De ce Zelenski, Merz & Co. nu pot renunța la război

Anumite indicii sugerează că noul plan de pace al președintelui american Donald Trump ar putea fi sortit eșecului. Conform unor rapoarte, administrația Trump exercită presiuni asupra conducerii ucrainene să renunțe la teritoriile pierdute în schimbul păcii. Președintele interimar de la Kiev, Volodymyr Zelenski, refuză în continuare „categoric”. În loc să accepte propunerile SUA, el a transmis la Washington un „plan de pace” redus la 20 de puncte. În acesta, „pozițiile ostile față de Ucraina” din proiectul american au fost eliminate.

Astfel, Zelenski, care solicită în prezent susținătorilor săi din Europa ajutor și arme suplimentare, confirmă că nu este interesat de o încheiere rapidă a războiului. Rusia nu va accepta un plan care nu ține cont de cererile și interesele sale, cum ar fi recunoașterea teritoriilor care aparțin acum Rusiei, renunțarea la aderarea Ucrainei la NATO și demilitarizarea parțială a acesteia, precum și recunoașterea drepturilor populației de origine rusă. Președintele american Trump a declarat deja că este nemulțumit de Zelenski, deoarece nu s-a ocupat corespunzător de plan.

Președintele de la Kiev s-a întâlnit pe 8 decembrie la Londra cu susținătorii săi europeni, premierul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz, înainte de a se îndrepta spre UE și NATO. În capitala britanică i s-a promis din nou tot sprijinul pe care și-l dorește și care îl face să creadă că poate continua să lupte împotriva Rusiei și fără SUA. Ei i-ar fi confirmat lui Zelenski „solidaritatea lor cu Ucraina atât în ceea ce privește Rusia, cât și SUA”, a raportat cu bucurie ziarul online taz. „Soarta Ucrainei este soarta Europei”, a declarat Merz pe platforma X, adăugând: „Acesta ar putea fi un moment decisiv pentru noi toți”.

În opinia numeroșilor experți militari și politici, războiul din Ucraina a fost de mult decis în favoarea Rusiei. Astfel, soarta țării, a cărei conducere duce un război prin intermediari pentru Occident împotriva Rusiei, este pecetluită, fapt pe care chiar și belicosul Boris Johnson l-a recunoscut. Orice prelungire a războiului duce doar la și mai mulți morți și răniți și la și mai multe pierderi teritoriale pentru Kiev. Asta face ca trupele sale să lupte și să moară pentru ceva ce Ucraina ar fi putut păstra fără război – dacă Zelenski și predecesorul său Petro Poroșenko, împreună cu susținătorii lor occidentali, ar fi respectat acordurile de la Minsk. Fostul ambasador maghiar György Varga a atras atenția într-un articol pentru NachDenkSeiten:

„UE/NATO sprijină astăzi Ucraina în recucerirea violentă a teritoriilor pe care conducerea ucraineană nu a fost dispusă să le reintegreze pașnic între 2015 și 2022, în ciuda rezoluției unanime a Consiliului de Securitate al ONU. Acordurile de la Minsk, care au fost confirmate și de Consiliul de Securitate al ONU, nu au fost puse în aplicare de Ucraina, iar teritoriile separatiste din estul Ucrainei nu au fost reintegrate pașnic.”

Rămâne întrebarea de ce politicienii europeni vor să continue războiul, pentru care sunt coresponsabili, în loc să prezinte în sfârșit propuneri constructive de pace. În discursurile lor, ei susțin că vor să realizeze compromisul, dar în realitate nu fac decât să prelungească războiul și să împiedice încheierea lui.

Frați corupți în spirit

Guvernele din Europa (de Vest) acționează împreună cu conducerea UE și NATO împotriva intereselor țărilor lor și a populațiilor lor, precum și împotriva intereselor ucrainienilor. Fenomenul a fost subliniat de economistul financiar american Michael Hudson într-un interviu video recent publicat cu politologul norvegian Glenn Diesen. El a descris astfel înțelegerea actualilor conducători europeni asupra „interesului național”:

„Interesul național, așa cum este definit de conducerea europeană, este următorul: interesul nostru este același cu al Americii – al acelui 1%, cel mult 10%. Interesul nostru este complexul militar-industrial. Interesul nostru îl reprezintă banii din buzunarele personale, pe care îi obținem prin mită de la SUA, NATO și companiile pe care le reprezentăm – împotriva intereselor alegătorilor.”

