Dan Andronic: Cum s-au infiltrat SRI, SIE, Armata și Internele în Presă. Operațiunea „Noi suntem Statul!” – Faza Ziariștilor cu Epoleți

 

Dan Andronic

„Eşti ofițer acoperit la SRI! Sau SIE sau la Armată.”
Presa are numeroase probleme. Majoritatea sunt economice, dar ele țin de la un punct încolo și de credibilitate. Iar cea mai obișnuită insultă care se vehiculează printre ziariști este cea de ofițer acoperit al unui serviciu de informații. Vreau să precizez din start că rolul acestui material este acela de a devoala un mecanism, nu de a deconspira identitatea acestora. Cu atât mai mult cu cât o să înțelegeți că lucrurile sunt mult mai complicate.

Ziarişti acoperiţi la SRI, SIE sau la Armată

În urma mai multor interviuri cu foști ofițeri de informații am completat un tablou al relațiilor de acest tip.
Documentarea a fost completată de analize de presă și informațiile furnizate de persoane din zona mass-media cu acces în aceste zone. Concluzia este că există ofițeri de informații deplin conspirați în presă. Numai că numărul acestora este mult mai redus decât ne închipuim, fiind folosite și alte forme de colaborare, mult mai puțin compromițătoare. Vreau să fiu clar: există ofițeri deplin conspirați în mass-media, dar nu așa de mulți pe cât ne închipuim.
Există alte metode de influențare, fie direct, fie prin exploatare în orb, adică prin livrarea unor date și informații, fără a dezvălui sursa reală. De multe ori acești ziariști sunt catalogați ca surse sau colaboratori, termenul de informator fiind prea dur și ca atare evitat de ofițerii de informații.

Totul a pornit de la ARHIVA SIPA, din punctul meu de vedere, o vulnerabilitate importantă a Binomului, prima devoalare reală a modului în care s-a întins puterea SRI-DNA asupra judecătorilor. Atacurile, destul de timide la început, au devenit extrem de violente, ceea ce m-a determinat să scriu acest material. Pentru că vedeam încă o dată cum Rețeaua este reactivată.

Pentru că în mod cert nu este doar o fantezie, ci vorbim de o realitate, pentru că de la SRI și SIE, la Direcția Generală de Informații a Armatei, trecând prin DIPI, toate serviciile de informații au recrutat dintotdeauna ziariști ca ofițeri acoperiți, sau s-au folosit de aceștia pentru a influența opinia publică.

Un proiect pe care-l am de ceva vreme și care presupune studierea arhivelor fostei Securități îmi arată că nimic nu-i nou sub soare. Nume de ziariști cu renume erau folosiți de Securitatea lui Ceaușescu. Un lucru care nu s-a schimbat cu nimic după 1989, cu siguranță. Serviciile au nevoie de așa ceva, dar problemele apar atunci când Ziariștii cu Epoleți sunt folosiți în alte scopuri decât cele care țin de siguranța națională. Iar faptele și întâmplările pe care le-am descoperit pe parcursul serialului Noi suntem Statul! ne arată o cu totul altă dimensiune a construcției.

Într-un interviu din 2015 cu directorul SRI obțineam următoarea explicație:
„Dan Andronic: Din perspectiva aceasta cum stați cu ofițerii acoperiți din presă?
George Maior: Cum stau toate statele democratice europene.
D.A.: Adică bine!
G.M.: Ofițerul acoperit este o latură specială, o armă specială al oricărui serviciu de informații, sarcina lui este ca folosind această calitate să aducă informații de securitate națională pentru stat.
D.A.: Și vom afla vreodată identitatea lor?
G.M.: Asta este ideea, că nu! De asta e vorba de ofițeri acoperiți și de informații de stat.”

