Cum se poate trezi şi ascensiona Kundalini

La fel ca toate vechile învãţãturi spirituale ale lumii, Yoga integrală
priveşte fiinţa umanã ca pe o reflexie fidelã a macrocosmosului. Puterea universalã, neîngrãditã, nelocalizatã este prezentã în fiinţa umanã într-un loc care corespunde regiunii anale şi care este asociat cu elementul pãmânt, simţul mirosului şi cu distribuirea generalã în corp a forţei vitale (prana). Când Kundalini se ridicã cãtre creştet, este experimentatã beatitudinea şi este perceputã o luminã foarte intensã. Lumina care însoţeşte trezirea lui Kundalini este una din constantele experienţei spirituale revelate de misticii tuturor tradiţiilor religioase.

În 1971, GOPI KRISHNA a confirmat urmãtoarele: “Ori de câte ori îmi îndrept ochiul cunoaşterii mentale cãtre fiinţa mea interioarã, percep invariabil o luminã intensã înãuntrul şi în afara capului, într-o continuã şi constantã vibraţie, ca şi cum o substanţã strãlucitoare şi extrem de subtilã ar urca pe coloanã şi s-ar rãspândi în şi dincolo de craniu, umplându-l şi înconjurându-l cu o radiaţie indescriptibilã”.

Energia Kundalini, trezitã fiind, poate ascensiona de-a lungul celor trei canale: Sushumna – central şi celelalte douã încolãcite în jurul sãu – Ida şi Pingala, care se unesc în Ajna chakra. Dupã explicaţiile tradiţionale, canalul drept are o funcţie de “încãlzire” a corpului, în timp ce canalul stâng îl “rãcoreşte”. În plan fiziologic, aceste trasee energetice corespund celor douã sisteme nervoase – simpaticul şi parasimpaticul.

Lucrãrile de facturã tantricã şi scrierile Hatha-Yoga sunt foarte categorice asupra faptului cã, odatã trezitã, Kundalini trebuie condusã numai prin canalul central, pentru a evita efectele secundare neplãcute şi chiar periculoase. În timpul ascensiunii, diferiţii centri subtili de forţã devin activi şi, dupã unele pãreri autorizate, capãtã viaţã, de fapt, numai în acest moment. Trecând prin fiecare centru, Kundalini îl energizeazã temporar, apoi merge mai departe, absorbindu-i energia. Pe mãsurã ce Kundalini atinge centrul imediat urmãtor, restul corpului este golit de bioenergie, iar extremitãţile inferioare tind sã devinã reci şi cadaverice.

Aceste fenomene fiziologice contrasteazã izbitor cu starea intensã de beatitudine, luminã şi superluciditate, resimţitã atunci când curentul de forţã Kundalini pãtrunde în Sahasrara. Experienţa nu este una catalepticã, ci extazul fãrã formã sau Nirvikalpa Samadhi.

La început, ascensiunea completã a lui Kundalini dureazã o perioadã foarte scurtã de timp (secunde sau minute). Aceastã forţã giganticã coboarã apoi într-unul din centrii inferiori. Pânã când Kundalini se va stabili definitiv în centrul coronar (Sahasrara), aspirantul trebuie sã retrãiascã aceastã stare elevatã cât de des posibil. De obicei, yoghinul este sfãtuit de maestrul sãu sã ghideze conştient coborârea lui Kundalini şi sã nu-i permitã sã treacã mai jos de centrul inimii. Activitatea lui Kundalini în primii trei centri se pare cã este adesea plinã de primejdii pentru cã include amplificarea ego-ului şi dorinţa sexualã nestãpânitã.

Trezirea puterii Kundalini este privitã tradiţional ca un intens proces de purificare care conduce la transcenderea trupului şi a minţii, încununând starea de unificare extaticã a subiectului cu obiectul.

În timpul mişcãrii sale ascensionale, Kundalini întâmpinã tot felul de impuritãţi care sunt arse prin activitatea sa dinamicã. Scrierile sanscrite menţioneazã trei blocaje structurale majore, cunoscute ca “noduri” sau “granthi”. Dupã cum spune tradiţia, aceste noduri sunt localizate în centrul din regiunea analã (Brahma granthi), în centrul inimii (Vishnu granthi) şi în centrul dintre sprâncene (Rudra granthi).

Dar Kundalini poate fi blocatã oriunde de-a lungul traiectoriei sale ascendente. Aceste blocaje sunt, de fapt, puncte de concentrare a stresurilor. Astfel, în ascensiune, Kundalini determinã sistemul nervos central sã se debaraseze de ele. Aceastã experienţã este de obicei însoţitã de durere. Când Kundalini întâlneşte aceste blocaje, acţioneazã asupra lor pânã ce le dizolvã. Odatã blocajul dizolvat, ea curge liber mai departe prin acel punct pânã când întâlneşte altã zonã de stres. Mai mult, energia Kundalini poate difuza astfel încât ea sã acţioneze pe mai multe nivele deodatã, eliminând simultan diferite puncte de stres.

Kundalini se mişcã spre în sus pânã când atinge ultimul centru. Chiar dacã se mai disperseazã pe parcurs, atunci când ajunge în Sahasrara devine coerentã. Dupã scrierile tradiţionale yoghine şi tantrice, aceastã mişcare are loc de la baza coloanei, de-a lungul axului spinal, descriere care coincide cu ceea ce au spus Swami Muktananda şi Gopi Krishna. Însã unele relatãri non-hinduse aratã cã traseul lui Kundalini porneşte de la picioare, de-a lungul coloanei, pânã la cap, de aici coborând prin faţã de-a lungul gâtului, pieptului şi terminându-se în zona abdominalã.

În Yoga taoistã a lui Charles Luk, “orbita microscopicã” a focului interior începe la baza coloanei, urcã spre creier şi de acolo se întoarce în punctul de plecare. Însã yoghinul care se raliazã vechilor tehnici de ridicare a lui Kundalini se bazeazã pe modelul clasic. El se aşteaptã ca energia sã se trezeascã în centrul bazal şi sã urce spre creştet, unde va genera extazul inefabil. Este explicabil atunci de ce va ignora orice fenomen care nu se încadreazã în aceste indicaţii.

Also available in: Français