De ce este îngrozită China de Creștinism

Libertatea religioasă din China se confruntă cu cea mai severă represiune de după Revoluția Culturală – și majoritatea oamenilor nici nu își dau seama. Da, în ultimul an, situația uigurilor predominant musulmani a atras atenția din ce în ce mai mult. Cel puțin un milion, poate chiar trei milioane au fost închiși în lagăre de prizonieri, unde au parte de torturi sistematice, viol, muncă forțată și sterilizare forțată. La fel, persecuția continuă a adepților Falun Gong, o disciplină spirituală chineză din cadrul tradiției budiste, a fost condamnată la nivel mondial.

Dar mult mai puțin cunoscută este represiunea brutală și în curs de intensificare a creștinilor din China. Deși regimul Partidului Comunist Chinez (PCC) a reprimat întotdeauna religia, în general, creștinismul a fost mereu cea mai importantă țintă a sa, analizează UnHerd.

Acest fapt se datorează parțial promovării ateismului de către partid, precum și neliniștii sale cu privire la orice întrunire pe care nu o controlează. Dar este, de asemenea, înrădăcinat în teama sa că religia creștină reprezintă o amenințare „străină“ la adresa modului tradițional de viață, una la care PCC nu a reușit să afle cum să-i facă față.

Sub Mao Zedong, Partidul a încercat să elimine cu totul creștinismul, însă a reușit doar să forțeze biserica să activeze în clandestinitate. Într-adevăr, pe măsură ce Deng Xiaoping a început să deschidă economia în anii 1980, regimul a realizat că Biserica nu poate fi eradicată, așa că a căutat să o controleze; a restabilit instituțiile bisericești aprobate de stat pentru catolici și protestanți, care fuseseră închise în timpul Revoluției Culturale, continuând să persecute congregațiile clandestine.

A urmat apoi o perioadă de relaxare variată în care, deși nu a existat niciodată libertate religioasă, situația pentru unii creștini s-a îmbunătățit, în funcție de atitudinile autorităților provinciale. Unii lideri locali au închis ochii la adunările bisericilor neînregistrate, atâta timp cât nu contestau pe față PCC. În alte locuri, erau permise chiar și „mega-biserici“ neînregistrate; Biserica Sion din Beijing a funcționat ani de zile cu sute de credincioși, în timp ce Biserica Sfeșnicului de Aur din provincia Shanxi a atins cifra uimitoare de 50.000 de membri.

Dar în prezent, China se află într-o a patra eră – una de represiune severă, propagandă și control de la centru. De când a devenit președinte în 2013, Xi Jinping s-a interesat activ de politica privind religia și a inițiat mai multe conferințe la nivel național dedicate „sinicizării“ acesteia. Ele au culminat cu introducerea de noi reglementări în 2018; astăzi, chiar și bisericile din cadrul instituțiilor controlate de stat se confruntă cu noi restricții. Oficial, regimul estimează că, în prezent, există 50 de milioane de creștini în China, deși cifra reală se crede că este cel puțin dublă.

Fiecare biserică este acum nevoită să-și demonstreze loialitatea față de PCC afișând portrete ale lui Xi Jinping și bannere de propagandă de partid alături de, sau chiar în loc de imagini religioase. La altar sunt instalate camere de supraveghere, înregistrându-i pe toți cei care participă, iar celor sub 18 ani nu le este permis să intre deloc în lăcașuri de cult. În același timp, creștinii cu venituri mici au fost presați de oficiali să renunțe la credință, cu amenințări că ajutorul de stat le-ar putea fi oprit.

Cel mai dramatic, mii de cruci au fost dărâmate și unele biserici nu numai că au fost închise, ci chiar au fost demolate. Numai în 2018, Biserica Sfeșnicului de Aur a fost dinamitată, Biserica Sion a fost forțată să închidă porțile, iar Biserica Căminul lui Hristos din Shantou, provincia Guangdong, a fost închisă după ce autoritățile au numit-o „organizație religioasă ilegală“.

Crăciunul și Biblia sunt acum în vizorul regimului, de asemenea. În 2019, PCC și-a anunțat intenția de a produce o nouă traducere a Bibliei, care să o alinieze la „modul de gândire“ al partidului, prin reinterpretarea pasajelor cheie. Crăciunul trecut, au interzis toate activitățile festive, cu excepția participării la biserici aprobate de guvern și a reuniunilor de familie acasă. Chiar și așa, grupuri de așa-numiți cetățeni „Pro-Mao“ au mărșăluit pe străzi în zilele următoare, proclamând mesaje anticreștine. Unele universități au interzis studenților să sărbătorească și le-au interzis participarea la evenimente din afara campusului.

Dar în multe privințe, PCC consideră creștinismul drept o amenințare externă – o forță „străină“ care intenționează să submineze modul de viață al țării. Putem observa acest aspect din propunerea publicată în noiembrie anul trecut, cu reglementările privind implicarea străinilor în activități religioase. De fapt, noile măsuri interzic adepților religioși chinezi să participe la activități organizate de străini în China și incriminează complet prozelitismul – sau chiar educația și formarea religioasă.

