor să facă rău Danemarcei, vor să ne distrugă libertatea de expresie și credința noastră în libertate. Nu suntem martorii unui război între Islam și Occident, nu este o bătălie între musulmani și non-musulmani”.
Citiți și:
Cum afectează în rău televizorul creierul copilului
Cum au fost făcute, în mod viclean, desenele animate să devină calea cea bizară şi vrăjitorească de a învăţa copiii să creadă şi să spună despre…(I)
yogaesoteric
25 noiembrie 2019