Dan Diaconu: Deranjul nebuniei climatice

În Kenya a izbucnit revolta. Oamenii au luat cu asalt parlamentul, unde au reușit chiar să incendieze anumite secțiuni. Poliția a fost depășită de amploarea demonstrațiilor, astfel încât au crescut treptat modul de reacție. Au încercat cu tunuri cu apă, gloanțe de cauciuc, gaz lacrimogen și restul arsenalului non letal, după care au trecut la armament letal, împușcând oamenii în plină stradă. Vă mai amintiți cum vuiește media internațională dacă într-o țară în care se află la butoane o putere ne-stângistă se folosește armament letal?

De fapt nu este necesar să căutați prea departe exemplele. La noi, pe 10 august, atunci când i-au scos pe proști ca pe vite, s-au tăvălit reziștii pe jos de la acțiunile standard ale jandarmeriei. Vă mai amintiți de idiotul acela care spunea că gazele lacrimogene au modificat ADN-ul participanților?

Ei bine, modul isteric și disproporționat de reacție nu există în cazul Kenyei. De ce, e destul de logic. Kenya a fost declarată de Biden drept „cel mai bun aliat al SUA din afara NATO”. Cu alte cuvinte, acolo e instituită „protecția licuricească”, astfel încât autoritățile pot face orice, inclusiv să tragă în oameni la liber. Deja nu ne mai mirăm de chestiunile acestea.

Partea interesantă și abil ascunsă este legată însă de cauza manifestațiilor. Oficial ni se spune că motivul este legat de creșterea taxelor, efectuată sub atenta consiliere a Băncii Mondiale. Iar cauza acțiunii de creștere a taxelor ar fi creșterea datoriei externe spre 60%. Hmm, e ceva ciudat aici. Păi aceeași Bancă Mondială care nu zice nimic la datoria de peste 130% din PIB a falitei Americi se leagă de amărâții Kenyei cu 60% grad de îndatorare? Nu e ciudat?

De fapt alta e tărășenia. Kenya a aderat la nebunia numită eco-austeritate, un program pus la punct de degenerații climatici, conform căruia, pentru a lupta cu modificările climatice se impune să se mai plătească aiurea niște taxe și să se mai introducă niște restricții. Chiar dacă ai fi de acord cu noțiunile de „încălzire globală”, „gaură în stratul de ozon” sau mai știu eu ce alte fantasme lansează ticăloșii climatici, înțelegi probabil că o taxă în plus nu rezolvă nimic. Evident că din punct de vedere climatic nu se rezolvă, dar acei bani se scurg către șmecheri, dând peste cap finanțele statului.

Să privim puțin în ograda noastră. Statul subvenționează panourile solare la achiziție, apoi subvenționează energia electrică produsă de așa-numitele regenerabile, subvenționează mașinile electrice care-s de câteva ori mai poluante decât cele clasice, subvenționează așa-numita economie circulară. Să ne oprim puțin la Returo, programul care a umplut parcările și spațiile supermarket-urilor de echipamente de returnare unde oamenii se așează în disperare la coadă pentru a-și recupera banii reținuți pe PET-urile achiziționate odată cu conținutul lor. Am fost curios să văd cine se află pe lista acționarilor Returo și am observat cu stupoare că principalii luptători pentru mediu sunt ceva asociații de berari și de băuturi răcoritoare. M-am bucurat să aud asta, mai ales că un calcul simplu m-a cam luat cu răcoare pe șira spinării.

Conform datelor statistice, la nivel mondial se vând aproximativ 603 milioane de sticle de bere. Asta înseamnă că numai CO2-ul eliberat zilnic din sticlele de bere vândute este de aproximativ 3000 de tone! În ceea ce privește băuturile răcoritoare, Coca Cola și Pepsi vând la nivel mondial echivalentul a aproximativ 7 mld. de cutii de băuturi răcoritoare, rezultând o eliberare de CO2 numai din aceste cutii de aproximativ 56.000 tone! Și este vorba doar de două dintre principalele producătoare de băuturi răcoritoare! Pe lângă acestea, în fiecare țară mai sunt producători secundari, producători de apă carbogazoasă, sifoane ș.a.m.d. N-am auzit pe artizanii încălzirii globale să scoată o singură vorbuliță despre chestiunea CO2-ului din aceste produse, cu toate că în conformitate cu teoria susținută de ei, aici e o cantitate imensă. Care-i treaba, micuților? Dar să revenim la Returo.

Partea frumoasă – care-i soră cu hoția – vine abia acum. Returo e un sistem în care statul are 20% (prin Autoritatea pentru Mediu), restul fiind deținut de asociațiile menționate, alături de Asociația Retailerilor pentru Mediu. Probabil vă întrebați cum e susținută activitatea acestui colos, doar vă loviți de publicitatea sistemului ca de mere acre. Păi Returo, după ce preia PET-urile ……. le vinde la licitație! Așadar, omul plătește PET-ul, preț care e inclus în costul băuturii răcoritoare sau al berii, iar apoi, prin lege, i se reține suplimentar o garanție de 0.5 RON/pet pentru a se asigura că PET-ul se întoarce la cei care l-au produs și care-l vând pentru propriul lor profit. Partea și mai interesantă este că Returo beneficiază și de banii „protestatarilor”. Astfel, dacă te gândești să te răzbuni neducând PET-urile la reciclat, banii de garanție ……. ajung la Returo. Frumos, nu-i așa? Prin așa-zisa economie circulară e jefuit tot consumatorul, pe spatele căruia se fac afaceri frumușele.