Asta sugerează și un răspuns la întrebarea de ce politicienii europeni continuă să sprijine conducerea coruptă a Ucrainei: sunt frați în spiritul corupției. Interesant este faptul că informațiile despre amploarea aproape inimaginabilă a corupției și îmbogățirii sub Zelenski provin în principal din SUA.

Hudson a subliniat în conversația cu Diesen că termenul „Europa” din dezbaterea actuală privind conflictul cu Rusia nu include populația europeană. Aceasta este împotriva războiului dintre Rusia și Ucraina și dorește „doar o redresare industrială”. Dar:

„Europenii sunt conduși de Comisia Europeană, Ursula von der Leyen și asistenta sa estoniană [Kaja Kallas], precum și de Friedrich Merz din Germania. Iar neoconservatorii și grupurile NATO, Mark Rutte, au decis cu toții că vor să extindă războiul dintre Ucraina și Rusia la un război între Europa și Rusia, sau cel puțin să sperie Europa și să o facă să creadă că un război este iminent, pentru a crea, în esență, un fel de keynesianism militar.”

„Germanii, francezii și alți susținători ai războiului din Europa” ar încerca să mobilizeze opinia publică în favoarea intereselor lor, speriindu-și propria populație. Scenariul e promovat prin afirmația că Rusia ar fi pe punctul de a lansa un atac. Hudson a calificat asta ca fiind „absurd”: nicio țară dezvoltată cu un șef de guvern ales nu va invada o altă țară pentru a o cuceri, a clarificat el, subliniind că „invaziile terestre aparțin trecutului”.

Îngrijorări legate de profituri

Orice luptă cu Rusia se va desfășura cu rachete, și numai cu rachete, a afirmat Hudson. Economistul financiar include în această categorie și dronele. În opinia sa, Merz și aliații săi vor să impună un „keynesianism militar”, care se bazează pe pretinsa necesitate de a lupta împotriva Rusiei sau de a se „apăra” împotriva Rusiei. Poziția lor va duce „cu siguranță” la continuarea războiului în Ucraina. La „proiect” vor contribui și cele 300 de miliarde de active rusești înghețate, care vor fi puse la dispoziția Ucrainei – pentru ca aceasta să le poată cheltui pe arme europene. Ar fi „o veste bună pentru complexul militar-industrial european, ale cărui cotații bursiere au crescut, în timp ce cotațiile bursiere ale altor sectoare industriale nu au ținut pasul din cauza scăderii înregistrate de la încetarea comerțului cu petrol și gaze rusești”.

Hudson a făcut referire, printre altele, la declarațiile secretarului general al NATO, Mark Rutte, care a cerut alianței să se pregătească pentru o confruntare pe termen lung cu Rusia. O „confruntare” înseamnă „la un moment dat un război”, a clarificat economistul financiar: „Despre asta este vorba în NATO”. Mass-media europeană ar continua să afirme că Ucraina are șanse să învingă Rusia. În schimb, mass-media din toate celelalte părți ale lumii ar spune clar că războiul din Ucraina este, în esență, terminat și „complet pierdut”.

Guvernele din Europa de Vest se preocupă de întrebarea: „Dacă războiul din Ucraina este pierdut, pentru ce să folosim toate armele noastre? Cine va cumpăra armele noastre?” SUA nu ar face aceasta și ar solicita europenilor să cumpere arme americane pentru NATO.

„NATO are nevoie de amenințarea războiului pentru a menține producția militar-industrială și locurile de muncă pe care, se pare, își bazează economia.”

Hudson a reamintit că cancelarul german „este avocat de profesie și are legături strânse cu sectorul german al armamentului”. Merz, în calitate de politician CDU, s-a angajat încă de la început să crească cheltuielile pentru apărare – pe motiv că ar duce la redresarea economiei germane – „de parcă industria germană s-ar putea redresa în contextul ruperii relațiilor cu Rusia și, acum, al ruperii iminente a relațiilor cu China”.

