De ce are domnul Gregorian Bivolaru toate motivele să nu se încreadă în obiectivitatea justiţiei române?

un articol de Mihai Vasilescu

Nimeni nu e profet în ţara lui!

Mărturisesc că şi eu, poate ca mulţi alţi cursanţi Yoga din cadrul M.I.S.A., m-am gândit serios după evenimentele din martie 2004 că dacă persecuţiile vor continua, cea mai bună soluţie ar fi să cer azil în altă ţară mult mai destupată la minte. Mulţi dintre noi ne-am temut pe bună dreptate că în orice moment o trupă de mascaţi ar putea intra la noi în casă şi ne-ar putea lua cărţile, CD-urile  cu muzică, obiectele de valoare, lucrurile personale şi pe noi ne-ar putea duce pentru interogatorii în beciurile procuraturii. Fiind martori la şirul de înscenări care i-au fost făcute domnului Gregorian Bivolaru şi la încăpăţânarea cu care a fost el vânat pentru nişte acuzaţii inventate, ne-am pus cu toţii serioase semne de întrebare privind respectarea unor drepturi fundamentale ale oricărei fiinţe umane.

Vi se pare o exagerare, vi se par nişte temeri nejustificate? Vă asigur că sutelor de yoghini care au avut de suferit de pe urma evenimentelor din martie 2004 nu li se pare, pentru ei sunt experienţe de viaţă. În România, o ţară în care mentalităţile securiste sunt încă la ele acasă a fost posibil ca  un om paşnic, a cărui singură “vină” este că trezeşte conştiinţele, să devină inamicul public numărul 1 şi să fie vânat precum cel mai periculos criminal, în ceea ce a debutat ca fiind cea mai mare operaţiune a autorităţilor române de la revoluţie încoace, acţiune intitulată în mod misterios “Operaţiunea Christ”!

După cum v-am anunţat domnul profesor Gregorian Bivolaru a cerut azil politic în Suedia, un stat în care are încredere că îi va face dreptate. Trist adevăr. Nimeni nu e profet în ţara lui! Şi-a asumat această decizie ştiind foarte bine că va intra în atenţia Interpolului. Iar mass-media românească a înţeles să prezinte acest eveniment ca reprezentând arestarea mult aşteptată a lui Gregorian Bivolaru. Chiar acest mod distrosionat de prezentare a evenimentelor confirmă încă o dată faptul că domnul Gregorian Bivolaru este perfect îndreptăţit să îşi caute dreptatea în altă parte decât în România.

Astăzi toate ziarele şi posturile de televiziune au celebrat cu o bucurie răutăcioasă pe care nu s-au sfiit deloc să o ascundă, faptul că “în sfârşit cel mai vânat infractor din România a fost capturat” de Interpol. Cu jignirile şi minciunile presei, care pot face cu succes obiectul unor procese intentate jurnaliştilor, domnul Gregorian Bivolaru este obişnuit, căci a fost numit pe rând: “monstru”, “infractor”, “traficant de copii”, “pseudo guru”, “bolnav mintal”, “schizofrenic”,  “adeptul urinoterapiei”, “psiho-sexualul Bivolaru” şi lista poate continua. Iar acum, după ce l-au batjocorit în toate felurile toţi se întreabă cu uimire: “Oare ce l-o fi făcut să ceară azil politic în Suedia?”, “De ce, dacă este nevinovat a preferat să se ascundă şi nu are încredere în justiţia română?”  Urmărind emisiunile TV legate de acest subiect am fost uimit de cuvintele unui realizator de la Realitatea TV care susţinea cu nonşalanţă că justiţia mai face şi ea greşeli, dar că acesta nu este un motiv suficient de întemeiat pentru ca cineva să se sustragă urmăririi penale.  Şi omul, un om de presă cu pretenţii,  credea cu tărie că ceea ce spune este perfect valabil! Oare cum ar fi reacţionat dacă păţea el ceva similar?!

De ce are domnul Gregorian Bivolaru toate motivele să nu se încreadă în obiectivitatea justiţiei române? Revedeţi în finalul articolului care a fost firul evenimentelor declanşate în martie anul trecut.

