De ce trebuie demis Alexandru Florian, komisarul rasist, xenofob și antisemit de la Institutul «Elie Wiesel»

Motto: „Elucidarea trăsăturilor specifice și a direcțiilor de dezvoltare a proceselor fundamentale ale edificării socialismului în țara noastră devin sarcini importante ale cercetării științifice în analiza proceselor economice și sociale.” (N. Ceaușescu – Raport la cel de-al XII-lea Congres al PCR)
„Democrația socialistă asigură în fapt posibilitățile poporului de a participa la conducerea societății, de a-și hotărî în mod suveran destinele, de a-și făuri viitorul așa cum dorește.” (Programul PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism)
Extrase din lucrarea lui Alexandru Florian, Procesul integrării sociale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, în Colecția „Știința pentru toți”, apărută sub egida Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste (Apud Mircea Stănescu) 

La un 23 august – nu 1939 sau 1944, ci 2012 –, Victor Ponta semnează o Hotărâre de Guvern prin care trece Institutul național pentru studierea holocaustului în subordinea lui directă, transformându-l în Institut guvernamental „prim-ministerial”. Conform acestei HG „Institutul este condus de un director general, numit și eliberat din funcție prin decizie a primului-ministru”. Acest punct a fost introdus degeaba în Hotărâre, pentru că, de 12 ani, adică de la înființarea lui, este același director: Alexandru Florian.

La mijlocul anului declarat de Biserica națională drept „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, Alexandru Florian atacă frontal memoria și jertfa mai multor martiri ai Ortodoxiei și României. Practic, Alexandru Florian este plătit generos de toți românii din această țară ca să fie înjurați pe banii lor.

Niciunul dintre cei care au ieșit împotriva comunismului în 1989 și 1990 nu își putea imagina că or să vină vremuri mai scârboase decât ceea ce contestau din toți rărunchii și, apoi, din toate armele, cu atâtea gloanțe irosite în van. Vremuri în care un fost activist și propagandist comunist de duzină să ne spună de sub cupola primului ministru al României că un român condamnat la moarte pentru o poezie anticomunistă – caz unic în lume –, poetul genial Radu Gyr, care a pătimit pentru credința lui 20 de ani de temniță grea, va fi din nou ars în piața publică, așa cum numai comuniștii și naziștii au făcut. Sub ce acuză? Că a fost legionar? Dar însuși academicianul Dan Berindei – istoric, nu glugă la trei coceni – afirmă că „Mișcarea Legionară nu a fost fascistă”!

Alexandru Florian, directorul Institutului pentru studierea holocaustului „Elie Wiesel” a reușit, iată, să declanșeze un nou scandal național, solicitând, la propriu, demolarea statuilor unor imense valori românești ca Mircea Vulcănescu și mitropolitul Visarion Puiu, și schimbarea denumirilor unor străzi și licee ce poartă numele ilustre ale celor doi mari români cât și ale generalului erou-martir Gheorghe Jienescu, care a condus lupta aeriană pentru recâștigarea Basarabiei, scriitorului de factură universală Vintilă Horia, părintelui pedagogiei românești I. C. Petrescu și poetului temnițelor comuniste Radu Gyr. În privința marelui filosof și martir al închisorilor bolșevice Mircea Vulcănescu se dovedește că Alexandru Florian are o adevărată obsesie; este la a treia tentativă – parțial reușită după ce Primăria Sectorului 4 a schimbat pe șest denumirea Liceului ce purta de 25 de ani numele celui care a definit „Dimensiunea românească a existenței”. Acuzele care frizează demența se bazează pe sentințe bolșevice date sub ocupația sovietică a României de către „Tribunalul poporului” unde „acuzator public” era Alexandra Sidorovici, fost cetățean al URSS și soția komisarului Silviu Brucan, agent NKVD/KGB recunoscut.

