Un excelent articol scris de Sebastian Swift, intitulat Cinci operațiuni de tip „steag fals” confirmate și cum să recunoașteți astfel de evenimente pe viitor, oferă o analiză echilibrată și inteligentă asupra acestui gen de evenimente șocante orchestrate din culise de autorități.
Swift scrie: „Fenomenul «steag fals» este în mod distinct modern și este folosit ca o armă ideologică pentru a controla populațiile prin intermediul inoculării sentimentului de teamă de un inamic inventat. Ele sunt folosite în sistemele aparent democratice, în care oamenii cred că au drepturi inalienabile. Asemenea sisteme așa-zis democratice – în primul rând Statele Unite ale Americii, Israel și Marea Britanie – trebuie să șocheze populația pentru a putea primi acordul acesteia pentru măsurile de natură sociopolitică și geopolitică pe care administrația vrea să le impună. Pentru aceasta sunt necesare sisteme sofisticate, moderne, de propagandă și echipe sub acoperire cu abilități extrem de profesioniste, pentru a pune la cale și a realiza operațiuni avansate.”
Iată care sunt semnalele care indică o operațiune de tip „steag fals”, potrivit analizei lui Swift:
1. Există o poveste directă, cuprinzătoare, care include un inculpat convenabil. Forțele de aplicare a legii, agențiile guvernamentale și mass-media centrală livrează imediat o poveste care explică evenimentul în întregime și încurajează cetățenii să-și lege înțelegerea intelectuală a tragediei de emoțiile pe care le experimentează. În cadrul conferinței sale Contact in Desert (Contact în deșert), autorul și cercetătorul Richard Dolan a remarcat faptul că o caracteristică distinctivă a unei operațiuni de tip „steag fals” este aceea că povestea oficială NU este pusă la îndoială de către mass-media. Adesea există jocuri de putere legislative, ideologice și sociopolitice care așteaptă să intre în scenă și pe care guvernul le poate pune în aplicare imediat.
2. Povestea oficială prezintă avantaje interne și geopolitice evidente pentru organul de conducere al statului. Administrația Bush a folosit evenimentul de la 11 septembrie 2001 pentru a declanșa „războiul împotriva terorii”, care a servit drept axă centrală pentru nenumărate încălcări ale libertăților civile, săvârșite de către organismele de securitate națională – inclusiv supravegherea omniprezentă a cetățenilor și detenția pe perioadă nedeterminată.
3. Povestea din spatele atacului servește ca pârghie pentru emoții cum ar fi frica, precum și patriotismul, pentru fabricarea consimțământului în jurul unui subiect anterior controversat. De exemplu, multe dintre recentele atacuri teroriste de pe teritoriul SUA, inclusiv atacurile armate de la Aurora și Orlando, au condus la pledoarii exacerbate asupra legislației de control a armelor.
4. Exercițiile militare și simulările poliției au loc în ziua atacului și foarte aproape de momentul în care se produce acesta, provocând confuzie pentru a ascunde relatările martorilor oculari și permițând orchestratorilor să planteze atât bieți fraieri care să cadă victime, precum și mijloace de dezinformare și forțe operative de întărire. Acesta nu este un lucru mărunt. Un procent incredibil de mare de atacuri teroriste produse în SUA și în restul lumii au implicat „exerciții de instruire” simultane cu evenimentele respective. Această listă include, dar nu se limitează la infamele exerciții NORAD din 11 septembrie, din 7 iulie, când au avut loc atentatele de la Londra, împușcăturile din Norvegia din 2011, împușcăturile de la Aurora, Sandy Hook și maratonul din Boston. Cu toate că niciunul dintre evenimentele menționate mai sus nu pot fi confirmate sau negate fără urmă de îndoială, ele se aseamănă totuși izbitor cu atacurile anterioare de tip „steag fals” și ar trebui să fie privite cu discernământ.
Este timpul ca aceia care au fost reticenți la aceste idei să ia în considerare posibilitatea ca guvernul SUA (împreună cu guvernele Israelului și Marii Britanii) să fie de fapt complice la actele de terorism de pe teritoriul Americii, în scopul de a promova o agendă nefastă. Pentru aceasta ar trebui să nu se mai accepte versiunea vehiculată de guvern și de presă referitoare la aceste tragedii și să fie privite la adevărata lor dimensiune. În cea mai mare parte, mass-media centrală este cu puțin mai mult decât un minister al propagandei pentru guvernul federal. În Statele Unite ale Americii nu s-a mai văzut adevăratul jurnalism obiectiv de investigație dinainte de moartea lui John F. Kennedy.
Desigur, nu orice tragedie națională face parte dintr-o conspirație guvernamentală – și există o serie de „duși cu pluta” care văd peste tot conspirații. E necesar ca fiecare să înceteze să se afunde în astfel de concepții și să urmărească să depisteze adevărul. Acești oameni fac lucrurile dificile pentru cetăţenii de rând. Internet-ul a furnizat tuturor nerozilor din lume oportunitatea de a se juca de-a jurnaliștii. Iar declamațiile lor că „totul este o conspirație” servesc doar pentru a masca adevăratele conspirații și pentru a-l îndepărta pe cetățeanul de rând de adevăr. De aceea, se consideră că mulți dintre acești bloggeri de pe internet care văd conspirații peste tot sunt de fapt parte din adevăratele conspirații. Treaba lor este să îi facă pe denunțătorii autentici și pe cei care cercetează conspirațiile să pară că ar fi „nebuni”. Desigur, există de asemenea și astfel de „nebuni” adevărați.
