De la agrarism la transumanism: Lungul marș spre distopie

„Este în desfășurare o demolare totală a formelor anterioare de existență: modul în care vine pe lume o ființă umană, sexul biologic, educația, relațiile, familia, chiar și dieta care este pe cale să devină sintetică.” – Silvia Guerini, ecologist radical, în De la trupul „neutru” la cyborgul postuman: o critică a ideologiei de gen (2023)

În prezent, asistăm la o accelerare a consolidării corporativizării întregului lanț agroalimentar global. Conglomeratele de date mari, inclusiv Amazon, Microsoft, Facebook și Google, s-au alăturat giganților tradiționali din agrobusiness precum Corteva, Bayer, Cargill și Syngenta, într-o încercare de a-și impune modelul lor de alimentație și agricultură în lume.[1]

Fundația Bill și Melinda Gates și marile instituții financiare precum BlackRock și Vanguard sunt, de asemenea, implicate, fie prin cumpărarea de suprafețe uriașe de teren agricol, prin promovarea alimentelor biosintetice (false) și a tehnologiilor de inginerie genetică fie, mai general, prin facilitarea și finanțarea obiectivelor mega-corporațiilor agroalimentare.[2]

Interesele de miliarde din spatele acestui fenomen încearcă să înfățișeze soluțiile tehnologice ca pe un fel de efort umanitar: salvarea planetei cu „soluții ecologice”, „ajutorarea fermierilor” sau „hrănirea lumii”. Dar de fapt aceasta reprezintă doar reambalarea și ecologizarea unor strategii imperialiste de deposedare.

Aceasta implică o trecere către o „agricultură mondială” – sub controlul agritech și al giganților de date – care ar urma să se bazeze pe semințe modificate genetic, produse create în laborator care seamănă cu alimentele, agricultură „de precizie” și „bazată pe date”, fără fermieri, întregul lanț agroalimentar, de la câmp (sau laborator) până la vânzarea cu amănuntul, fiind guvernat de platforme monopoliste de comerț electronic, determinate de sisteme și algoritmi de inteligență artificială.

Cei care promovează această agendă au o viziune nu numai pentru fermieri, ci și pentru umanitate în general.

Elitele, prin complexul lor militar-digital-financiar (Pentagon / Silicon Valley / Big Finance) vor să-și folosească tehnologiile pentru a remodela lumea și a redefini ceea ce înseamnă a fi uman. Ei consideră că atât oamenii, culturile și practicile lor, cât și natura însăși, constituie o problemă și sunt deficitare.

Fermierii vor fi mutați și înlocuiți cu drone, mașini și computere bazate pe cloud. Mâncarea ar urma să fie redefinită, iar oamenii să fie hrăniți cu produse sintetice, modificate genetic. Se preconizează ca mai toate culturile să fie eradicate, iar umanitatea să fie pe deplin urbanizată, subordonată și deconectată de lumea naturală.

Semnificația a ceea ce înseamnă să fii uman ar urma să fie complet schimbată. Dar ce a însemnat de fapt să fii om până acum sau cel puțin până înainte de Revoluția Industrială (relativ recentă) și de urbanizarea în masă asociată ei?

Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să discutăm despre legătura noastră cu natura și despre activitatea în care a fost implicată cea mai mare parte a omenirii înainte de industrializare – cultivarea alimentelor.

Multe dintre ritualurile și sărbătorile străvechi ale strămoșilor noștri au fost construite în jurul poveștilor, miturilor și ritualurilor care i-au ajutat să se împace cu unele dintre problemele fundamentale ale existenței, de la moarte la renaștere și fertilitate. Aceste credințe și practici încorporate cultural au servit la sfințirea relației lor concrete cu natura și a rolului acesteia în susținerea vieții umane.

Pe măsură ce agricultura a devenit cheia supraviețuirii umane, plantarea și recoltarea culturilor precum și alte activități sezoniere asociate cu producția de alimente au devenit elemente centrale în cadrul acestor obiceiuri.

Oamenii au celebrat natura și viața căreia aceasta i-a dat naștere. Credințele și ritualurile antice erau impregnate de speranță și reînnoire, iar oamenii aveau o relație necesară și imediată cu soarele, semințele, animalele, vântul, focul, solul și ploaia și anotimpurile în succesiunea lor, care hrăneau și aduceau viață. Relațiile noastre culturale și interumane cu producția agrară și cu zeitățile asociate aveau o bază practică solidă.

Viețile oamenilor au fost legate de plantare, recoltare, semințe, sol și anotimpuri de mii de ani.

