De la aurarii medievali la familia Rothschild – banii fiat şi Marea Criză Economică

Principala cauză a crizelor economice trecute, prezente şi viitoare sunt banii fiat, împrumutaţi de bănci oamenilor printr-un sistem numit „împrumut cu rezervă fracţionarăˮ. Bancherii moderni au împrumutat acest sistem de la aurarii medievali şi l-au îmbunătăţit, acesta aducându-le până astăzi profituri uriaşe. Deci cum procedau aurarii şi în ce consta sistemul?

Ce numim noi astăzi bani îşi are originea în Veneţia secolului al XIII-lea. Pe atunci, oamenii foloseau pe post de bani monede de aur, dar, fiind foarte dificil de transportat dintr-un loc în altul, mai ales din cauza tâlharilor, aurarii au găsit o oportunitate de afaceri în acest fapt nefericit. Se ofereau să depoziteze banii clienţilor, în schimbul unei taxe. Oamenii au considerat că este o idee bună şi au încredinţat banii către aurari, împreună cu taxa, primind în schimb o chitanţă, pe care o puteau schimba mai târziu pentru aurul încredinţat aurarilor.

Cetăţenii şi-au dat seama că aceste chitanţe pot fi folosite la fel ca banii reali, ele fiind considerate a avea sau a reprezenta o valoare, fiind astfel acceptate ca un mijloc de schimb. Cu timpul aurarii au realizat că oamenii preferau să folosească chitanţele emise de ei precum banii. Aurarii mai abili au observat că, atunci când clienţii lor îşi retrăgeau aurul, rar îl retrăgeau pe tot. În schimb, preferau să retragă doar o parte din întregul depozit, lăsând restul acolo unde se afla. Aurarii au realizat că pot oferi împrumuturi care depăşeau valoarea aurului care se afla în depozit. Clienţii se prezentau la bancă şi primeau chitanţe ori bonuri pe care le credeau bani reali (ce reprezentau o anumită cantitate de aur). În realitate, aurul nu exista.

Este necesar să ştim că aurarii aveau nişte aur, dar nu suficient cât să acopere toţi banii de hârtie pe care îi emiteau. Dacă însă se răspândea zvonul cum că o mare parte din banii aflaţi în circuitul economic de fapt nu există, s-ar fi iscat panică şi clienţii s-ar fi repezit la bănci, pentru a retrage aurul rămas, înainte ca altcineva să intre în posesia lui.

Sunt perioade când este foarte folositor să împrumuţi bani. Dar, când doreşti să profiţi de îndatorarea populaţiei, apare tentaţia să o măreşti cât de mult posibil, deoarece, cu cât gradul de îndatorare este mai mare, cu atât te îmbogăţeşti mai mult.

Cum se procedează în zilele noastre?

Când o persoană, firmă sau ţară se împrumută, nu li se dă o sumă de bani pe care altcineva a depozitat-o sau pe care banca o are în seifuri. În schimb, dacă o persoană doreşte să împrumute, să spunem, 10.000 de dolari, banca tipăreşte (cifre pe ecranul unui computer) 10.000 de dolari în contul persoanei respective şi, iată, avem bani! Acest tip de bani se numește bani fiat, după o frază din versiunea latină a Bibliei („Fiat lux!ˮ – „Să se facă lumină!”). Trimiterea este evidentă: băncile au abilitatea (sau autoritatea) să creeze bani din nimic, bani pe care îi împrumută populaţiei în schimbul unei dobânzi, iar, în cazul în care eşti pus în incapacitatea de a plăti suma împrumutată plus dobânda, de data asta în bani reali, banca îţi ia casa, maşina, terenurile. Prost schimb, nu-i aşa?

Un articol publicat în cotidianul The Guardian, în 2014, şi intitulat „Adevărul a ieşit la iveală: banii sunt simple chitanţe, iar băncile se scaldă în eleˮ, ne lămureşte şi mai mult în acest sens:

„Oamenii îşi depun banii la bancă. Băncile împrumută aceşti bani în schimbul unei dobânzi – către consumatori sau către antreprenorii ce doresc să investească într-o afacere profitabilă. Sistemul rezervei fracţionare le permite, e adevărat, băncilor să împrumute sume cu mult mai mari decât cele pe care le au în depozite şi la fel de adevărat este că, dacă economiile nu sunt suficiente, băncile vor putea să împrumute şi mai mult de la Banca Centrală. Banca Centrală poate tipări câţi bani doreşte, dar are, de asemenea, grijă să nu tipărească prea mulţi. De fapt, de multe ori ni se spune că acesta este motivul pentru care există bănci centrale. Dacă guvernele ar avea dreptul să tipărească bani, cu siguranţă ar face-o în cantităţi mult prea mari, iar inflaţia ce ar rezulta ar arunca întreaga economie în haos. Instituţii precum Banca Angliei sau Rezerva Federală au fost create pentru a reglementa cantitatea de bani aflată în circulaţie, astfel încât să prevină inflaţia.