Dincolo de toate acestea, asemănările și „coincidențele” multora dintre aceste tragedii sunt prea numeroase pentru ca oamenii raționali să le ignore. Analiza domnului Swift este foarte inteligentă, coerentă și plauzibilă.
Părinții Fondatori ai SUA au crezut că guvernul lor (Coroana Britanică) conspira în mod deliberat împotriva lor. Thomas Jefferson a spus-o foarte clar în Declarația de Independență:
„Prudenţa învaţă, într-adevăr, că guvernele stabilite de mult timp nu trebuie să fie schimbate din motive neînsemnate şi trecătoare şi experienţa tuturor timpurilor a arătat, într-adevăr, că oamenii sunt mai dispuşi să tolereze rele suportabile decât să-şi facă dreptate ei înşişi abolind formele cu care sunt obişnuiţi.
Dar când o suită lungă de abuzuri şi deposedare neautorizată şi ilegală de drepturi, tinzând invariabil către acelaşi scop, dovedeşte intenţia de a-i supune despotismului absolut, este dreptul lor, este îndatorirea lor să respingă un astfel de guvern şi să asigure noi garanţii securităţii viitoare.”
Citiţi din nou: „Dar când o suită lungă de abuzuri şi deposedare neautorizată şi ilegală de drepturi, tinzând invariabil către acelaşi scop, dovedeşte intenţia de a-i supune despotismului absolut… ”
Jefferson și ceilalți fondatori ai Americii au crezut că a existat un „complot“, o „schemă“ sau o „conspirație“, dacă doriţi, care să „îi supună despotismului absolut”. Deci cei care cred că o conspirație guvernamentală este o idee a unor lunatici, ar trebui să îi includă şi pe Părinții Fondatori ai Americii în acest grup.
Patrick Henry a spus poate cel mai bine: „Suntem în stare să închidem ochii în faţa unui adevăr dureros și să ascultăm cântecul acelei sirene până când ea ne transformă în fiare. Este aceasta o însușire a unor oameni înțelepți, angajaţi într-o luptă mare și dificilă pentru libertate? Suntem oare dispuși să fim dintre cei care, deși au ochi, nu văd, și deşi au urechi, nu aud lucrurile care privesc atât de aproape salvarea lor temporară?”
„Din partea mea, oricât de mult m-ar costa neliniştea spiritului, sunt dispus să aflu tot adevărul – să cunosc ce este mai rău și să fiu prevăzător faţă de acesta.”
Se poate admite că, dacă în mod deliberat americanii „închid ochii în faţa unui adevăr dureros”, libertatea nu mai există pentru SUA. Degeaba vor da apoi vina unii pe alții.
Evident, grupul anti-conspirații contribuie în mare măsură la dispariția libertății chiar prin refuzul de a examina dovezile care sugerează conspirații guvernamentale. Într-adevăr, ei „închid ochii în faţa unui adevăr dureros”. Acest grup prevalează printre pastori, creștini și biserici.
Pare uimitor ca oameni care se presupune că au studiat Biblia să fie atât de orbi față de conspirațiile guvernamentale. Vechiul și Noul Testament abundă în exemple de conspirații guvernamentale. Guvernele israelite în special, erau cunoscute pentru conspiraţii împotriva profeților lui Dumnezeu în Vechiul Testament și împotriva lui Iisus și a Apostolilor în Noul Testament. În plus, Noul Testament prezintă în amănunt pe maestrul conspirator, Satana, ca fiind „dumnezeul acestei lumi” și „prințul puterii aerului”. Oferta lui faţă de Hristos pe Muntele Ispitei de a-I da lui Iisus „regatele lumii“ nu a fost contestată de către Domnul. Cu alte cuvinte, Iisus nu a contestat faptul că Satana controlează multe, dacă nu majoritatea guvernelor lumii.
Epistola către Efeseni avertizează împotriva conspirației „aspectelor principale”, „puterilor”, „conducătorilor întunericului acestei lumi” și a „slăbiciunii spirituale în locurile înalte”. Fiecare comentator biblic respectat include magistrați civili cu slăbiciuni printre respectivele personaje. Cu toate acestea, atunci când cineva aduce în discuţie posibilitatea conspirațiilor guvernului în faţa unui membru obişnuit al bisericii, acesta este tratat ca un bolnav paralizat.
