De ce să studiem semnele vremurilor?

 

Prelegere a părintelui Serafim Rose

În primul rând, să clarificăm ce se înţelege prin sintagma „semnele vremurilor”. Expresia vine din Evanghelie, din cuvintele Mântuitorului redate în Matei 16:3. Hristos le spune fariseilor şi saducheilor care au venit la El următoarele: „Faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, adică cum va fi vremea, dar semnele vremilor nu puteţi?ˮ. Cu alte cuvinte, El le spune că aceasta nu are nimic de-a face cu ştiinţa, sau cu aflarea locului nostru în această lume sau altceva de acest gen. Este o întrebare de cu totul altă natură. Studiem semnele vremurilor pentru a fi în stare să-L recunoaştem pe Hristos.

În vremea lui Hristos, fariseii şi saducheii nu studiau semnele vremurilor pentru a afla dacă Hristos venise, dacă Fiul lui Dumnezeu era cumva deja pe pământ. Dar existau deja numeroase semne pe care ei ar fi fost necesar să le fi recunoscut. De pildă, în Vechiul Testament, în Cartea lui Daniel, există o profeţie conform căreia Mesia urma să vină cam după 490 de ani de la vremurile în care a trăit Daniel. Acei evrei care îşi citeau cărţile cu atenţie, ştiau cu exactitate ce însemna aceasta şi cam atunci când a venit Hristos, ei ştiau că venise vremea lui Mesia.

Dar acesta este un semn exterior. Mai important era ca fariseii şi cărturarii să fi prevăzut semnele interioare. Dacă inimile lor erau drepte în faţa lui Dumnezeu, şi dacă n-ar fi încercat doar să împlinească o poruncă exterioară a legii, inimile lor ar fi fost deschise şi L-ar fi recunoscut pe Dumnezeu în trup atunci când El a venit. Dar nu puţini evrei au fost aceia care L-au recunoscut – apostoli, ucenici şi mulţi alţii.

Acelaşi pasaj din cap. 16 din Evanghelia după Matei ne vorbeşte în continuare despre semne. Domnul le spune evreilor: „Neam viclean şi desfrânat cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. (v. 4)ˮ. Evenimentele vechi-testamentare conţin prefigurări ale evenimentelor din Noul Testament. Când Iona a petrecut trei zile în pântecele chitului, aceasta a fost o prefigurare a şederii de trei zile a Domnului în mormânt. Iar acest semn – semnul lui Iona – li s-a dat oamenilor din vremea lui Hristos.

Domnul le spunea fariseilor şi saducheilor că un neam viclean şi desfrânat caută evenimente spectaculoase: foc din cer, izgonirea romanilor, manifestarea îngerilor care alungă stăpânirea străină a romanilor şi alte manifestări de acest fel. Hristos le spune că acest fel de semne nu se vor da. Un neam viclean şi desfrânat caută astfel de semne, dar cei cu inima curată caută ceva duhovnicesc. Singurul semn care li se va da este semnul lui Iona. Desigur că nu este ceva minor ca un om să rămână trei zile în mormânt şi apoi să învieze.

Astfel, din cuvintele Mântuitorului, aflăm că nu este cazul să umblăm după semne spectaculoase, ci mai degrabă să căutăm semne duhovniceşti, înlăuntrul nostru. De asemenea, este necesar să priveghem fiind atenţi la acele aspecte care, potrivit Scripturii, sunt trecătoare.

Semnele pe care ni le-a dat Iisus Hristos

Noi, creştinii ortodocşi, deja am recunoscut şi acceptat semnele primei veniri a lui Hristos. Însuşi faptul că suntem creştini ortodocşi înseamnă că am făcut aceasta. Ştim înţelesul acestor semne, ca de pildă: semnul lui Iona, cei 490 de ani ai lui Daniel, şi multe altele pe care Domnul le-a împlinit. Dumnezeieştile slujbe ortodoxe sunt pline de proorocii ale Vechiului Testament care au fost împlinite la venirea lui Hristos. Le vedem cu toţii şi le recunoaştem – toate sunt limpezi.

Dar acum este necesar să ne uităm după alte feluri de semne, adică semnele celei de-a doua veniri a lui Hristos. Întreaga învăţătură despre a doua venire a lui Hristos şi semnele ce o vor preceda sunt arătate în mai multe locuri din Evanghelii, cu deosebire în capitolul 24 al Evangheliei după Matei. Sf. Marcu şi Sf. Luca au şi ei unele capitole dedicate acestora.

Capitolul 24 din Matei ne arată cum Domnul S-a depărtat de Templu şi cum ucenicii au venit la El pentru a-I arăta zidurile acestuia. Ştim bine că în acele zile Templul era centrul cultului. Fiecare evreu era necesar să vină la Templu cel puţin de sărbătoarea Paştilor, căci potrivit credinţei lor numai în el putea fi slujit Dumnezeu aşa cum se cuvine.

Domnul nostru a privit spre Templu şi le-a spus ucenicilor: „Le vedeţi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipeascăˮ (Matei 24: 2). A spune unui evreu credincios din acea vreme că tot Templu va fi dărâmat, că nu va mai rămâne nimic din el, este ca şi cum i-ai spune că este sfârşitul lumii, deoarece Templul este tocmai locul unde Domnul este slujit. Cum vă veţi închina Domnului dacă nu mai este niciun templu? Astfel că aceste cuvinte ale Mântuitorului i-au făcut pe ucenici să înceapă să se gândească la sfârşitul lumii. Au spus imediat: „Spune-ne nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?ˮ. Cu alte cuvinte, ei deja ştiau că El va veni din nou şi că această venire este legată de sfârşitul lumii.