Una dintre temele favorite ale mass-media este invocarea faptului că toată lumea (citiţi de fapt jurnaliştii de la vechiul nostru amic Gardianul) se aştepta ca după căderea guvernului Năstase, domnul Gregorian Bivolaru să se predea şi să aştepte cuminte (şi mai ales după gratii, deşi este nevinovat) ca Justiţia să facă dreptate. De parcă doar căderea unui guvern ar fi suficientă. Aceeaşi procurori care au ordonat abuziv percheziţiile, aceleaşi persoane implicate în vânarea yoghinilor instrumentează şi acum cazul. Nu s-a  modificat nimic în realitate.

Alţii consideră o exgerare faptul că domnul Gregorian Bivolaru se teme că francmasoneria  vrea să îl reducă la tăcere. Cert este un singur lucru. Nu este vorba nici de teoria conspiraţiei, nici de temeri nefondate. Domnul Bivolaru a primit în mod repetat ameninţări cu moartea, în urma publicării unor cărţi în care a făcut dezvăluiri despre conspiraţia satanică planetară care este masoneria. Acum câţiva ani în apartamentul său a fost declanşată o explozie (practic un atentat) care i-a distrus complet locuinţa şi a afectat mai multe apartamente din bloc, iar poliţia nu a luat nici o măsură pentru pedepsirea făptaşilor, deşi ancheta pompierilor militari atestă pătrunderea prin efracţie şi mâna criminală (pentru mai multe detalii citiţi şi 05.02.1995 – Explozia criminală). Presa a publicat în  repetate rânduri semnale masonice şi comenzi evidente privind lichidarea lui Gregorian Bivolaru  (de exemplu, recitiţi articolele ATENŢIE! SE SCHIMBĂ MACAZUL! şi  EŞEC=EROARE=INCOMPETENŢĂ=NEDREPTATE..). Acţiunile din martie au fost numite de cei care le-au comandat, deloc întâmplător Operaţiunea Christ. De ce? Pentru noi este foarte clar. Ultimul bilet de ameninţare primit chiar înainte de declanşarea evenimentelor din martie 2004 conţine pe post de semnătură 3 puncte aşezate în triunghi, o foarte bine cunoscută pecete masonică. Iar Adrian Năstase îşi dovedeşte implicarea ca instrument docil al masoneriei care a ordonat toate aceste acţiuni, în stenogramele PSD. Campania de presă utilizează în mod curent poze în care domnul Gregorian Bivolaru este prezentat cu cătuşe la mâini, escortat, după gratii. Sunt publicate ordine directe de a-l aresta cu orice preţ şi este prezentat sistematic ca un infractor periculos.

 În acest condiţii apare şi o altă întrebare perfect firească. Dacă putea fi judecat în lipsă, aşa cum s-a dovedit în prezent că se poate, de ce mai era necesară arestarea lui cu orice preţ? Nu putem răspunde decât în lumina modului în care s-a procedat până acum cu alţi mentori de şcoli spirituale.

La nivel internaţional există o adevărată cruciadă împotriva spiritualităţii declanşată mai ales împotriva acelor şcoli spirituale autentice ce pot pune în pericol  planurile satanice ale francmasoneriei mondiale şi de aceea se urmăreşe mai ales arestarea liderilor lor spirituali sub nu contează ce pretext (citiţi articolele noastre din secţiunea Cruciada modernă împotriva spiritualităţii). În toate cazurile este vorba de pretexte inventate, de procese mincinoase, de acelaşi scenariu care duce la închiderea unor persoane nevinovate. Odată aflaţi în închisoare aceştia sunt bătuţi, injectaţi cu substanţe toxice, iradiaţi, omorâţi lent. Este celebru cazul lui Osho care a fost arestat şi în acest timp iradiat lucru care în timp i-a provocat moartea. Este iarăşi bine cunoscut cazul lui Jan van Helsing, autorul mai multor cărţi de demascare  a pericolului pe care îl reprezintă masoneria, care a fost ameninţat la rândul său până când a renunţat să mai scrie. Chiar credeţi că era necesar să aşteptăm cu mâinile în sân să se ajungă aici şi în cazul nostru?