Economistul financiar american consideră că Europa este dominată de „statul profund al NATO și al neoconservatorilor anti-ruși”, „care, la fel de serios ca statul profund al SUA, presează pentru o confruntare și, în cele din urmă, pentru un război cu Rusia”. Declarațiile lui Merz ar indica faptul că „nu este deloc vorba de securitate națională”:

„Este vorba despre asigurarea profiturilor pentru investitorii industriali și pentru o minoritate care a deturnat politica europeană de apărare și industrială”.

Avertisment clar din partea Moscovei

Hudson se așteaptă ca războiul să se încheie în primăvara anului 2026 cu capitularea Ucrainei. Rusia va instala apoi un nou guvern la Kiev, care nu va practica o politică ostilă față de Rusia. Rusia intenționează să blocheze orice încercare a Europei de a trimite rachete sau arme suplimentare cu care Kievul ar putea ataca Rusia, potrivit economistului. Obiectivul Moscovei este „să se izoleze cât mai mult posibil de Europa”, deoarece nu mai vede nicio șansă pentru relații reciproc avantajoase cu Europa de Vest. Europa va fi percepută doar ca o amenințare. După încheierea războiului, Rusia va fi necesar să cheltuiască sume enorme pentru reconstrucția estului Ucrainei, care este acum parte a Rusiei. Hudson presupune că Moscova va propune Bruxellesului să cheltuiască cea mai mare parte din cei 300 de miliarde de dolari ruși înghețați în Europa, „pentru a începe reconstrucția și reabilitarea imobilelor, industriei și economiei din Luhansk (Donbass) și din alte părți ale fostei Ucraine, care aparțin acum Rusiei”. Însă „Merz și clișeul anti-rus din conducerea europeană” ar încerca să împiedice această posibilitate.

„Ei nu vor ca Rusia să cheltuiască banii în Europa pentru a reconstrui fostele provincii ucrainene vorbitoare de limbă rusă. Ei vor ca banii să fie cheltuiți în mod special pentru complexul militar-industrial al Europei. Despre asta este vorba în toată această problemă.”

La întrebarea lui Diesen referitoare la amenințările NATO de a doborî eventual avioane rusești, precum și la disponibilitatea Occidentului de a furniza Ucrainei arme cu rază lungă de acțiune împotriva țintelor rusești, Hudson a făcut referire la reacțiile rusești la aceasta. Atât președintele Vladimir Putin, cât și ministrul de Externe Serghei Lavrov au declarat că Rusia va lua măsuri de represalii împotriva țărilor care au fabricat sau controlat racheta, dacă o rachetă dintr-o țară NATO lovește Rusia, chiar dacă aceasta este lansată din Ucraina. Răspunsul Rusiei este:

„Ați lansat o rachetă asupra noastră? Atunci vom lansa rachete asupra voastră. Voi, europenii, nu aveți nicio apărare împotriva noilor noastre rachete hipersonice. Acestea nu vor fi nucleare – nici nu este nevoie să fie –, dar sunt suficiente pentru a vă paraliza industria, cu siguranță industria de armament, și pentru a vă priva de capacitatea de a lansa rachete. Nu numai că vă putem paraliza producătorii de arme, ci și instalațiile electronice [și] electrice, infrastructura de transport, căile ferate, aeroporturile și porturile.”

Conducerea rusă a „exprimat acest fapt cât se poate de clar”. Potrivit lui Hudson, Rusia a avertizat în repetate rânduri Europa cu privire la consecințele unui astfel de pas. Cu toate acestea, politicienii europeni ar dori să provoace exact confruntarea, deoarece consideră „că Europa este necesar să fie atacată de Rusia pentru a-și reconstrui industria”. Președintele rus Putin a contrazis din nou, la începutul lunii decembrie, afirmațiile occidentale privind planurile de război ale Rusiei împotriva UE sau NATO: „Nu intenționăm să luptăm împotriva Europei, am spus asta de sute de ori”. Dar, în cazul unui atac, Rusia va reacționa „imediat”:

„Dar dacă Europa vrea brusc să lupte împotriva noastră și începe să o facă, suntem imediat pregătiți. Nu poate exista nicio îndoială în privința asta.”