Vechilobolșevicul nostru de serviciu a mai declanșat atacuri similare anii trecuți, imediat după apariția legii totalitariste 217/2015 încercând să demoleze busturile lui Petre Țuțea și să schimbe abuziv mai multe străzi care poartă numele marelui filosof creștin, o placă memorială a lui Nichifor Crainic și să-l vitregească pe Valeriu Gafencu de Cetățenia de Onoare post-mortem a orașului Târgu Ocna, unde s-a săvârșit „Sfântul Închisorilor”, după cum l-a denumit Monahul Nicolae Steinhardt – un evreu –, academician post-mortem. Florian a făcut adevărate valuri, cu spume, la televiziunile care l-au băgat în seamă. Ulterior, români responsabili au trebuit să se bage în mocirlă ca să scoată pietrele aruncate de Florian. Niciuna dintre insultele proferate de „acuzatorul public” Alexandru Florian la adresa acestor trei ilustre nume din galeria Marilor Români nu s-a dovedit valabilă: Petre Țuțea a fost reabilitat – de două ori! – de Justiția Română; la fel și Nichifor Crainic – reabilitat alături de alți jurnaliști ai Procesului ziariștilor „fasciști” –, gânditor care, în plus, a fost și reconfirmat membru al Academiei Române; iar în Cazul Valeriu Gafencu, apărătorii Sfântului au trebuit să meargă în instanță unde au dovedit – cu documente CNSAS – minciunile lui Alexandru Florian și, normal, au câștigat procesul, reconfirmându-se Cetățenia de Onoare a martirului care i-a salvat viața lui Richard Wurmbrand – un evreu! – jertfindu-și propria lui viață. Să adăugăm cât timp și bani ne costă, tot pe noi, împreună cu statul român, reparatul tuturor prostiilor provocate de acest personaj.

Mircea Eliade, care a fost urmărit întreaga viață de jertfa prietenului său Mircea Vulcănescu, alături de care putea să fie dacă nu alegea să nu mai revină în țară, scria cu admirație despre el: „Victoria lui din temniță a fost totală. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morții” („Trepte pentru Mircea Vulcănescu”). Iar Emil Cioran afirma, într-o scrisoare către una dintre fiicele martirului: „Nu vreau să fac din tatăl dumneavoastră un sfânt, dar el era oarecum astfel”. Alexandru Florian vine și zice papagalicește după Alexandra Sidorovici: „e criminal de război!”.

Niciun om normal la cap din țara aceasta nu poate afirma că vreunul dintre acești oameni chinuiți, vârfuri ale elitei românești decapitate de bolșevici în baza planurilor bine elaborate ale NKVD, se poate face vinovat de „crime de război”. Și totuși, acest Alexandru Florian o face. Cu concursul Ministerului de Interne. Care, tardiv, după scandalul de la Cluj unde primarul Emil Boc a amânat schimbarea denumirii până la lămuriri științifice, a dat înapoi afirmând că „nu a impus” nimic ci doar a solicitat analizarea pe plan local.

Ciudat este în România că pentru a obține un banal carnet de șofer este necesar un examen psihologic dar pentru a conduce destinele unei țări sau ale unei instituții guvernamentale, nu. Pentru că ditamai Ministerul de Interne a luat drept bună adresa unui personaj cu grave probleme psihologice (și psihiatrice?) – cel mai simplu control de specialitate ar demonstra acest lucru – fără să verifice „informațiile” acestuia, deși are la dispoziție cel mai mare aparat de acest tip din statul român. Au făcut-o unii jurnaliști. Și ce au descoperit: că Institutul, prin conducătorul acestuia, se face vinovat de rasism, xenofobie și antisemitism. Și l-au prins în flagrant.

Să explicăm: în primul rând originea personajului. Alexandru Florian este fiul unui comisar ideologic bolșevic, Radu Florian, el însuși un propagandist comunist. Despre tatăl său, Vladimir Tismăneanu, la rândul său membru al unei familii de comisari nomenclaturiști bolșevici și exponent de vază al aparatului de propagandă comunist, alături de Virgil Măgureanu, afirma: „Ce materie predă Radu Florian la Facultatea de Filosofie? Din câte ştiu (şi ştiu bine), era vorba de socialism ştiinţific. Că nu repeta stupid lozincile oficiale, e adevărat. Radu Florian era un apologet al fundamentelor bolşevismului, nu trebuia să cânte osanale conjuncturale. El era un zelot pe lungă durată, cum s-a văzut şi după 1989.”.

Conform autorului Rudolf Zimand, Radu Florian este „între 1950-1990 (40 de ani! – n.n.) profesor la catedra de marxism științific din cadrul Universității București. În 1990 este numit director al Institutului de Teorie Socială al Academiei Române. În 1997, cu câteva luni înainte de deces, îi apare cartea Controversele Secolului XX, un ansamblu de articole și comunicări la diferite congrese”. În această carte, în 1997(!), Radu Florian susține că „În fapt Marx și Engels nu au fost adepții răsturnării violente a puterii burgheziei, nici chiar în condițiile secolului XIX când proletariatul era exclus din democrația burgheză”. Pentru cei mai mici amintim că Manifestului Partidului Comunist scris de Marx și Engels în 1848 se încheie cu fraza: „Comuniștilor le repugnă să-și ascundă vederile și intențiile. Ei declară fățiș că țelurile lor pot fi atinse numai prin doborârea violentă a întregii orânduiri sociale de până acum. Să tremure clasele dominante în fața unei Revoluții Comuniste.” Ce a urmat știm cu toții – mai puțin Radu Florian: peste 100 de milioane de oameni au fost uciși de practicienii acestei ideologii anticreștine și antiumane în secolul trecut.