Nicăieri nu este mai evidentă această atitudine de negare a conspirațiilor decât în întreaga construcție de fațadă musulmani-versus-America. Aproape niciun lider creștin nu pare să fie capabil să vadă „omul din spatele cortinei” în toată această afacere. Oamenii nu au absolut niciun fel de idee despre ceea ce guvernele din SUA, Marea Britanie, Israel, Turcia și Arabia Saudită fac pe furiș pentru a iniția și a instiga acest „război cu Islamul”. (Desigur, nu există niciun război împotriva statelor islamice din Arabia Saudită și Turcia, căci ei sunt „aliații” Americii). Creştinii pur şi simplu nu sunt dispuși să studieze problema. Prin urmare, diavolul – împreună cu ticăloșii din interiorul guvernelor occidentale pe care le controlează – este capabil să meargă în continuare cu munca lui diabolică, fiind nedepistat.
Dar, pentru a respecta corectitudinea, trebuie admis că și grupul „totul este o conspirație” trebuie să împartă vina cu ceilalţi pentru decăderea Americii. Sunt prea mulți aşa-zişi patrioţi de profesie care par să nu aibă niciun fel de onestitate sau de obiectivitate. Pentru ei, tot ceea ce face guvernul este rău, chiar dacă este sau nu este așa. Și desigur ei, așa-numiţii „patrioți”, nu pot face nimic greșit.
De exemplu, dacă un copil negru într-un oraș din America este ucis pe nedrept de către un ofițer de poliție, acești „patrioți” nu spun absolut NIMIC. Dar, în cazul în care unul dintre „ai lor”, este ucis pe bună dreptate de către poliție, ei țipă „tiranie” și strigă despre necesitatea declanșării unei revoluții. Astfel de oameni par să nu aibă capacitatea de a raționa și nici o înțelegere asupra Legii Naturale. Ei sunt conduşi de agenda zilnică la fel de sigur cum sunt conduse lichelele guvernelor mari. De fapt, unii dintre aceşti bloggeri „patrioţi” de pe internet şi unii dintre acești „radioemiţători” nu sunt cu nimic mai buni decât mass-media principală: ei răsucesc adevărul cu scopul de a-i „peria” pe cei care îi susțin financiar. Nu-i interesează principiile; nu-i interesează adevărul; nu-i interesează statul de drept. Îi interesează doar succesul lor financiar.
Când se condamnă doar nedreptatea comisă de către guvern, în timp ce se trece cu vederea și se scuză nedreptatea comisă de așa-numiţii „patrioți”, se pierde toată credibilitatea și integritatea. Nu totul este o conspirație. Nu orice polițist sau agent federal este o „cizmă”. Uneori există acte reale de violență comise de infractori reali, cu grave perturbări, pe care nu îi poate ajuta nimeni – nici vreo persoană din guvern. Uneori există așa-numiţii „patrioți” care sunt ei înşişi diabolici, folosind mișcarea pentru libertate pentru propriile lor scopuri ulterioare. Și, desigur, există oameni bine intenționați care uneori fac lucruri nechibzuite și fără înțelepciune. Dar numai oamenii nechibzuiți și fără înțelepciune pot să scuze și să sprijine acțiunile nechibzuite și fără înțelepciune, chiar dacă ei sunt bine intenţionaţi.
Articolul lui Sebastian Swift spune că există, într-adevăr, operațiuni de tip „steag fals”, fiind comise de către elemente necinstite din cadrul guvernului – inclusiv din cadrul guvernelor Statelor Unite ale Americii, al Marii Britanii și Israelului. Oamenii trebuie să fie în mod onest și obiectiv în alertă pentru a putea identifica ei înșiși caracteristicile acestor operațiuni de tip „steag fals”. Mai mult decât atât, este necesar ca poporul american să înceapă să tragă la răspundere magistrații civili responsabili pentru aceste operațiuni, deoarece acestea nu ar fi putut continua fără sprijinul tacit al reprezentanților aleși și al președintelui.
Dincolo de toate acestea, nimeni nu are nevoie de tagma falşilor „patrioți”, care nu fac altceva decât să distragă, să provoace confuzie și să incite susținând că totul este o conspirație, în timp ce ei înșiși se fac vinovați de comportament ilicit – după cum este definit de Dumnezeu și de Legea Naturală. (Acesta este motivul pentru care ignoranța și tăcerea amvoanelor Americii este o crimă ieșită din comun: oamenii nici măcar nu știu să discearnă un comportament legal de unul ilicit, deoarece pastorii nu îi învaţă această Lege Naturală din principiile biblice.) În plus, există convingerea că mulți dintre aceşti așa-numiţi „patrioți” înfierbântați sunt în realitate agenţi provocatori ai guvernului, care în mod deliberat încearcă să îi incite pe patrioții adevărați să facă ceva nechibzuit.
Reluând, dacă în mod deliberat americanii „închid ochii în faţa unui adevăr dureros”, libertatea nu mai există pentru SUA. Și aceasta include şi a accepta atunci când o tragedie se dovedeşte a nu fi o conspirație. Dar aceasta înseamnă, de asemenea, şi a admite că ea este o conspiraţie, atunci când există dovezi în acest sens.
Citiţi şi:
Dat de gol şi dovedit fără urmă de îndoială: guvernul francez a înscenat atacurile din Paris
O operaţiune psihologică globală de înspăimântare a Americii este abil derulată pentru a justifica Războiul împotriva Terorii
yogaesoteric
27 ianuarie 2017