Această precauție față de elementele „străine“ ale creștinismului explică parțial de ce în Hong Kong, unde statul de drept este demontat de PCC, libertatea religioasă este în mod special sub presiune. Luați în considerare cazul pastorului Roy Chan, în a cărui Biserică Good Neighbour din districtul de Nord a descins poliția anul trecut, ca represalii pentru decizia lui Chan de a sprijini tinerii protestatari pro-democrație.

„Bate-mă pe mine, nu pe copii“, a spus Chan la momentul respectiv. Și a fost bătut – nu doar de poliție, ci și de HSBC, care, sub presiunea autorităților, a pus sechestru pe bunurile bisericii, ale pastorului Chan și ale familiei sale.

Dar, în timp ce unii lideri religioși din oraș continuă să vorbească deschis împotriva acestei represiuni, alții, inclusiv actualul administrator apostolic din Hong Kong, cardinalul John Tong, nu demonstrează un curaj similar. Când președintele Federației Conferințelor Episcopilor Asiatici, Cardinalul Charles Bo, a încercat să demareze anul trecut o campanie de rugăciune pentru Hong Kong, eparhia a descurajat-o intens.

Câteva săptămâni mai târziu, Cardinalul Tong a dat instrucțiuni clerului „să-și țină limba în frâu“ în omilii, iar episcopia a publicat de atunci manuale religioase cu îndrumări privind modul în care studenții din Hong Kong pot „contribui la națiunea lor“ – o perspectivă clară pro-Beijing. Indiferent că vrea sau nu, dioceza simte fără îndoială – sau cel puțin anticipează – presiunea PCC.

Însă nimic din toate acestea nu a împiedicat Vaticanul să își reînnoiască în septembrie 2020 acordul de doi ani cu regimul din China, cu privire la numirea episcopilor. Negociat pentru prima dată în 2018, textul acordului rămâne secret, dar, în esență, permite Partidului Comunist Chinez să numească episcopi, care să primească apoi aprobarea finală de la Papa. În accepţiunea Vaticanului, scopul era să protejeze mai bine catolicii din China și să pună laolaltă bisericile aprobate de stat și cele clandestine, dar a avut exact efectul opus.

Chiar și atunci când a fost discutată pentru prima dată, o condiție prealabilă pentru acord ar fi trebuit să fie eliberarea tuturor clericilor catolici închiși, cel puțin. În schimb, nu numai că acest fapt nu a fost asigurat, ci mai mulți episcopi catolici curajoși din biserica subterană, care rămăseseră loiali Romei de zeci de ani, care fuseseră încarcerați sau riscau de multe ori să fie arestați, au fost forțați de Roma să rămână deoparte, în favoarea episcopilor preferați de Beijing.

La numai două luni de la anunțarea acordului, episcopul Peter Shao Zhumin din Wenzhou a fost arestat pentru a cincea oară în doi ani. El a fost eliberat, dar continuă să fie hărțuit. Între timp, în ianuarie anul trecut, episcopul Vincent Guo Xijin din Mindong, provincia Fujian, care fusese deja retrogradat în funcția de episcop auxiliar pentru a face loc unui prelat numit de către Beijing, a fost obligat de autorități să-și părăsească reședința, care a fost apoi închisă.

Clericul de 61 de ani a ajuns să doarmă pe pragul biroului bisericii sale și numai după proteste la nivel internațional i s-a permis să se întoarcă în apartamentul său, însă cu utilitățile deconectate. Apoi, în iunie 2020, Augustine Cui Tai, în vârstă de 70 de ani, episcop coajutor al bisericii subterane din Xuanhua, a fost arestat din nou – după ce îndurase deja 13 ani de detenție. De atunci, au fost nenumărați alții ca el.

Și așa cum, pe bună dreptate, lumea se concentrează mai mult asupra Chinei, asupra acuzațiilor de genocid împotriva uigurilor și a încălcării unui tratat internațional în Hong Kong, nu este cazul să uităm imaginile bisericilor dinamitate, crucile distruse, propaganda comunistă în sfintele sanctuare și preoții închiși.

Wang Yi, pastorul Bisericii Early Rain din Chengdu, a avertizat în urmă cu peste doi ani că regimul a lansat „un război împotriva sufletului“. Un an mai târziu a fost condamnat la nouă ani de închisoare pentru „incitare la subminarea puterii statului“. Dar, așa cum a arătat pastorul Wang în una din predicile sale ofensatoare: PCC și-a „ales un dușman care nu poate fi niciodată pus după gratii, nu poate fi niciodată distrus, nu va capitula niciodată și nici nu va fi cucerit: sufletul omului“.

Citiţi şi:
Prigoana împotriva creştinilor ia amploare la nivel mondial. Coronavirusul a devenit un catalizator al persecuţiilor
Un oficial chinez: credinţa în Marx este mult mai bună decât «vrăjitoria» credinţei în religie

yogaesoteric
17 iunie 2021