Dar cine este Klaus Schwab, noul consort al ONU? (II)

Citiți prima parte a articolului

Crize catalizatoare

Ce a ajutat WEF să sară de la o deja prea ambițioasă „inițiativă de reproiectare globală” (lansată în 2010, după criza financiară) la Marea Resetare și cuplarea oficială cu ONU au fost „schimbarea climatică” și, desigur, „criza covid-19”.

Schwab se aștepta de mult la o pandemie globală, în ideea că astfel de episoade pot accelera schimbarea la nivelul societății; de fapt, impacientat, nici nu a mai așteptat să apară o pandemie, ci a creat el una pentru o simulare live, ca să pregătească „publicul și liderii din domeniul privat”.

O fi fost o clarviziune, ceva, pentru că evenimentul lui virtual (organizat în colaborare cu inexpugnabilul Bill Gates, prin extensiile sale filantropice, și cunoscut ca Event 201) a avut loc pe 18 octombrie 2019, iar pe 30 ianuarie 2020 ‒ la doar câteva luni distanță, după ce și-au luat oamenii vacanțele de iarnă ‒ OMS declara deja izbucnirea unei urgențe de sănătate la nivel internațional, devenită pandemie la 11 martie 2020.

Dată la care „parteneriatul strategic” cu ONU pentru relansarea Agendei 2030 în versiune turbo (încheiat în iunie 2019) nu împlinise încă un an de zile. Asta înseamnă geniu, viziune.

Pe 12 octombrie 2020, la un an de la pandemia simulată, Schwab spunea, într-un articol:

„De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, niciun alt eveniment nu a avut un impact global mai profund decât covid-19.

Singurul răspuns acceptabil la o asemenea criză este să punem în operă Marea Resetare a economiei, politicilor și societăților noastre.

Resetarea de care avem nevoie nu este o revoluție sau îmbrățișarea vreunei noi ideologii. Mai degrabă, trebuie văzută ca un pas pragmatic către o lume mai rezistentă [«rezilientă»], mai unită, mai sustenabilă.

Unii dintre pilonii sistemului global va fi necesar să fie înlocuiți, alții reperați sau întăriți. Nu e nevoie de nimic mai mult – sau mai puțin – pentru a realiza progresul, prosperitatea și sănătatea pentru toți.”

Acum, dacă tot ne-a măritat ONU cu dânsul, iar el se anunță a fi genul obsedat de control, să-l examinăm un pic mai îndeaproape pe „partenerul strategic” Klaus Schwab.

Tradiții de elită

Ca primă constatare, el este megaloman, dar nu original. Lansarea unui „mare” (lui Klaus îi plac chestiile mari) proiect de răsturnare globală cu ocazia unei crize nu e deloc ceva inedit.

Liga Națiunilor și ONU s-au format și ele ca răspuns la crize, în speță, cele două războaie mondiale.

Cu ambele prilejuri, elitele financiare, politice și intelectuale s-au mobilizat, cu mai mult sau mai puțin succes, să reseteze lumea, cu agende care au multe în comun cu cea de azi (reducerea, dacă nu chiar abolirea suveranității naționale, guvern global într-o formă sau alta, control demografic, „educarea” populației în spiritul concepției despre lume a elitelor dominante etc.).

Pentru a alege doar o figură din vasta galerie, H.G. Wells, marele futurist, utopist și eugenist (care a contribuit câteva texte la formarea Ligii Națiunilor) milita, la finalul Primului Război Mondial, pentru o soluție non-statală de guvernanță internațională; lumea, reorganizată ca un stat global, trebuia condusă de un grup de indivizi luminați, uniți de o viziune comună despre viitor. N-a fost să fie.

Dezamăgit de Liga Națiunilor, Wells și-a formulat mai clar ideile în 1928, în The Open Conspiracy (Conspirația deschisă), în care prevedea cum, ca urmare a progresului științific, „printre persoanele educate și influente” urma să apară o viziune comună despre o lume „unificată politic, social și economic” ‒ „la început, ca o organizație asumată de bărbați inteligenți și, foarte probabil, în unele cazuri, bogați, care va ignora cu bună știință aparatul de control politic existent sau îl va folosi doar incidental ca instrument în a-și atinge scopurile, începând să se comporte ca un stat, un soi de Societate Secretă la vedere, o francmasonerie informală și deschisă. Ei vor influența și vor controla aparatul guvernelor oficiale în diferite feluri”.

De-a dreptul profetic, Wells; iar Schwab, care umblă acum cu conspirația la vedere, de mână cu prietena lui, ONU ‒ deloc original.