Trecutul comunist al lui Alexandru Florian rămâne, și azi, un mister, deși este funcționar guvernamental cu rang de secretar de stat. Din CV-ul său oficial lipsește cu desăvârșire orice mențiune privind 14 ani din viață, de la terminarea facultății, în 1977 și până în 1991, când apare drept subaltern al propriului său tată, Radu Florian, ca „cercetător” la Institutul de „Teorie Socială”, fondat de vechii tovarăşi pentru a-i găsi o funcție profesorului de marxism-leninism, după ce acesta a fost dat afară din Universitate. După moartea tatălui său, îl găsim ca secretar științific al unei fantomatice Fundații Române pentru Republică și Democrație, cu sediul în fieful PSD-ist din str. Atena nr. 11, la aceeași adresă unde își avea biroul una dintre firmele miliardarului penal Remus Truică. Apoi, până la înființarea Institutului „Elie Wiesel”, îl aflăm pe Alexandru Florian tot în Atena 11, alături de biroul senatorial al lui Ion Iliescu, ca „director științific” al Institutului Social Democrat, patronat de condamnații penali Adrian Năstase și Adrian Severin cât și, bineînțeles, de ayatollahul PSD Ion Iliescu, în prezent inculpat pentru crime împotriva umanității. Iliescu este de altfel prezent și în „board”-ul de onoare al Institutului „Elie Wiesel”. Normal. Radu Florian a fost unul dintre intimii lui Ion Iliescu.

În cartea pe care i-a scos-o Tismăneanu lui Iliescu („Marele șoc…”) acesta mărturisește că Radu Florian era unul dintre cei cu care a conspirat împotriva lui Ceaușescu, alături de generalii Ion Ioniță și Nicolae Militaru, cunoscuți ca agenți sovietici, cât și cu Virgil Măgureanu, viitorul șef SRI dar și cu Virgil Ioanid, fost activist comunist ulterior ridicat de Iliescu în funcții de stat.

Membri ai comunității evreiești din București, deranjați de antisemitismul pe care îl provoacă Alexandru Florian, au declarat că, deși îl cheamă Feinstein după tată, mama lui nu este de origine evreiască ci ungurească. Conform acestora, este vorba de Ilona (Ileana) Ioanid (fostă traducătoare de maghiară pentru organele speciale și coordonatoarea volumului Polirom Însemnări de la Snagov – Imre Nagy), lector la aceeași fostă catedră de marxism-leninism și totodată soție a lui Virgil Ioanid. Dovada că și evreii sunt deranjați de ieșirile extremiste ale lui Florian răzbate și din directele pe care i le-a administrat la o dezbatere publică venerabilul Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, mirându-se cum șeful de la „Elie Wiesel” anunță că a efectuat o cercetare privind evreii din România fără să-i consulte pe… evrei.

În esență, zbuciumatul de la „Elie Wiesel” atacă la baionetă mandatele a doi președinți. El vrea să-i facă extremiști pe români, aceiași români care – din prea multă „xenofobie” – și-au ales un sas președinte! În al doilea rând, prin acuzele lui bolșevice, el neagă complet esența mandatului lui Traian Băsescu, respectiv condamnarea oficială a comunismului drept „ilegitim și ilegal”, ba chiar și „criminal”, conform discursului prezidențial de la acea vreme.

Chestiunea, în fond, e simplă: dacă atât Băsescu cât și Iohannis, ca reprezentanți ai instituției prezidențiale, susțin că regimul comunist a fost ilegitim, ilegal și criminal, toată agitația lui Florian trebuie pusă la punct oficial, pentru că atentează la fundamentele președinției României. În plus, este evident că, după o analiză care se solicită din partea SRI, și Serviciul Român de Informații ar trebui să-l investigheze puțin pe noul Vasile Roaită, la cât agită România „sub steag străin” (apropo: Vasile Roaită are încă statuie, la Bacău).