Pentru a-și face publicitate, Returo spune că toate inițiativele sale au la bază principiul „not-for-profit”, adică eventualele profituri vor fi reinvestite. Aproape mi-au dat lacrimile! Dacă te uiți la toate multinaționalele din România vezi că atunci când e vorba să plătească impozit pe profit, par a merge tot după principiul „not-for-profit”, întrucât doar 20% din impozitul pe profit e plătit de companiile multinaționale care halesc peste 80% din cifra de afaceri a țării. Ați înțeles șmecheria?

Sistemul SGR însă este doar unul dintre numeroase alte inițiative pentru mediu care papă banii oamenilor. Însă e un caz-școală pentru cei care vor să înțeleagă cum banii și acțiunile contribuabililor ajung, în final, la beneficiul șmecherilor. Din toate aceste fantasme (care nu sunt singurele!) bugetul statului ajunge dezechilibrat necesitând împrumuturi, iar când sari calul vin „bunii samariteni” de la FMI sau BM să-ți spună că e groasă și e nevoie să crești taxele.

Dar, vă veți întreba, de ce nu se înfruptă statul din banii pe care-i încasează șmecherii? Ce glume bune aveți! Să vă dau un exemplu simplu: România este ultima în UE în ceea ce privește rata de încasare a TVA. În continuare, statul român nu reușește să încaseze mai mult de 60% din ceea ce i se cuvine. Cine fură? Ați auzit vreo persoană fizică „evazionând” TVA-ul? Evident că nu, e imposibil! Dar persoane juridice care să jongleze cu TVA-ul ați văzut? Dacă sunteți antreprenor sau vă raportați la cunoscuți, veți constata invariabil că e imposibil să nu plătești TVA-ul întrucât instantaneu te calcă potera. Și-atunci? Păi e clar că se fură, dar cine? Ghici ciupercă ce-i: fură cine sunt tolerați să fure. Probabil firmele acoperite și marii mahări care găsesc „scheme” de scăpare. Și uite-așa, deficitul de la TVA este necesar să fie acoperit din ceva. Din ce? Mai pui o taxă, dar cui i-o pui? O pui micilor antreprenori, care la un moment dat se satură și închid taraba, iar apoi le-o pui persoanelor fizice deoarece ăștia sunt vaci bune de muls.

Fix așa s-a petrecut în Kenya și urmează să se petreacă peste tot în Europa. În Grecia deja am văzut-o deoarece au fost mai rapizi cu alegerile, iar arendașii externi i-au pus să pună urgent în aplicare planul. Tragi pe oameni până-i omori. Și Ciolacu la noi, indiferent de faptul că e în campanie electorală, tot trage la greu pentru îndeplinirea planului. Spre exemplu, tocmai ce intră în vigoare creșterea accizelor la carburanți. Alți bani scoși din buzunar, altă distracție pentru șmecheri! Nu zice nimeni nici pâs! Așa au zis „șefii la lume”, așa rămâne.

Toată nebunia cu clima va fi aplicată deplin în noua politică de eco-austeritate care urmează după alegeri. Ni se va spune doct că este necesar să consumăm din ce în ce mai puțin deoarece, nu-i așa?, planeta e în suferință. Iar dacă planeta suferă, inclusiv noi e nevoie să suferim, pentru a o ocroti. Și în ce va consta noua politică? O vedem deja peste tot:

– taxe din ce în ce mai mari;
– limite pentru toată lumea;
– creșterea tiraniei eco-climatice (veți vedea inclusiv lockdown-uri climatice);
– măsuri din ce în ce mai tembele precum interzicerea centralelor pe gaz natural, a transportului personal, limitarea deplasării ș.a.m.d.
– propagandă continuă pentru ca oamenii să accepte ceea ce li se petrece.

Pe scurt, generalizarea la nivelul societății a tembelismului Generației Z care, cu toate că e cea mai săracă și mai fără viitor generație a istoriei contemporane, suferă de o prostie atât de mare încât e fericită cu starea ei de fapt, punând botul la toate demențele sistemului.

E interesant că în Kenya nu a mers, iar revolta de acolo spune multe. Însă statul african este unul dintre cele care au fost folosite ca sandbox (cutie cu nisip) de către ticăloșii lumii, adică o zonă în care își reglează tirul. Exact așa cum au făcut în Italia și România cu așa-zisa luptă anticorupție. După ce văd toate aspectele, știu până unde să întindă coarda astfel încât prostimea să nu se revolte. Oricum, planul lor de bătaie devine din ce în ce mai clar. Singura variantă care ne-ar putea salva ar fi aceea de a vedea o alternativă viabilă în partea cealaltă a baricadei. Doar că și acolo tefelimea imită acțiunile Vestului crezând că e „spre bine”.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: Anticamera dezastrului
Dan Diaconu: Nu vi se pare că realitatea e mult prea șocantă pentru a fi digerabilă?

yogaesoteric
8 iulie 2024