Căci direcţia este clară. Domnul Gregorian Bivolaru este condamnat de autorităţi, de presă şi de opinia publică manipulată de aceştia, chiar înainte de a fi judecat. În cazul lui, bănuielile se transformă în certitudini chiar înainte să fie analizate nişte probe. Dar ce să analizezi când probele nu există? Şi după aceea i se cere să aibe încredere în Justiţie şi să accepte cuminte să fie închis pentru a se stabili dacă este sau nu vinovat? Absurd raţionament care ascunde scopuri mult mai mârşave. Chiar şi în acest moment presa redă în mod tendenţios lucrurile, existând ziare şi televiziuni care prezintă ca pe o certitudine faptul că în termen de 30-40 de zile va fi extrădat şi obligat să participe la următorul termen al procesului de la Sibiu, deşi din acest punct de vedere informaţiile sunt foarte clare. Există o procedură de extrădare care implică mai mulţi  paşi şi o durată lungă de timp.

1. reanalizarea dosarului de autorităţile române pentru a verifica dacă formalităţile prevăzute de convenţiile internaţionale pentru extrădare sunt îndeplinite. Acest lucru implică o reverificare a dosarului, inclusiv repunerea în discuţie a valabilităţii mandatului de arestare. Conform declaraţiilor avocatului Dumitru  Niţurad acest mandat de arestare nu are o bază prea solidă şi autorităţile vor fi obligate să admită acest lucru în faţa suedezilor (trimitere la articolul privind acest subiect).
2. Documentaţia completă, însoţită de probe trebuie trimisă autorităţilor din Suedia
3. Justiţia suedeză va analiza şi va decide dacă motivele pentru care se solicită extrădarea sunt întemeiate sau nu.

În paralel va fi analizată cererea de azil politic a domnului Gregorian Bivolaru şi există mari şanse ca aceasta să fie acceptată  întrucât este susţinută de numeroasele dovezi de  abuzuri şi discriminări la care a fost supus în România pe nedrept, neexistând probe împotriva lui care să legitimeze acest mandat de arestare. Se apropie momentul adevărului.

Memento: Firul real al evenimentelor

Întrucât presa a profitat şi de acest prilej pentru a reaminti cititorilor aşa cum i-a convenit, care a fost firul evenimentelor, credem că este momentul să facem şi noi o scurtă retrospectivă.

M.I.S.A. şi domnul Gregorian Bivolaru au făcut de-a lungul anilor obiectul unor repetate abuzuri, calomnii şi a unei intense campanii denigratoare de presă menite să creeze o imagine distorsionată unei şcoli spirituale care a denunţat cu fiecare prilej pericolul pe care îl reprezintă francmasoneria. Deşi s-a aflat sub atenta monitorizare a SRI şi a altor instituţii nu s-a găsit în cei 15 ani nici o probă care să confirme bănuielile vehiculate de presă.

Totuşi în 18 martie 2004 autorităţile române au luat cu asalt şi au vandalizat, pe baza unor mandate de percheziţie (emise în mare parte ilegal) PENTRU INFRACŢIUNI INFORMATICE, case particulare ale unor cursanţi yoga ai şcolii M.I.S.A. De ce tocmai atunci? Pentru a masca implicarea unor membrii ai guvernului într-o reţea de trafic de copii (citiţi pentru mai multe detalii articolul Ce nu au văzut românii orbiţi de „fumigena MISA”….).   Persoane având calitatea de martor au fost supuse la presiuni fizice şi psihice, ţinute ore în şir în frig, sub ameninţarea armelor, nemâncate, presate cu ameninţări şi intimidate pentru a semna şi declara lucruri incriminatoare la adresa domnului profesor Gregorian Bivolaru. Însă nu au găsit deloc ce sperau să găsească, adică arme, droguri, reţele de prostituţie. Pentru a justifica amploarea acestei acţiuni a fost atunci fabricat cazul Mădălinei Dumitru care a fost determinată prin intimidări să semneze o declaraţie privind raporturi sexuale între ea şi domnul Gregorian Bivolaru. Imediat ce a fost eliberată, Mădălina Dumitru şi-a retras declaraţia şi a depus o plângere împotriva modului în care i-au fost smulsă aceasta. Pe baza acestor fapte a fost construit apoi întreg eşafodajul care a dus la emiterea mandatului de arestare a domnului Gregorian Bivolaru.