Deci Domnul ne dă o întreagă serie de semne care urmează să apară până ce El va veni din nou. Înainte de toate, El spune: „Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristos», şi pe mulţi îi vor amăgiˮ. Adică vor veni mulţi Hristoşi amăgitori. Acest fenomen a fost remarcat şi în istoria Bisericii: cazul celor ce s-au ridicat împotriva lui Hristos, care au pretins a fi Dumnezeu sau Hristos.

Apoi, în versetul următor, El spune: „Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci este nevoie să fie toate, dar încă nu este sfârşitulˮ. Ştim bine că au fost războaie şi zvonuri de războaie încă de la începutul erei creştine, dar de timpul nostru ce să mai zicem? … „Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.ˮ Din nou războaie, foamete, cutremure… şi zice: „Dar toate acestea sunt începutul durerilorˮ.

Apoi vine următorul semn, acela al prigonirilor: „Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meuˮ. Deci întâi avem Hristoşi amăgitori, apoi războaie, zvonuri de războaie, foamete, prigoniri… iar apoi un semn foarte important pentru vremurile în care trăim – răcirea crescândă a dragostei: „Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răciˮ. Acesta este cel mai periculos dintre semne, întrucât semnul distinctiv al creştinilor, după cum ne spune Sf. Ioan Teologul, este dragostea pe care o au unii pentru alţii. Când această dragoste se răceşte, înseamnă că până şi creştinii încep să-şi piardă Creştinismul.

Avem apoi un alt semn, în următorul verset din cap. 24: „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitulˮ. Vedem astăzi că Evanghelia este tradusă în sute de limbi, la aproape toate neamurile pământului, iar Creştinismul ortodox este propovăduit în aproape fiecare parte a lumii. În Africa există misiuni impresionante: în Uganda, Kenya, Tanzania, Congo, de acolo răspândindu-se mai departe.

Apoi întâlnim un pasaj mai dificil: Domnul vorbeşte de urâciunea pustiirii ce s-a anunţat prin proorocul Daniel: „Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a anunţat prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagăˮ. Dar nu vom înţelege acest semn decât referindu-ne la alt pasaj. Este vorba de alt semn şi se leagă, desigur, de Templul din Ierusalim şi de un fel de profanare a lui.

După care, în versetul 21 este descris un semn al unei mari strâmtorări: „Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fiˮ. Adică va fi momentul cel mai rău şi cel mai dificil de suferinţă din toată istoria lumii.

Din cărţile de istorie aflăm că au fost multe momente de-a lungul timpului când a existat multă suferinţă. Dacă citiţi despre ceea ce s-a petrecut cu evreii atunci când Ierusalimul a fost distrus după moartea lui Hristos, veţi descoperi că o astfel de suferinţă precum cea de atunci nu are egal în istorie. În alte locuri a fost aproape tot atât de multă suferinţă. Şi totuşi, marea strâmtorare de la sfârşit va fi mult mai teribilă. Bineînţeles că va avea loc la scară mondială şi va implica pe toată lumea, nu numai un popor, fiind ceva cu caracter impresionant. Se va numi: „o astfel de strâmtorare cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi”.

Imediat după aceasta, va începe ceva şi mai înfricoşător. În versetul 29 citim: „Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zguduiˮ. Desigur că un eveniment ca acesta nu a mai fost niciodată, şi este evident că se referă la vremea sfârşitului lumii, când întreaga creaţie va fi nimicită pentru a fi remodelată. În sfârşit, următorul verset spune: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omuluiˮ, adică va apărea semnul Crucii pe cer. „Şi atunci vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multăˮ. Adică însăşi venirea lui Hristos va fi văzută în ceruri alături de semnul Crucii – şi atunci va fi sfârşitul a toate.

După ce ne-a arătat toate despre semnele sfârşitului, Domnul ne dă o poruncă finală, spunând: „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru… fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veniˮ.

Toate aceste descrieri se află în capitolul 24 al Evangheliei după Matei. Dar pentru cineva căruia Scriptura şi Sfinţii Părinţi nu-i sunt aşa de familiari, tot ceea ce s-a spus mai mult ridică probleme decât rezolvă. Este necesar să înţelegem care este sensul tuturor acestor proorocii. Cum putem şti că ele se împlinesc sau că s-au împlinit la un moment dat? Şi cum putem evita falsele interpretări – mai ales că există atât de mulţi Hristoşi amăgitori, prooroci falşi, proorocii false, interpretări false?

Cum putem şti care este adevărata interpretare şi care sunt adevăratele semne ale vremurilor? Dacă vă uitaţi în jurul vostru sau dacă vă duceţi la oricare librărie religioasă, veţi vedea rafturi ce conţin multe cărţi şi comentarii ale Apocalipsei, cărţi ce conţin interpretări ale venirii sfârşitului lumii. Fapt este că mulţi creştini, care nu sunt ortodocşi, au o siguranţă, au un simţământ categoric că vremurile în care trăim sunt vremurile de pe urmă, dar ei îşi bazează interpretările pe propriile păreri.

Citiţi şi:

Taina dezvăluită a celei de-a doua veniri, în glorie, a lui Iisus Hristos

Peter Deunov – Profeţii despre vremurile pe care le trăim

 

yogaesoteric
20 decembrie 2019