Un răspuns standard, din care fiecare înțelege ce vrea.
Susțineam atunci că nu mi se pare nimic anormal ca serviciile de informații să aibă ofițeri acoperiți în presă, că prezența ofițerilor acoperiți în presă face parte din activitatea serviciilor şi nu cred că este vreo problemă. Eu, personal, consider că în servicii avem profesionişti foarte buni, dar nu cred că trebuie noi să le spunem cum să îşi facă treaba.

Este drept că și reciproca ar trebui să fie valabilă.
Atacul la SRI sau SIE pe această temă este contraproductiv, pentru că nu poți cere unui serviciu de informații să nu-și facă treaba, chiar dacă asta înseamnă de multe ori să iasă din normele obișnuite. Numai că nu sunt singurii jucători pe piața mass-media.
O să încerc să discut pe rând rolul fiecăruia.

Lucian Pahonțu, șeful SPP, a fost și este un jucător abil, prezența lui lângă Traian Băsescu și Klaus Iohannis având ca substrat și această pricepere, dublată de o relație deosebită cu doi manageri puternici din mass-media.

George Maior, SRI, a cultivat relațiile cu ziariștii la un nivel deosebit, fiind directorul care a creat cea mai bună imagine a SRI în ultimii 25 de ani. Numai că eforturile sale au suferit un recul puternic atunci când au început să iasă la iveală lucruri mai puțin onorante pentru serviciul pe care l-a condus. Cazul ziaristului Valentin Zaschievici, fost redactor șef la Jurnalul Național, ale cărui documente de ofițer SRI au fost publicate în 2012, a determinat o regândire a modului de recrutare, o parte din ziariști fiind dirijați spre MApN. Vezi cazul Robert Turcescu. Este interesantă biografia lui Zaschievici: absolvent al Colegiului Superior de Siguranţă Naţională, Valentin Zaschievici a fost reporter, editor coordonator la cotidienele Libertatea, Ora și redactor șef la Jurnalul Naţional. Formator în proiecte ale CJI şi Freedom House România, Valentin Zaschievici este în prezent freelancer. Numele conspirativ era Sofia Teodorescu.

Florian Coldea

Trebuie menționat că Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, avea o baterie de analiști pe care-i cultiva prin întâlniri săptămânale. Există cel puțin trei oameni importanți din această zonă care mi-au confirmat relațiile pe care le-au avut cu Florian Coldea, numai că nu am acordul lor de a le da numele.

Unul dintre ei, care a recunoscut acest lucru public, este Ion Cristoiu. Discuțiile sale cu Florian Coldea se purtau în spiritul descris mai sus, cel al influențării subtile, o tactică care nu prea are succes cu editorialistul EVZ, după cum știm toți cei care-l cunoaștem pe Ion Cristoiu de ani de zile. Dar Ion Cristoiu era un caz special.

Colaborarea dintre prim-adjunctul SRI și generalul Dumitru Dumbravă, patronul „câmpului tactic din Justiție”, s-a concretizat în cultivarea unor ziariști care scriau constant despre dosare și procese și alimentarea acestora cu informații.
Mihai Răzvan Ungureanu, șeful SIE, a avut aceeași politică ca și Maior, fiind un catalizator al unei anumite părți din mass-media. Care de cele mai multe ori intra în conflict cu cea a SRI, fiind în competiție permanentă pentru atenția președintelui României. Băsescu sau Iohannis. Relațiile sale erau la vârful unor trusturi de presă, dar și în rândul analiștilor de politică externă.

Despre DGIPI (serviciul de informații al Ministerului de Interne) și DGIA (serviciul de informații al MApN) se poate spune că au o parte importantă a jurnaliștilor cu epoleți, fiind un soi de rezervor de cadre, conspirat, pentru SRI, o mișcare determinată de nevoia de a convinge anumite persoane care nu priveau cu ochi buni o recrutare directă.

Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, a fost deconspirată de o gafă a lui Mircea Marian, în acea vreme ziarist la EVZ, că se ocupa cu diseminarea rechizitoriilor prin redacții. Din dezvăluirile lui Sebastian Ghiță, patronul mass-media fugit în Serbia, aflăm că folosea diverse adrese de email pentru comunicare cu presa, celebra cucuveauamov@gmail.com, dar modul de lucru s-a schimbat cu timpul.
Avându-l alături pe generalul Florian Coldea și generalul Dumitru Dumbravă, Binomul a conceput o serie de seminarii organizate de aceleași ONG-uri la care se întâlneau procurori, ziariști, ofițeri de informații, în special gen. Dumitru Dumbravă, seminarii îmbrăcate elegant în nevoia de cunoaștere și specializare.
Nimic neobișnuit…
Nici acum nu mi s-ar părea ceva neobișnuit, chiar dacă am aflat lucruri noi.

Robert Turcescu, actual parlamentar PMP, a avut un moment în care a dat de înțeles că a fost ziarist și ofițer acoperit. Puțini își mai aduc aminte, dar în timpul unei emisiuni, în pauza publicitară mai exact, Turcescu a avut o altercație verbală cu Ilie Sârbu, liderul senatorilor PSD, socrul lui Victor Ponta, în urma căreia a făcut o dezvăluire uluitoare:
„Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Public mai jos câteva dintre statele de plată, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales să nu-l trădez pe bunul Dumnezeu şi să fac această mărturisire publică. Refuz să fiu Iuda în faţa lui Christos, chiar dacă astăzi, celor ce vor citi şi vor vedea acest text poate că nu le va fi foarte clar ce se întâmplă. Rugaţi-vă pentru mine şi cu mine să fim iertaţi şi izbăviţi. Sunt pregătit să îndur oprobriul public, îl merit, dar sper să avem parte de legi şi de judecători drepţi. Cu Dumnezeu înainte şi va fi bine! Vă cer iertare tuturor.”

Robert Turcescu

Ulterior, versiunile s-au mai schimbat, dar impresia inițială nu s-a șters.
Acum vedem cum lucrurile nici nu au fost lămurite până la capăt întrucât nici nu puteau fi lămurite! Calitatea de ofițer acoperit nu poate fi dezvăluită decât dacă te-ai hotărât să încalci legea și jurământul pe care l-ai semnat.
A făcut bine Turcescu că a recunoscut? Eu cred că da, că a dat dovadă de curaj și s-a (e)liberat…
Dar modul în care serviciile de informații acționează în mass-media nu sunt întotdeauna în conformitate cu regulamentele de lucru în rețea.

O să vă dau un alt exemplu.
Sorina Matei este un ziarist cu care m-am aflat uneori pe poziții opuse, dar ale cărei eforturi le-am apreciat întotdeauna, iar faptul că a beneficiat de un asemenea ajutor nu are semnificația pe care ar vrea unii să o dea. Are valoarea unui exemplu, și întrucât este o problemă pe care am sugerat-o cândva, cred că am datoria să o clarific.
Cred că nu mai este niciun secret că Sorina Matei, considerată „ziarista de casă a lui Traian Băsescu și trompeta Binomului” de către cei care-l urmăreau seară de seară pe Mihai Gâdea & Co, ale cărei articole erau folosite de generalii SRI pentru a se război între ei, a fost preferată când de Traian Băsescu, când de Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, Daniel Morar sau Gabriel Oprea.

În anul 2014, Sorina Matei a revenit la B1TV după o scurtă trecere pe la România TV, televiziunea lui Sebastian Ghiță, unde fusese angajată de acesta ca urmare a „sfatului” primit de la prietenul său Florian Coldea. La un moment dat, Sorina Matei s-a certat cu Ghiță și a vrut să revină la B1TV, numai că nu s-a mai putut.

Sorin Oancea, care fusese lăsat cu ochii în soare, a negociat foarte strâns și părea că nu se va ajunge la o înțelegere, în primul rând din motive financiare. În realitate, exista și un motiv legat de luptele interne de la acea vreme dintre oamenii Binomului, între grupările din SRI, iar Sorin Oancea încerca să evite un conflict cu vreuna din părți, așa că i-a oferit un salariu la jumătate față de cât cerea. Imediat asupra sa au început să curgă aluziile. Primul a fost Gabriel Oprea, apoi au urmat alții.

