De ce se doreşte introducerea parteneriatelor civile? Pentru a distruge familia

 

În luna martie a anului trecut, Comisia Juridică a Senatului a respins proiectele USR şi ALDE privind reglementarea parteneriatului civil. Evident, important nu este atât votul în Comisie (deşi acesta dă un semnal) cât votul în plen, şi apoi, mai ales, votul în Camera Deputaţilor, care e cameră decizională.

Importat de punctat este motivarea exactă a respingerii, deşi foarte concisă, ce a fost exprimată de şeful Comisiei Juridice: „Din punctul meu de vedere, soluţia juridică nu rezolvă nimic, nu răspunde niciunei nevoi sociale, există cadru normativ suficient pentru persoanele care în cuplu, în grup, doresc să stabilească raporturi juridice de natură civilă în ceea ce priveşte succesiunea în caz de deces, statutul de aparţinător în cazuri medicale, exercitarea în comun a drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale, astfel încât propunerile legislative nu se justifică”.

Iniţiatorii parteneriatului civil îşi motivaseră proiectul susţinând că există suficiente cupluri care convieţuiesc în afara căsătoriei, în uniuni consensuale libere (concubinaj) şi care au nevoie de o formă de protecţie a vieţii de familie. Această motivaţie nu este însă mai mult decât o lozincă.

De ce ar crede cineva că acele cupluri heterosexuale care doresc să trăiască fără acte, fără să-şi oficializeze relaţia, s-ar grăbi să încheie un parteneriat care, dacă te uiţi în lege, este similar cu căsătoria civilă? Dacă ar fi vrut, ar fi încheiat căsătoria. Iar dacă nu vor să încheie căsătoria, nu vor încheia nici căsătoria civilă bis, adică parteneriatul. Cuplurile necăsătorite nu vor fi mai ocrotite decât sunt în prezent dacă se pune pe piaţă o clonă a căsătoriei.

Cel mult, la această copie nereuşită a căsătoriei care este parteneriatul civil pentru persoane de sex opus nu vor recurge, din diferite motive, decât tot unele dintre acele cupluri care, în lipsa lui, ar încheia căsătoria. Şi atunci, care ar fi folosul?

Singurul „succes” ar fi că această clonă nereuşită a căsătoriei, fiind mai instabilă decât originalul, îl va submina; dar ar submina, la pachet, şi funcţiile căsătoriei pe termen lung în societate, adică formarea optimă a noilor generaţii, formare care depinde de stabilitatea relaţiilor dintre părinţi.

Cât despre parteneriatul civil între persoanele de acelaşi sex… forma ce a fost propusă este o replică a căsătoriei, doar că poartă altă denumire. Şi nu cu mult timp înainte de această tentativă (în octombrie 2018) a avut loc un referendum cu un vot covârşitor de 92% împotriva căsătoriei unisex.

Mai mult, aşa cum a observat preşedintele Comisiei Juridice, cadrul legal actual permite inclusiv cuplurilor de acelaşi sex să dobândească bunuri în comun, să îşi lase moşteniri ori să se viziteze la spital; doar că nu le obligă să încheie şi o căsătorie – sau un parteneriat – pentru asta.

Să-i lăsăm, deci, pe cei care vor să trăiască împreună fără acte, în pace. Și să lăsăm familia în pace.

Citiți și:

Al treilea sex – legalizat și în Germania. Căsătoria pentru homosexuali nu este obiectivul final. Scopul este opresarea conservatorilor (I)

Societatea ar fi cazul să se gândească deja la traumele copiilor din familiile de homosexuali

Top 10 mituri despre homosexuali demontate


 

yogaesoteric
6 februarie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More