Silvia Guerini, cu al cărei citat începe acest articol, constată importanța acestor relații cu rădăcini adânci și a ritualurilor care le reafirmă. Ea spune că, prin ritualuri, o comunitate se recunoaște pe sine și locul său în lume. Ele creează spiritul unei comunități stabile, rezistente în timp, într-un anumit teritoriu.

Profesorul Robert W Nicholls explică cum cultul lui Woden și al lui Thor au fost suprapuse peste niște credințe mult mai vechi legate de soare și pământ, de culturi, de animale și de alternanța anotimpurilor (între lumina și căldura verii și frigul și întunericul iernii).

Relația omenirii cu agricultura și cu hrana și conexiunile noastre cu pământul, natura și comunitatea au definit de milenii ce înseamnă să fii om.

Să luăm, de exemplu, India. Cercetătoarea în domeniul mediului Viva Kermani spune că hinduismul este cea mai mare religie din lume bazată pe natură, care:

„……. recunoaște și caută Dumnezeiescul în natură și consideră totul ca fiind sacru. Ea vede pământul ca pe Mama noastră și, prin urmare, susține că nu ar fi cazul să fie exploatat. O pierdere a înțelegerii faptului că pământul este mama noastră, sau mai degrabă o ignorare deliberată a acestui aspect, a dus la abuzul și exploatarea pământului și a resurselor sale.”

Kermani observă că scripturile antice îi instruiesc pe oameni despre faptul că animalele și plantele din India sunt sacre și, prin urmare, toate aspectele naturii este necesar să fie venerate. Ea adaugă că această înțelegere și reverență față de mediu este comună tuturor sistemelor religioase și spirituale indiene: hinduism, budism și jainism.

Potrivit lui Kermani, zeitățile vedice au un simbolism profund și mai multe nivele de semnificație. Unul din aceste nivele este cel legat de fenomenele naturale. Astfel, Surya este asociat cu soarele, sursa de căldură și lumină care hrănește întreaga lume; Indra este asociat cu ploaia, culturile și abundența; iar Agni este zeitatea focului, care controlează toate transformările.

Ea notează că Vrikshayurveda, un text antic în sanscrită despre știința plantelor și a copacilor, conține detalii despre conservarea solului, plantarea, însămânțarea, tratarea, înmulțirea, modul de a face față dăunătorilor și bolilor și multe altele.

La fel ca Nicholls, Kermani oferă o perspectivă asupra unora dintre aspectele culturale, filozofice și practice profunde ale conexiunii umanității cu natura și cu producția de alimente.

Această conexiune rezonează cu agrarismul, o filozofie bazată pe munca în cooperare și părtășie, care contrastează puternic cu valorile și impactul vieții urbane, al capitalismului și tehnologiei, văzute ca dăunătoare independenței și demnității. Agrarismul, de asemenea, pune accentul pe dimensiunea spirituală, precum și pe valoarea societății rurale, a fermelor mici, a deținerii de proprietăți pe scară largă și a descentralizării politice.

Proeminentul susținător al agrarismului, Wedell Berry, spune:

„Revoluția care a început cu mașini și substanțe chimice continuă acum cu automatizări, computere și biotehnologie.”

Pentru Berry, agrarismul nu este o nostalgie pentru vremuri trecute. Atitudinile coloniale, interne, externe și acum globale, s-au opus adevăratului agrarism aproape de la început – nu au existat niciodată economii pe deplin durabile, stabile, adaptate local, bazate pe pământ.

Cu toate acestea, Berry oferă multe exemple de ferme mici (și mai mari) care au o producție similară cu agricultura industrială, dar cu un consum de energie de 3 ori mai mic.

În poemul său „A Spiritual Journey” („O călătorie spiritual”), Berry scrie următoarele:

„Și lumea nu poate fi descoperită printr-o călătorie de mile,
oricât de lungă,
ci doar printr-o călătorie spirituală,
o călătorie de un centimetru,
foarte dificilă și umilitoare și plină de veselie,
prin care ajungem la pământul de la picioarele noastre
și învățăm să fim acasă.”

Dar în distopia rece, centralizată și tehnocratică, care este planificată, conexiunea spirituală a umanității cu mediul rural, cu hrana și cu producția agrară urmează să fie aruncată la coșul de gunoi al istoriei.

Silvia Guerini spune [3]:

„Trecutul devine ceva ce este necesar să fie șters, pentru a rupe tot ceea ce ne leagă de o istorie, de o tradiție, de o apartenență, pentru a face trecerea către o nouă umanitate dezrădăcinată, fără trecut, fără memorie……. o nouă umanitate dezumanizată în esență, aflată în totalitate în mâinile manipulatorilor realității și ai adevărului”.