La un moment dat, Nicolae Dumitru, rugat de Gabriel Oprea, a discutat direct cu Sorin Oancea această problemă și s-a angajat să acopere diferența financiară printr-un contract de publicitate suplimentar. Între B1TV și firmele acestuia exista deja un contract de publicitate, cifra era destul de consistentă. Suma care rămânea să fie acoperită prin contractul suplimentar nu era mare, undeva în jurul a 1.000 de euro pe lună, dar așa s-a ajuns ca problema Sorinei Matei să fie rezolvată.

Sorina Matei

De aici se nasc niște întrebări: de ce era interesat George Maior sau Florian Coldea de soarta unui ziarist, chiar dacă vorbim despre Sorina Matei? De unde știa Gabriel Oprea câți bani câștiga la B1? S-a plâns jurnalista sau s-au folosit mijloacele tehnice din dotare? De ce a intervenit Gabriel Oprea la Nicolae Dumitru pentru o problemă aparent minoră? Cine dorea atât de mult ca emisiunile la B1TV să fie reluate?

Pentru mine, răspunsurile sunt evidente, iar faptul că Sorina Matei continuă seria dezvăluirilor legate de Sebastian Ghiță & Co pe blogul ei este doar o parte a răspunsului.
A știut vreodată Sorina Matei această poveste din spate? Nu.
Sunt convins că nu i s-a spus niciodată care a fost factorul determinant. Este prima dată când o spun de la cap la coadă, fiind doar una din cele pe care le-am trăit ca jurnalist și manager de presă.
Este un caz izolat? Nu…

Țin minte o expresie folosită de oamenii din sistem: Noi nu ne lăsăm oamenii în spate! O traducere a americănescului No men left behind!, care masca mai ales modul în care-și exercitau influența în presă.
 
Mai vreți un exemplu? Uitați-vă la angajările din ultimul an de la Digi TV, treceți-le prin acest filtru și o să înțelegeți mai multe! Protecția pe care o primește din partea DNA acest trust de presă are legătură cu relațiile speciale pe care Zsoltan Teszari și Ioan Bendei le aveau cu șeful unui serviciu de informații, după care cu șefa DNA, direct sau prin serviciile făcute.
Ce tip de servicii? Digi 24 a devenit un soi de „azil” pentru o parte a protejaților serviciilor secrete.

Sunt curios cum vor reacționa (deontologic) toți cei angajați pe post de analiști când vor realiza că lucrează pentru o televiziune ai cărei șefi spală bani și dau mită. Pun pariu că nu veți vedea nicio demisie pe motive de conștiință, veți vedea un Cristian Tudor Popescu tunând și fulgerând, uitând că este parte a unui angrenaj care e corupt.
Care-i diferența cu ceilalți? Doar faptul că Proiectul Digi TV era descris de fostul prim-adjunct al SRI Florian Coldea, celor apropiați, ca fiind unul de suflet.

Exemplele pot continua. Robert Turcescu spunea despre Ioana Ene Dogioiu de la ziare.com că i se văd epoleții, o expresie care mai mult acoperă decât descoperă. Dar dacă citiți materialele scrise de aceasta o să aflați de fiecare dată care sunt pozițiile Binomului.

Despre Dan Tăpălagă, editorialistul de la Hotnews, locul unde apar materiale aproape identice cu cele de pe ziare.com, mi s-a spus, la un moment dat, că SRI ține legătura cu el printr-un om. Adică nu se comunica de la vârf, ceea ce poate însemna orice, de la Direcția de Acoperiți, până la un prieten comun, dar era o perioadă tulbure, întrucât Tăpălagă era în conflict cu fostul purtător de cuvânt al SRI, Sorin Sava, pe care-l amenințase că-l dă afară.