Nu există însă limite legate de cantitatea de bani pe care băncile o pot crea, atât timp cât găsesc pe cineva care să îi împrumute. (…) Acest lucru înseamnă că limita reală la cantitatea de bani aflată în circulaţie nu coincide cu cât doreşte banca centrală să împrumute, ci cu cantitatea de bani pe care doresc să o împrumute de la bănci guvernele, firmele sau cetăţenii obişnuiţi (cantitate care este nelimitată, s-ar putea adăuga).

(…) Închipuiţi-vă doar ce s-ar petrece dacă deţinătorii de credite ipotecare ar realiza că banii pe care i-au împrumutat de la bancă nu sunt, de fapt, economiile de-o viaţă ale unui pensionar econom, ci doar ceva pe care banca l-a adus în existenţă printr-o baghetă magică, aflată în posesia sa şi pe care noi publicul i-am dăruit-o.ˮ

Cele redactate mai sus nu sunt, din nefericire pentru noi, închipuirile unui redactor al cotidianului britanic The Guardian. Băncii Angliei, într-un document intitulat „Crearea banilor în economia modernăˮ, „i-a scăpat porumbelulˮ, confirmând ceea ce mulţi ştiau de multă vreme.

Teorie a conspiraţiei? Din nefericire, nu mai poate fi considerată astfel. Nu vom auzi acest aspect nici la şcoală, dar nici din gurile majorităţii analiştilor economici, iar, în cazul în care o mare criză economică va lovi, aceştia vor arăta cu degetul în altă direcţie decât cea corectă.

Mare parte a banilor aflaţi în circuitul economic sunt bani fiat, însă aceiaşi analişti refuză să recunoască acest fapt. Putem spune că principalul vinovat pentru această şarlatanie, cel puţin în ţara noastră, este guvernatorul BNR, sub al cărui „patronajˮ s-a desfăşurat totul.

Existenţa banilor fiat – mult timp considerată o teorie a conspiraţiei – este recunoscută şi de Banca Angliei, pe pagina sa de internet.

Un sistem economic bazat pe bani fiat poate avea avantajul impunerii unei creşteri economice accelerate (boom economic), dar, în acelaşi timp, respectivul boom va fi urmat aproape sigur de o recesiune sau chiar de o criză economică. Pe lângă aceasta, o mare cantitate de bani fiat aflată în circulaţie poate duce la creşterea inflaţiei, aşa cum o observăm cu toţii în ultima vreme. Dacă, în trecut, o familie cu doi copii putea să trăiască relativ liniştită doar din activitatea capului familiei, astăzi, nici măcar munca ambilor părinţi nu poate să ofere familiei un trai decent.

Însă o altă cauză a acestui fenomen este, mai ales în Statele Unite ale Americii, şi externalizarea joburilor „buneˮ (mai ales cele din industria manufacturilor) în ţări din lumea a treia, în timp ce mulţi americani trebuie să se mulţumească cu slujbe care nu le aduc venituri cu adevărat decente.

Cine ştie să se pună la adăpost înaintea unei mari crize economice poate să se îmbogăţească de pe urma ei. Acţiunile companiilor, proprietatea imobiliară, precum şi alte bunuri vor avea preţuri mult reduse în timpul unei astfel de prăbuşiri a economiei. Cel care are o rezervă consistentă de bani sau aur, al căror preţ creşte de cele mai multe ori în timpul unei crize, poate pune mâna pe bunuri valoroase la preţuri foarte mici. Acesta este unul dintre mijloacele prin care marii bogaţi ai planetei devin şi mai bogaţi, în timp ce săracii devin şi mai săraci. Dacă ştii când se va petrece o Mare Criză economică, te poţi pregăti corespunzător, iar multe dintre elitele planetei cunosc acest aspect (pentru simplul fapt că în cea mai mare parte din cazuri, ele concertează aceste crize).

Citiţi şi:

Un raport surprinzător al BNR: Marile bănci străine țin România în subdezvoltare, inclusiv prin spolierea deponenților!

Frăţia bancherilor care decid soarta lumii

David Icke: «bail in», un colaps financiar inventat pentru a fura banii populației


 

yogaesoteric
30 martie 2019