Dan Diaconu: «Revenirea tiraniei»

Dacă vreun pesedist revoltat îndrăznea să scape vreun oftat în timpul unei ședințe de guvern, automat hăitașii de la ANI, DNA, DIICOT, Parchetul General ș.a.m.d. se puneau în acțiune. Pasămite nemernicul a uneltit pentru a produce un folos necuvenit pentru sine deoarece, în timpul ședinței, în loc să fie atent să muncească pentru țară și popor, și-a creat un avantaj competitiv. Ca să nu mai vorbim că a perturbat atmosfera încăperii.

Chiar dacă vă vine să râdeți, mai mult sau mai puțin, cam acestea erau în urmă cu câțiva ani argumentațiile procurorilor care hăituiau oamenii politici neînregimentați în direcția dictată de licurici, Merkel, Macron sau cine o mai fi la un moment sau altul la capătul deciziilor din țara noastră. Acum pare de râs, dar atunci nu. Vuvuzelele media imediat întăreau „argumentele pă surse”.

Tuturor celor împotriva cărora s-au asmuțit aceste unelte perverse, le-a înghețat zâmbetul pe buze după ce s-au trezit cu condamnări de mai mulți ani cu executare pentru asemenea „fapte sforăitoare de corupție”. Și asta nu-i totul! Dincolo de penibilul condamnărilor, prostimea a fost atât de îndoctrinată încât a lipit iremediabil eticheta „corupt” de fruntea pesedistă. Desigur, și pesediștii – penetrați bine de „serviciuri” – au fost atât de prostovani încât au picat cu botu-n retorica de doi bani condusă de media aservită instituțiilor de forță.

Dacă însă am căuta acele groaznice fapte de corupție pesedistă cu care propagandiștii tot infectează creierele precare de tefeliști și-am judeca obiectiv, am avea o mare dezamăgire întrucât „marile nenorociri” sunt de fapt blufuri de râs. Să-l luăm ca exemplu pe marele corupt al națiunii, Liviu Dragnea, căruia i s-a imputat un prejudiciu de … 250.000 lei! Da, ați citit bine! Dintre toate dosarele puse pe spatele lui abia s-a reușit condamnarea pentru o sumă de 50.000 euro! Păi cum, deneaul lu’ pește, pentru asta înghiți tu zeci de miliarde anual la care se adaugă alte zeci de miliarde în pensii de baștani? Pentru un mărunţiş de 50.000 euro?

Dar poate că ați fi tentați să vă uitați spre Darius Vâlcov căruia, după ce i s-a fâsâit dosarul cu tablourile din cimitir, i s-a deschis apoi unul și mai baban pentru un prejudiciu produs Primăriei Slatina de 4,2 milioane de lei. Aici chiar e vorba despre o sumă ceva mai frumușică care însă n-a fost descoperită de vreun DNA, ci de Curtea de Conturi! Însă, ceea ce nu se spune este că întreaga daravelă s-a produs prin 2006! Mai mult, alături de Vâlcov, în afacere sunt prinși și consilierii locali de-atunci întrucât Vâlcov nu putea produce prejudiciul fără votul Consiliului. Iar Consiliul, ghici ce: la vremea aceea era ochi de pedeliști, actualmente peneliști! Căci, pentru cei cu mintea scurtă, repet: pe vremea aceea Darius Vâlcov era primarul-exemplu al lui Băsescu. Așa-i c-ați uitat? Păi cum vine aia cu pesediștii hoți? Dacă mă gândesc bine și Dragnea și-a făcut un stagiu prin Partidul Democrat! Așa-i că nu știați nici asta?

V-ați întrebat cum de nu a fost săltat Vâlcov atâta timp cât a mers în linie cu „corecții politic”. Și cum de se găsiră abia după treisprezece ani „să-l caute la prejudiciu”? Ciudată daravela, nu-i așa?

Vă mai aduceți voi aminte de Videanu, de Berceanu, de Blaga? Au i-ați uitat pe toți? Cineva calculase că Videanu a băgat atâtea borduri în București încât, dacă ar fi fost puse cap la cap s-ar fi ajuns la Viena. Ați uitat de unde erau bordurile acelea? Din China, aduse de una dintre firmele sale și vândute firmei care câștigase licitația pentru borduriadă. Cum „furnizorul furnizorului” nu intră sub lupa Curții de Conturi, nu s-a putut investiga nimic, iar procurorii de bună seamă că nu s-au sesizat, doar era vorba de „interesul național”. Și uite-așa s-a evaporat vreun miliard de euro din bugetul Bucureștiului doar cu bordurile. Piatră cu piatră!

Când a fost ministru, Videanu a pus-o de cele mai mari tunuri sub îndrumarea atentă a lui Băsescu. Mai țineți minte cum s-au pierdut înregistrările cu rușii de la Alro? Și-acolo, tot de vreun miliard de euro era vorba. Dar despre povestea cu Hidroelectrica? Ați uitat, nu-i așa? Cum ați uitat și de marea asfaltare a lui Berceanu, de caietele de sarcini nefinalizate, cum ați uitat de șperțurile lui Blaga, cum ați uitat de tot!

