Curtea de Justiţie a Uniunii Europene recunoaște legătura între vaccinul împotriva hepatitei B și îmbolnăvirile în cazurile de scleroză multiplă

Vaccinul împotriva hepatitei B poate provoca scleroză multiplă și în consecință dreptul la compensaţie pentru vătămare? Curtea de Casație din Franța a ezitat să spună da… însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis și a confirmat că cei vaccinați care s-au îmbolnăvit au dreptul la despăgubiri.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat, în contextul unei întrebări preliminare, că este în conformitate cu dreptul Uniunii Europene de a recunoaște o legătură cauzală între un vaccin al Sanofi Pasteur împotriva hepatitei B și îmbolnăvirile de scleroză multiplă. Judecata a fost destinată unui caz francez.

Un bărbat, care anterior se bucura de o sănătate perfectă (J.W.), a fost diagnosticat cu scleroză multiplă ce a apărut după vaccinare. El ulterior a murit, în anul 2011.

Până în prezent, directiva UE cu privire la acest subiect solicită reclamanților să dovedească legătura cauzală între vaccinare și boală. Odată cu acest caz, CJUE a recunoscut că dovezile necesare nu implică neapărat un consens științific, ci pot fi pur și simplu bazate pe prezumții puternice și consistente. Fiecare instanță națională va verifica rigurozitatea acestei motivații.

Această decizie deschide calea pentru oferirea de compensații victimelor, care vor fi plătite de producătorii de vaccinuri implicați.

Iată câteva extrase din comunicatul de presă al Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 iunie 2017, care stabilește legătura între vaccinul împotriva hepatitei B și îmbolnăvirea de scleroză multiplă:

„În hotărârea sa de astăzi, Curtea consideră că un sistem de probe permite judecătorului, în absența unor dovezi certe și incontestabile, să concluzioneze că un vaccin provoacă o boală și că există legătura de cauzalitate dintre acest (vaccin) și o boală pe baza unui grup de indicii seriale, exacte și concordante, deoarece acest set de indicatori îi permite (judecătorului) să ia în considerare, cu un grad suficient de mare de probabilitate, că astfel de indicii conduc la o concluzie care corespunde realității.

Un astfel de sistem nu este de natură să implice o inversare a sarcinii probei care revine victimei, deoarece este de competența victimei să stabilească diferitele indicii, ale căror conjuncție va permite instanței sesizate să se convingă de existența defectului vaccinului și de legătura de cauzalitate dintre acesta și prejudiciul suferit.

În plus, excluderea oricărei forme de dovezi, altele decât anumite dovezi provenite din cercetarea medicală, ar face excesiv de dificilă judecata sau, în cazul în care cercetarea medicală nu stabilește sau respinge existența unei legături de cauzalitate, ceea ce ar putea să diminueze răspunderea producătorului, ar submina utilitatea directivei și obiectivele directivei (și anume protecția siguranței și a sănătății consumatorilor și asigurarea unei distribuții echitabile a riscurilor inerente producției tehnice moderne între victimă și producător).

Cu toate acestea, Curtea a precizat că instanțele naționale este necesar să se asigure că respectivele cazuri prezintă de fapt indicii suficient de puternice, clare și coerente pentru a concluziona existența unui defect al produsului, luând, de asemenea, în considerare și argumentele producătorului cu privire la cea mai plauzibilă explicație pentru apariția prejudiciului. Instanța națională este, de asemenea, necesar să păstreze discreția până când aceste elemente de probă vor fi aduse la un nivel juridic necesar, adică până în momentul în care este capabilă să-și formuleze convingerea finală.”

„Dl J.W. a primit, între sfârșitul anului 1998 și mijlocul anului 1999, un vaccin împotriva hepatitei B, produs de Sanofi Pasteur. În august 1999, domnul W. a început să prezinte diverse tulburări care au condus la diagnosticarea sclerozei multiple în noiembrie 2000. Domnul W. a murit în 2011.

În 2006, el și familia sa au intentat un proces împotriva Sanofi Pasteur pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul pe care domnul W. a pretins că l-a suferit ca rezultat al primirii vaccinului.

În lipsa unui consens științific, legătura de cauzalitate dintre aplicarea unui vaccin și o boală poate fi dovedită de un grup de indicii grave, exacte și concordante.

Proximitatea temporală între administrarea unui vaccin și apariția unei boli, lipsa istoricului medical personal și familial al persoanei vaccinate corelat cu boala apărută, precum și existența unui număr semnificativ de cazuri cunoscute de apariție a acestei boli ca rezultat al administrărilor vaccinului pot constitui, dacă este cazul, dovezi suficiente pentru a stabili o astfel de cauzalitate.”

Citiți și:

Autoritățile americane recunosc implicit că vaccinurile provoacă autism, acordând despăgubiri de milioane de dolari unor copii afectați

Curtea Supremă Federală Germană: Virusul rujeolei nu există!

yogaesoteric
15 iulie 2019