De unde grija pentru cei educați acasă?

Muzica de film reprezintă un indiciu subtil prin care ți se transmite cum să reacționezi la o anumită scenă. Vesel, supărat, temător, mânios – e suficient ca regizorul să spună starea pe care o dorește și compozitorul se va ocupa să transmită acea emoție.

Uneori și articolele de presă funcționează la fel. Să luăm de pildă recentul și foarte distribuitul articol din Washington Post despre explozia educației acasă, după pandemia de covid. „În 390 de districte există cel puțin un copil educat acasă la 10 copii care merg la școală, în anul academic 2021-2022.” Acest procent de 10%, cunoscut și ca „punctul de inflexiune” a dus numărul copiilor educați acasă la 2,7 milioane de elevi, cu un milion  mai mult decât numărul elevilor din școlile catolice, potrivit The Post.

Astfel de cifre, deși relativ mici, par să-i fi pus pe gânduri pe cei de la The Washington Post. Foarte îngrijorați, The Post o citează pe Elizabeth Bartholet, profesoara de la Harvard celebră pentru că a cerut interzicerea homeschoolingului – chiar când toată țara era forțată să-ți învețe copiii acasă din cauza covid. „Wow – sunt o mulțime de copii. Ar fi necesar să ne întrebăm dacă ei învață ceva”, a afirmat Bartholet.

Un alt oficial citat de The Post, un membru al consiliului școlar din Florida, susține: „Vă pot spune chiar acum: mulți dintre acești părinți nu înțeleg ce înseamnă educația. Prețul plăti va fi foarte mare pentru noi, pentru societate. Dar asta nu se va vedea decât peste câțiva ani.”

Acum, ca să fim cinstiți, îngrijorările acestea nu reprezintă ceva nou. The Washington Post a publicat în ultimele luni mai multe articole despre homeschooling, multe dintre ele cu același duh alarmist și panicard.

Au văzut oare cei ca Bartholet și Gray aspecte îngrijorătoare la cei educați acasă? Bineînțeles. Educația acasă nu va fi perfectă în toate privințele – dar nici școala publică nu reușește aceasta, după cum se poate vedea. Toată lumea are lacune în educație, indiferent dacă merge la școala publică, privată, sau e educat acasă. Cu alte cuvinte, nimeni nu va fi perfect învățat după 12 clase.

Drept urmare, ceea ce e important să urmărim în calitatea educației unui copil este felul în care ea îl învață să devină preocupat de învățătură pentru toată viața. Dacă reușește aceasta, el poate să-și acopere acele goluri din educație pe măsură ce se maturizează. Și există mulți indicatori – atât observaționali, cât și științifici – care sugerează că educația acasă este o formă de educație care îi face pe elevi să învețe toată viața.

Dar poate că teama pentru ceea ce nu învață copiii nu reprezintă adevăratul motiv de îngrijorare. Poate că adevărata teamă este despre ce învață acasă, de la părinți, și nu de la profesori cu o agendă în spate, și de la faptul că absența lor va afecta școlile publice.

„Dacă cei educați acasă nu vin în școlile noastre, nu mai primim bani pentru ei”, a declarat profesorul Krystal Goode în The Post. Articolul trage un semnal de alarmă și asupra „controlului cvasi-absolut” pe care părinții îl au asupra ideilor cu care se întâlnesc copii.

Prin urmare, tonul îngrijorat din The Washington Post are la origine problema finanțării și a ideilor care ajung la copii?

Nu ar fi ceva surprinzător. Banii – și frica de a-i pierde – reprezintă întotdeauna un motivator puternic. Cât privește lupta pentru controlul conștiințelor noii generații, iată Obiectivul 41 din Scopurile Comunismului, așa cum apare în lucrarea din 1958, Comunistul fără perdea:

„Accentuați nevoia de a crește copiii în afara influenței nefaste a părinților. Puneți pe seama influenței sufocante a părinților prejudecățile, blocajele în sfera conștiinței și întârzierea copiilor.”

Vă sună familiar, nu? Tocmai din acest motiv nu ar fi cazul să ne lăsăm pradă acestei campanii destinate să inspire frica.

În realitate, marea majoritate a părinților își iubesc copiii și își doresc ce e mai bine pentru ei. Și multe familii, fără să aibă vreo vină – să ne aducem aminte de covid și carantine – și-au dat seama că educația acasă îi asigură copilului ceva foarte benefic pentru el, și anume îl ține aproape de familia lui. O familie apropiată îi oferă copilului încrederea de a depăși provocările, stimulentele pentru a învăța și a crește, iubirea și sprijinul de care are nevoie atunci când cade.

La urma urmelor, orice școală care nu face aceasta, nu merită cu adevărat timpul, atenția, banii și grija noastră.

Citiți și:
Megaingineria socială a școlii publice vs homeschooling
Barnevernet a mai răpit un copil. Un băiețel de 12 ani a fost smuls cu forța de lângă părinți pe motiv că făcea homeschooling

yogaesoteric
2 februarie 2024