Până acum am lămurit de ce acest personaj bizar este antisemit și xenofob dar și generator de astfel de sentimente necreștine. Acum veți afla de ce este rasist. La adresa românilor. Anii trecuți, după listele negre de mari români fluturate „pă spațiul public”, după cum se exprima secretarul de stat, cunoscutul activist civic pentru drepturile românilor Dan Tanasă, a reproșat, pe bună dreptate, Institutului „Elie Wiesel” că se ocupă numai de români și îl ignoră pe asasinul de români și de evrei Wass Albert, omagiat regulat de UDMR și alți extremiști maghiari, inclusiv prin busturi în Transilvania română. Ca să nu mai pară rasist, de data aceasta Alexandru Florian l-a băgat și pe Wass Albert pe listă. Dar, după cum certifică adresele primite de ActiveNews de la mai multe primării din țară, cel puțin două din aceste mențiuni… nu există în realitate. Într-un sat, Lunca Mureșului, primarul maghiar a anunțat că nu există un bust al lui Wass la biserica romano-catolică din sat – după cum se afirma în adresa „Elie Wiesel” – și aceasta nu numai pentru că nu există o biserică romano-catolică în sat, ci doar una reformată și una ortodoxă. Acum, dacă ungurii din sat au mutat bustul de la biserică la școală, e altă mâncare de pește. În adresă scria de biserică. Iar în satul Vița, din comuna Năsui, nu există nicio școală cu numele lui Wass Albert, după cum a comunicat primarul. A fost, dar pe la 2002. Cel puțin din 2006 are alt nume. Acum suntem în 2017 și – ca să ne exprimăm pe limba lui Florian – funcționari guvernamentali scriu adrese „la mișto”. Pe banii noștri. Şi asta doar ca să apară pe listă, lângă numele sublim al „criminalului” Mircea Vulcănescu, un criminal notoriu ca Wass Albert, pe picior de egalitate dar „la vrăjeală”, că nu i se dărâmă nimic. Rasistul tot rasist rămâne, chiar şi sub acoperire.

În fapt singurele statui ameninţate real sunt bustul Mitropolitului Visarion Puiu din curtea Mănăstirii Putna(!) și cele ale lui Mircea Vulcănescu din ţară, între care se află statuia superbă a regretatei sculptoriţe Valentina Boştină oferită în dar românilor şi Primăriei Sectorului 2, ridicată în scuarul de lângă Biserica Sfântul Ştefan de pe Calea Călăraşilor. La doi paşi de casa pe care Vulcănescu şi-a ridicat-o cu mâinile sale în vechea mahala… evreiască, alături de o sinagogă! Casă refuzată după întemniţarea lui Mircea Vulcănescu de Matei Socor, tatăl lui Vladimir Socor şi autorul primului imn comunist al RPR, pe motiv că „e prea mică pentru el”. Casă pe care statul n-a oferit-o niciodată înapoi familiei Vulcănescu…

Iată doar câteva motive pentru care acest Institut transformat în „Comisariat al poporului” ar trebui desfiinţat ca organism guvernamental şi, dacă se poate, pus pe şinele lui normale, de institut de cercetare, în folosul evreimii din România.

Dacă academicienii Sorin Dumitrescu şi Eugen Mihăescu solicită demiterea de urgenţă a acestui „pompier-piroman” şi revenirea Liceului din Bucureşti la numele lui original, purtat cu cinste, academicianul Nicolae Breban propune, într-una din petiţiile născute în societatea civilă românească ca reacţii la revoltătoarea punere la zid a marilor intelectuali şi eroi români, ca Mircea Vulcănescu să devină la rândul său membru post-mortem al Academiei Române. Foarte bine! Să-l propună. Dacă Nicu Steinhardt, care în scrierile lui îl apreciază pe Mareşalul Antonescu şi chiar şi pe Corneliu Codreanu, a devenit post-mortem academician, de ce n-ar deveni Mircea Vulcănescu, demn discipol al lui Dimitrie Gusti, fost preşedinte al Academiei Române?!

Până atunci însă, distinşii academicieni trebuie să-i explice primului ministru – oricare ar fi el – că Victor Ponta şi-a lăsat plantat un agent de-al lui Ion Iliescu în guvern. Ştiţi, Ion Iliescu, cel care a fondat acest institut, după ce a dănţuit alături de Elie Wiesel, impostor care, chiar din Sighetul ocupat de horthyşti după Diktat, afirma mincinos şi ticălos că la Auschwitz a fost trimis de românii care „au ucis, au ucis, au ucis”.

Citiţi şi:
Datorită Legii 217/2015 Stalin a înviat din morţi «cu moartea pre moarte călcând»
Deşteaptă-te, române! Azi, luptătorii anticomunişti sunt prima ţintă a tov. Florian. Cine urmează mâine? Mihai Eminescu?

yogaesoteric
20 octombrie 2017