La un moment dat cineva avusese ideea contorizării tuturor faptelor de corupție devenite publice în regimul Băsescu-Boc. Într-un singur an contorizat se strânseseră vreo treizeci de miliarde de euro! Atenție, e vorba doar de furturile constatate de presă! Cele ascunse, Dumnezeu cu mila! 30 de miliarde furate pe an în condițiile în care ne-am împrumutat 20 mld. EUR de la FMI și Comisia Europeană, cocoșându-ne economia și salariații.

Orice guvernare de-a slugilor vechililor externi ai României se lasă cu prejudicii iremediabile. Poate vi se pare că sunt stereotip, dar nu e posibil ca în condițiile în care se fură porcește, să mai întreții și-o gardă pretoriană de securiști, procurori, milițieni și alte jivine pe salarii boierești pentru a-i prinde pe unii care fac evaziune vânzând mărar în piață! Adică, stați! De fapt tocmai ăsta e șpilul! Pentru a fura ai nevoie de o mașinărie complexă care să te protejeze: securiștii în spate, mânuitorii de pulan la firul ierbii și ăia cu „pulanul juridic” prin tribunale și parchete, astfel încât toată osteneala de-a fura să capete un aspect legal. Și, desigur, să nu-i uităm pe agramații care folosesc stiloul pe post de pulan pentru a prosti populimea ineptă, manipulând-o până la imbecilizare.

Uite-așa se fac potlogăriile pe bani sănătoși. De exemplu, acea ordonanță cu cântec de la Sănătate, în urma căreia bugetul caselor de sănătate va fi jefuit doar la prima strigare cu aproximativ 1.8 mld. EUR! Da, ați citit bine! O ordonanță dată sub patronajul „ministrului Polisano”: el la Polisano, nevastă-sa la Polisano, ba chiar și fosta nevastă tot la Polisano! Și ăsta nu-i conflict de interese, spune onor Parchetul General, adică unitatea de elită care a stabilit că hoția de case practicată de Plăvan și nevastă-sa e o chestiune de înaltă moralitate.

Dacă ne uităm pe lista ordonanțelor date la disperare în noaptea anterioară căderii guvernului, constatăm că multe dintre ele au în coadă miliarde de euro cu cântec. Și, culmea, asta se petrece în condițiile în care nici măcar nu au fost obținute avizele minim necesare promovării unor asemenea acte normative. În alte vremuri, doar pentru intenția de a promova o ordonanță te călca DNA-ul și-ți ridica maldăre de documente. Evident, asta se petrecea atunci când ăia de la putere îndrăzniseră să creadă în povestea cu democrația. Acum treaba a revenit la „normal” și totul se face pe față, la un nivel al absurdului demn de dictatura în care trăim, în care singura justificare e că „dacă e dat de noi e bine chiar și-atunci când se calcă totul în picioare, inclusiv bunul simț”.

E limpede că un asemenea comportament nu poate avea viață lungă. Mai devreme sau mai târziu, în ciuda prostirii excesive, oamenii vor observa pe propria piele că furtul la drumul mare se face de fapt din banii lor. Iar consecințele nu se vor lăsa prea mult așteptate. Prețurile vor sări, presiunea angajatorilor va fi spre reducerea veniturilor salariale, doar se vrea să rămânem la nivelul de „salarii de doi lei”. Astfel omul de rând va fi sufocat de un clește pervers în care un braț e reprezentat de creșterea generalizată a prețurilor, iar celălalt de scăderea veniturilor salariale. Aceasta se cere combătută cumva. Și cum altfel poți s-o combați mai eficient decât aruncând purceaua moartă în curtea ălora care-au fost la putere? Omul e prost și înghite chifteaua.

Iar pentru ca totul să se desfășoare ca la carte, se va relua același scenariu cu DNA-ul dezlănțuit împotriva „corupților”. Exercițiul de forță făcut cu profesorul Beuran e doar începutul unei potlogării pe care am mai văzut-o. Din nou s-a dat startul arestărilor spectaculoase, al acuzelor hilare de tipul celor de la începutul articolului de față. Din nou se arată cu degetul, iar prostimea se adună imbecilizată în piața publică pentru a asista la spectacolul execuțiilor. Și, în timp ce proștilor le chiorăie mațele de foame, dar au satisfacția că-i văd arși pe rug pe „vinovați”, marii șmecheri le fură hălci imense de bani, condamnându-i cu executare la sărăcie pe viață. Dar are și prostia prețul ei, iar proștii este necesar să-l plătească. Îmi pare rău de ceea ce vor păți, dar e nevoie să tragă ponoasele. Dacă refuzi să te tratezi atunci când ești bolnav grav, în final mori. La fel e și cu prostia!

Dan Diaconu

Citiți și:

Sistemul care controlează România. Adevăraţii păpuşari

BRUA 40 mld euro – Care este adevărata miză a gazului de la Marea Neagră

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost

yogaesoteric
11 aprilie 2020