O umanitate dezumanizată, separată de trecut, face parte din agenda mai largă a transumanismului. De exemplu, nu este vizată doar o lume fără fermieri și fără tot ceea ce ne-a legat de sol, ci, potrivit lui Guerini, și o lume fără mame.

Ea susține că cei aflați în spatele bebelușilor în eprubetă și al mamelor surogat s-au focalizat asupra ingineriei genetice și a uterului artificial, care ar elimina femeile din procesul de reproducere. Guerini prezice că uterele artificiale ar putea fi în cele din urmă solicitate, sau mai degrabă comercializate, ca un drept pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele transgender. Este interesant că limbajul obișnuit referitor la sarcină este deja contestat, prin omiterea cuvântului „femeie” din expresii precum „persoanele care pot rămâne însărcinate”.

Desigur, a existat de multă vreme o estompare a granițelor dintre biotehnologie, eugenie și inginerie genetică. Culturile modificate genetic, impulsurile genetice și editarea genelor sunt acum o realitate, dar scopul final este mariajul dintre inteligența artificială, bionanotehnologie și ingineria genetică pentru a produce o lume transumană.

Acest fenomen este susținut de interese puternice, care, potrivit lui Guerini, folosesc „curcubeul”, stânga transgenică și organizațiile LGBTQ+ pentru a promova o nouă identitate, sintetică și a revendica noi drepturi. Ea spune că acesta este un atac la adresa vieții, a naturii, a „ceea ce se naște, spre deosebire de artificial” și adaugă că se vrea ca toate legăturile cu lumea reală, naturală, să fie rupte.

Este interesant că, în raportul său, Future of Food, giganticul lanț britanic de supermarketuri Sainsbury’s sărbătorește un viitor în care suntem microcipați și urmăriți, iar dantelele neuronale au potențialul de a vedea toate datele noastre genetice, de sănătate și situaționale înregistrate, stocate și analizate de algoritmi, care ar putea afla exact de ce alimente (livrate cu dronă) avem nevoie pentru a ne sprijini într-un anumit moment al vieții noastre. Toate vândute ca „optimizare personală”.

(O dantelă neuronală este o plasă ultra-subțire care poate fi implantată în craniu, formând o colecție de electrozi capabili să monitorizeze funcția creierului și să creeze o interfață între creier și mașină.)

În plus, este probabil, conform raportului, că vom obține nutrienți-cheie prin implanturi. O parte din acești nutrienți vor veni sub formă de alimente și insecte cultivate în laborator.

Sainsbury’s se pricepe destul de bine să promoveze un viitor distopic în care IA ți-a luat slujba, dar în care, conform raportului, ai o mulțime de timp pentru a sărbători lumea minunată și deformată a „culturii alimentare” create de supermarket și de stăpânii tăi digitali.

Tehnofeudalismul se întâlnește cu transumanismul – totul pentru confortul tău, desigur.

Dar nimic din toate acestea nu se va petrece peste noapte. Și rămâne de văzut dacă tehnologia va da rezultatele scontate. Cei care promovează această „minunată lume nouă” s-ar putea să fi exagerat, totuși își vor petrece următoarele decenii încercând să-și dezvolte viziunea.

Însă aroganța este pentru ei călcâiul lui Ahile.

Mai este timp să educăm, să ne organizăm, să rezistăm și să ne revoltăm împotriva acestor orgolii, nu în ultimul rând prin contestarea giganților alimentari industriali și a sistemului care îi susține și prin promovarea și crearea unor mișcări alimentare la nivel local și a unor economii locale care să consolideze suveranitatea alimentară.

Autor: Colin Todhunter
[Autor renumit, specializat în dezvoltare, alimentație și agricultură. Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare a Globalizării (CRG)].

Note:

[1] Vezi Food, Dispossession and Dependency. Resisting the New World Order (Hrană, deposedare și dependență: Rezistența la Noua Ordine Mondială)
[2] A se vedea Sickening Profits: The Global Food System’s Poisoned Food and Toxic Wealth (Profituri groaznice: Alimentele otrăvite ale sistemului alimentar global și bogăția toxică)
[3] Îi datorăm recunoștință lui Paul Cudenec pentru articolul său Truth, reality, tradition and freedom: our resistance to the great uprooting (Adevăr, realitate, tradiție și libertate: rezistența noastră la marea dezrădăcinare) de pe site-ul Winter Oak, care oferă citate și o perspectivă asupra operei Silviei Guerini.

Citiți și:
Agenda postumană a Forumului Economic Mondial – tehnocrația și transumanismul
Andrei Marga: Transumanismul și inteligența artificială

 

yogaesoteric
27 septembrie 2024