După cel de-al Doilea Război Mondial, ONU adopta Declarația Universală a Drepturilor Omului pornind de la un alt text al lui H.G. Wells, The Rights of Man (1940).

Avem în această solemnă Declarație tot ce e nevoie, cu precizarea esențială, la Articolul 29 alin. 3, că „Aceste drepturi și libertăți nu pot fi în niciun caz exercitate contrar scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite”.

Care scopuri și principii includ, acum, Agenda 2030 și, de când cu măritișul, Marea Resetare schwabiană.

Printre marii arhitecți ai ONU a fost și Julian Huxley, alt mare intelectual și eugenist (în cazul lui, chiar președinte al Societății Eugenice britanice), care a profitat și el de criză ca să-și disemineze ideile în documentul fondator al UNESCO.

Lăsând la o parte sfaturile lui despre eugenia viitorului, procesarea conștiinței populației și guvernul mondial, Huxley propunea și o nouă filosofie globală:

„World Evolutionary Humanism” (umanismul evolutiv global), „un umanism științific mondial, cu anvergură globală și o sorginte evoluționistă”.

Că nici Harari nu a apărut din neant.

Mai departe, explica Huxley:

„Această abordare evolutivă oferă o legătură între științele naturale și istoria umană; ea ne învață că este nevoie să gândim în termeni dinamici, ne arată originea și rădăcinile biologice ale valorilor umane și este indispensabilă pentru a ne permite să alegem direcții, activități și metode”.

ONU și WEF au ales aceste „direcții, activități și metode”, puse cap la cap sub pălăria Agendei 2030 / Marii Resetări, în care omului i se acordă același statut ontologic cu macacul.

Odată coborâți la acest nivel, singura noastră șansă, ni se spune, este manipulare genetică și/sau împreunarea cu mașina.

De altfel, tot Julian Huxley este creditat de istorici cu camuflarea eugeniei sub eticheta de „genetică umană” și el este unul dintre părinții fondatori ai transumanismului.

Salvarea climei: noua religie după Klaus Schwab

Înainte de covid, dar și după covid, mai există, totuși, o chestie care se umflă și se tot umflă, devenind un bun pretext de deformare a lumii, și anume „schimbarea climatică” – ajunsă și aceasta, acum, în stadiul de „urgență”.

Aici îl descoperim pe partenerul Klaus ca profet apocaliptic dar și (pe sistem 2 în 1), mare salvator corporatist și spiritual.

În ultima lui producție literară, intitulată, incredibil, Marele Scenariu (The Great Narrative, 2022), Schwab amenință la fiecare pas cu „catastrofa climatică”. E „ultima noastră șansă”; „am intrat în decada decisivă a viitorului omenirii pe Pământ”; „urgență planetară”, „cataclism” etc. etc. Apocalipsa după Klaus Schwab.

Pentru Schwab, „schimbarea climatică” are dimensiunile unei noi religii, care necesită o nouă structură a „moralității și valorilor” pe pământ:

„Când seturile de valori sunt divergente, așa cum, cu siguranță, sunt, un posibil remediu este acela de a identifica și a ne concentra pe acele valori particulare care converg în jurul unor probleme de interes vital pentru umanitate în întregul ei, indiferent de cultură, naționalitate și norme sociale.

Degradarea mediului și schimbarea climatică ar putea fi o sursă pentru un astfel de punct comun, pentru că sunt cu adevărat globale și reprezintă o amenințare atât de uriașă pentru noi toți”. (Parcă citează Clubul de la Roma).

Julian Huxley a zis-o și el (în Religion without Revelation – Religia fără revelație, 1927), dar ceva mai pe șleau, că erau alte vremuri:

„O religie este, în esență, o atitudine față de lume în ansamblul ei. Ca atare, evoluționismul, de exemplu, se poate dovedi un principiu la fel de puternic de coordonare a credințelor și speranțelor oamenilor cum a fost, în trecut, Dumnezeu”.

Mai târziu, Huxley își muta sacoșele spirituale în templul transumanismului (atât de drag și inimii lui Schwab):

„Se cere o politică concertată care să împiedice valul actual de creștere a populației, care amenință să ne înece și să ne distrugă șansele pentru un viitor mai bun.

„Specia umană poate, dacă vrea, să se depășească pe sine – și nu sporadic, un individ aici, unul acolo, ci în întregul ei, ca umanitate.

Avem nevoie de un nume pentru această nouă credință. Poate transumanism e un nume potrivit.”