Putin a avertizat, de asemenea:

„Dacă Europa va dori brusc să înceapă un război împotriva noastră și va începe, se poate ajunge foarte repede la o situație în care nu vom mai avea cu cine să negociem.”

Războiul ca diversiune

Economistul financiar american vede la politicienii europeni „o viziune ideologică îngustă, care împărtășește literalmente ura de lungă durată a Marii Britanii față de Rusia”. Este vorba de o confruntare geopolitică în care europenii occidentali au preluat viziunea neoconservatoare a SUA, „că Rusia, dacă am putea să o împărțim în patru sau cinci țări mici, nu ar mai avea puterea să ne amenințe sau să joace un rol benefic în lume”. Ei înșiși ar dori să joace „un rol benefic în lume”, după cum înțeleg ei, „ca marionete principale ale Americii, care administrează restul lumii în numele Americii”. Hudson a descris aceasta ca fiind „o viziune destul de jalnică asupra lumii” și a adăugat că, totuși, totul se reduce la asta. Merz, Rutte și von der Leyen ar avea o altă înțelegere asupra a ceea ce reprezintă „interese naționale”:

„Interesul nostru național constă în dezindustrializarea Europei. Interesul nostru național este ostil față de lucrători. Interesul nostru național este războiul”.

Asta diferă de concepția anterioară, conform căreia țările acționează în interesul lor economic, social și politic, într-un mod democratic, care reprezintă ceea ce este bine pentru populație în ansamblu. Dar aceasta „nu mai este semnificația interesului național în economiile occidentale actuale, de la Statele Unite până în Europa”.

Și astfel, războiul din Ucraina împotriva Rusiei continuă. Și analistul financiar american Martin Armstrong avertizează de mult timp asupra agitației belicoase a politicienilor europeni. În noiembrie, el a declarat fostului jurnalist CNN Greg Hunter, similar cu Hudson, că UE se află într-o „situație disperată” din punct de vedere financiar și economic, provocată de ea însăși, care va duce la o „catastrofă totală”.

„De aceea vor război. Fie vor intra în război cu Putin, fie oamenii vor asalta parlamentele cu furci de îndată ce va începe încetarea plăților”.

Este necesar de menționat că fostul angajat de rang înalt al CIA, George Beebe, s-a arătat optimist într-un interviu cu politologul rus Fiodor Lukyanov în ceea ce privește un posibil sfârșit al războiului. El a justificat aceasta, printre altele, prin „duritatea rezistenței” împotriva planului de pace al SUA:

„Toți cei care nu doresc un compromis în Europa, Ucraina sau SUA fac tot posibilul pentru a torpila acordul.”

Beebe interpretează această rezistență „ca un semn că ne apropiem de succes” și că președintele american Trump va găsi o cale „de a pune capăt războiului printr-un acord pașnic, pe care Rusia și Ucraina ar fi bine să îl accepte”. El subliniază, de asemenea, că administrația americană are posibilități „de a influența Europa”. Beebe consideră că:

„Dacă SUA, Rusia și Ucraina ajung la un acord, nu cred că europenii vor risca să se opună”.

Însă, până în prezent, conducerea ucraineană nu este de acord, deoarece știe că are sprijinul conducerilor vest-europene, al UE și al NATO.

Citiţi şi:
JD Vance spune că pacea în Ucraina este necesar să urmeze trei pași. „Pacea nu va fi făcută de politicieni ratați care trăiesc în lumea basmelor”
Noua doctrină imperială a Americii. Atașamentul sentimental al Americii față de Europa s-a transformat într-unul civilizațional
Europa nu vrea pacea: liderii UE inventează scenarii apocaliptice ca să prelungească războiul, în timp ce Trump negociază cu Putin o soluție simplă și rapidă

 

yogaesoteric
20 decembrie 2025