Cristian Burci, patronul trustului Adevărul, a fost „sfătuit” să dea oameni afară, vezi cazul A.A., dar și să-i angajeze, vezi cazul Ionel Stoica, tipul de jurnalist care nu pune întrebări și publică doar rechizitoriile DNA. Nu este singurul, dar trustul lui Burci a fost o țintă pe care mulți au vizat-o încă de pe vremea lui Dinu Patriciu.
Cine l-a ghidonat pe Burci? Uneori „binevoitorii” i se adresau direct, alteori o luau pe căi ocolite, dar semnalele veneau din zona DNA și a serviciilor de informații.
Cum se punea presiune pe el? Prin intermediul dosarului (dosarelor).

L-am sfătuit pe Liviu Avram, editorialist la Adevărul, un intim al acestor procese „tehnologice”, să-l întrebe pe Burci din ce bani a cumpărat Adevărul. Nu mă refer la impresii ci la acte.
Credeți că o va face? Nu, pentru că nu vrea să știe răspunsul…
Credeți că vă va povesti Liviu Avram despre relațiile dintre patronul său Cristian Burci și fostul șef al SIE, Ioan Talpeș? Despre relațiile între Cristian Burci și Mihai Răzvan Ungureanu, fostul șef al SIE? Dar despre relațiile cu Laura Codruța Kovesi? Nu cred că are voie, deși conștiința profesională nu-i dă pace.
Ca să-l liniștesc, pot să-i spun că relațiile lui Cristian Burci depășeau sfera de cunoștințe a lui Liviu Avram, patronul său fiind un apropiat și al generalului Dan Gheorghe, cel care s-a ocupat de arhiva SIPA.

Ce vreau să spun cu aceste exemple?
Totul pare să se învârtă în jurul aceluiași punct de sprijin, ultimii 10-12 ani având un jucător major în persoane de la vârful serviciilor de informații. Care nu are nimic nelalocul lui, până când din punct de sprijin devine doar o virgulă în ambițiile unor înalți funcționari ai Statului.
Însă așa cum spuneam inițial, dacă folosirea resurselor din presă a însemnat și altceva decât apărarea interesului național, atunci cineva va trebui să dea socoteală.
Și poate că n-ar strica faptul ca un proces de curățenie să înceapă prin spunerea lucrurilor pe nume. Măcar pentru a le demonstra că Nu Ei sunt Statul!

Cred că ar trebui introdusă și în presă o declarație de interese, pentru că de multe ori acționarii din mass-media sunt blamați pentru diverse manevre prin care încearcă să-și salveze afacerea, dar undeva, sub ei, sunt ziariști care primesc burse de studiu pentru copii, iar studiile la o școală privată costă și peste 35.000 de euro pe an; care sunt invitați periodic la munte sau la mare la seminarii cu procurori DNA și reprezentanți ai SRI, la șprițuri cu pălăriuțe, excursii de perfecționare prin străinătățuri, construindu-se Rețeaua la care se apelează atunci când este nevoie.

Cum a fost nevoie în momente politice cheie, când a trebuit să devină cineva penibil (respectiv, Andreea Pora) și să ne explice că Raportul Chiuariu – Predoiu din 2008 privind spolierea arhivei SIPA a fost secretizat pentru că nu conținea date interesante. Sau Liviu Avram să atace ideea desecretizării Raportului, iar Attila Biro, Ionel Stoica, Alex Costache, Ondine Gherguț, Cristian Câmpeanu și alții să-l susțină. De fiecare dată aceiași. Prietenii Generalului Dumbravă, cum ar spune un om mai bine informat.
Mai aveți puțină răbdare!

Citiți și:

Așa s-a născut câmpul tactic – Jurnalistul Dan Andronic, dezvăluiri despre Operațiunea SIPA

«Consilierul», dezvăluiri explozive: Masoneria s-a infiltrat în SRI şi Armată în epoca Constantinescu, Coldea și Kovesi poartă amprenta comunismului

 

yogaesoteric
3 martie 2018