Dar, mai aproape de Schwab, să-l pomenim pe cel care, după propriile lui declarații, i-a fost mentor: Maurice Strong – unul dintre fondatorii WEF, membru al Clubului de la Roma, Secretar General Adjunct al ONU, Secretar General al primei conferințe ONU pe teme climatice (Stockholm, 1972) și al Conferinței de la Rio din 1992 (Earth Summit) etc. etc. ‒ dar și personaj central în mari scandaluri de corupție.

Rolul lui Strong în lansarea conceptului de „criză climatică” nu poate fi supraestimat. Încă de la primul summit pe teme de mediu (Stockholm, 1972), el avertiza despre „încălzirea globală, devastarea pădurilor, pierderea biodiversității, poluarea oceanelor și bomba cu ceas care este creșterea demografică”.

După Conferința de la Rio, Strong a elaborat (împreună cu Mihail Gorbaciov, alt mare îngrijorat de mediu și suprapopulare), Earth Charter, un document care ar vrea să devină tratat mondial de protecția mediului și care ne anunță că avem de ales: ori cataclism, ori facem un parteneriat global atotcuprinzător, având în vedere că „provocările noastre la nivel de mediu, economice, politice, sociale și spirituale sunt interconectate”.

Adică un globalism panteist (vezi aici și aici).

Dacă mai aveți îndoieli, Strong ne lămurește:

„Adevăratul țel al Earth Charter este să devină precum Cele Zece Porunci, un simbol al aspirațiilor și obligațiilor asumate de oameni peste tot în lume”.

Earth Charter (documentul în sine) este păstrat în ceva care se cheamă „Chivotul Speranței” (Ark of Hope), cutie pictată care a fost plimbată ceremonios, în alai, o vreme și depusă la ONU în ianuarie-februarie 2002.

O mică muscă-n tortul mirilor

Deci Klaus este vizionar și vrea schimbare planetară. Vede departe, dincolo de orizontul bunului-simț și al realității. Știe drumul, nu se lasă intimidat de crizele care explodează pretutindeni ca floricelele de porumb la microunde. Dărâmă piloni, construiește alții. Graseiază furtunos. Face agende pentru tot ce mișcă, ba chiar și pentru materia moartă. Ne vrea pauperizați, dar fericiți. Ne vrea mâncând gândaci. Invită șamani la Davos. Totul la el e mare – ca în Marele Salt Înainte al lui Mao, ca în Alexandru cel Mare. Iar pedigriul lui ideologic este lesne de identificat.

Fie la el acolo, am fi spus, dacă nu-l lua ONU de „partener strategic”. Însă l-a luat, și-atunci este necesar să ne întrebăm: dar cine e, totuși, acest Klaus Schwab?

Sau, așa cum nota, salutar, un participant la sesiunea Davos din 2024:

„Problema de bază la Davos este legitimitatea. Ce soi de legitimitate este asta, când oamenii sunt invitați aici în nume personal și ajung să ia decizii pentru tot restul lumii?”

Răspuns: păi nu e.

Klaus Schwab este doar șeful – și ăla în retragere – al unui ONG de familie din Elveția. Ca atâția alți așa-zis „iluminați” înaintea lui, se simte împuternicit să-și pună în operă viziunile planetare de convingerea, de sine dezvoltată, că el este un geniu.

Așa cum cred despre ei înșiși și mulți dintre cei care îl finanțează. Pentru motive pe care nu putem decât să le bănuim, ONU s-a gândit să scurtcircuiteze procesul democratic și să reformeze sistemul multilateral, dând mâna cu elitele private geniale peste capul statelor membre și al nostru, al tuturor.

Și-atunci, citez dintr-un raport al uneia dintre comisiile de anchetă organizate de Congresul american în prima jumătate a secolului trecut pentru anchetarea activității marilor fundații, care constata „dezgustătoarea aroganță a celor care își permit să impună norme culturale asupra societății fără niciun alt temei decât succesul lor pecuniar”.

Zic asta în caz că se gândește vreo autoritate legitimă să cerceteze situația și, dacă nu constată că mariajul este nul, să se ocupe de divorț.

Autor: Levana Zigmund

Citiți și:
Klaus Schwab declară „sfârșitul capitalismului” și spune că omenirea va trece la „era talentelor”
Klaus Schwab, la Summitul Guvernului Mondial 2024: Oamenii care refuză să se contopească cu Inteligența Artificială vor dispărea în curând
Cum va arăta Lumea lui Klaus Schwab în 2030

 

yogaesoteric
28 iunie 2024