Simţind că pierd teren, întrucât aşa-zisa victimă nu exista de fapt, autorităţile s-au gândit la o stratagemă pentru a avea  şi alte motive de a-l reţine pe domnul profesor, căci acest lucru a fost primul obiectiv  al acţiunii din martie. Au organizat înscenarea de la vama Nădlac, pregătită minuţios înainte prin crearea unei confuzii cu Gabriel Bivolaru care era dat în consemn la frontieră. Există martori care atestă că domnul Gregorian Bivolaru a fost târât cu forţa de mai mulţi individizi pe traseul de intrare în ţară, cu scopul cert de a crea impresia că vroia să treacă fraudulos graniţa deşi avea paşaportul la el şi nu era nici dat în consemn la frontieră. A fost adus atunci în lanţuri la Bucureşti sub o escortă impresionantă şi pus sub acuzaţia de întreţinere de relaţii sexuale cu o minoră (deşi minora nu îl acuza de nimic) şi de trecere frauduloasă a frontierei. Între timp pentru a o împiedica pe Mădălina Dumitru să îşi afirme protestul faţă de modul în care autorităţile se folosesc de ea în acest dosar, ea a fost  răpită şi sechestrată, apoi încredinţată familiei surorii sale din Constanţa, perioadă în care a fost în permanenţă urmărită de persoane în civil şi supusă la multe traume emoţionale. În cele din urmă Mădălina a reuşit să fugă.

După eforturi disperate de a-l meţine în arest, autorităţile nu au avut încotro şi au fost nevoite să îl elibereze pe domnul Gregorian Bivolaru pe motive de vicii de procedură. Până să fabrice ei un nou dosar, domnul Gregorian Bivolaru a reuşit să se pună la adăpost. S-a fabricat un nou dosar în care au fost utilizate alături de Mădălina Dumitru pe post de victime Ilinca Simionescu care a fost şantajată de autorităţi  şi Arabella  Agnes Mureşan, care fusese dată afară de la cursurile de Yoga din cauza comportamentului necorespunzător şi a dorit să se răzbune. Dovada este şi suma uriaşă de bani pe care o cer cele două ca despăgubire. Pe parcursul timpului, lucrurile au devenit tot mai neclare, acuzaţiile de sex cu o minoră trasformându-se peste noapte în act sexual în faţa unui minor. În cele din urmă văzând că nici aşa nu au cum să îl incrimineze pe domnul Gregorian Bivolaru s-a creat o altă alternativă de acţiune privind complicitatea la evaziunea fiscală şi trafic de fiinţe umane.  În paralel s-a desfăşurat o acerbă campanie de presă în care numele domnului Gregorian Bivolaru a fost  asociat în mod repetat cu numele unor infractori precum Gabriel Bivolaru, fraţii Cămătaru, Pasaris  şi chiar Osama Bin Laden!!!! Pentru a fi acoperiţi şi în cazul, extrem de probabil de altfel, ca Justiţia să stabilească nevinovaţia lui Gregorian Bivolaru, se inventează cazul Simona Lungu menit să  convingă opinia publică de infiltrarea MISA în instituţiile statului şi susţinerea lui Gregorian Bivolaru de la nivel înalt. Aceasta este ultima directivă de acţiune care revine în mod obsesiv în presa din ultima vreme.

Aşadar, ce credeţi, de ce are domnul Gregorian Bivolaru toate motivele să nu se încreadă în obiectivitatea justiţiei române?

6 aprilie 2005
yogaesoteric.net