Despre a-L cinsti pe Dumnezeu, cu o inimă sinceră şi plină de simplitate

În Egipt, unde în vechile vremuri creştine existau multe mănăstiri mari, un monah se împrietenise cu un ţăran agricultor, neînvăţat şi cam naiv. 

Odată, țăranul i-a spus monahului: „Şi eu Îl cinstesc pe Dumnezeu, Care a făcut această lume! În fiecare seară torn într-o strachină lapte de capră şi îl pun sub palmier. Noaptea, Dumnezeu vine şi bea tot lăpticul meu. Îi place foarte mult. Niciodată nu a rămas în strachină vreo picătură.”

Auzind vorbele acestea, monahul nu a putut să nu izbucnească în râs. Cu blândeţe şi pe înţeles i-a explicat prietenului său că Dumnezeu nu avea nevoie de lapte de capră. Totuşi, ţăranul a stăruit cu încăpăţânare în părerea sa. Şi atunci monahul i-a propus ca în noaptea următoare să rămână la pândă şi să vadă ce se va petrece după ce va pune strachina cu lapte sub palmier.

Zis şi făcut. Când a venit seara, monahul şi ţăranul s-au ascuns undeva, mai departe şi curând au văzut la lumina lunii cum o vulpe mică s-a furişat spre strachină şi a băut tot laptele. Ca un trăsnet l-a lovit pe ţăran această descoperire: „Da, a recunoscut el zdrobit, acum văd că nu a fost Dumnezeu!”.

Monahul s-a străduit să îl aline pe ţăran şi a început să-i explice că Dumnezeu este Duh, că El este cu totul altfel faţă de lumea noastră, că oamenii Îl cunosc pe El într-un chip aparte… Dar ţăranul a ţinut tot timpul capul plecat înaintea lui. Apoi a început să plângă şi a plecat la bordeiul său.

Monahul a plecat şi el la chilia lui. Dar apropiindu-se de ea, a văzut uimit la uşă un Înger, tăindu-i calea. Şi cuprins de frică, a căzut în genunchi, iar Îngerul a spus: „Omul acela simplu nu avea nici educaţie, nici ştiinţă de carte, nici înţelepciune ca să-L cinstească pe Dumnezeu altfel decât o făcea. Iar tu, cu înţelepciunea şi erudiţia ta, i-ai luat această posibilitate. Tu crezi fără îndoială că ai judecat corect? Însă nu ştii un aspect, o, înţeleptule: că Dumnezeu, uitându-se la inima sinceră a acelui ţăran, în fiecare noapte trimitea sub palmier o vulpe mică, că să îl mângâie şi să primească jertfa lui.”

Citiți și:

Porfirie Kavsokalivitul, un sfânt făcător de minuni

Sfântul Serafim de Sarov: «Când omul se află în această stare, primeşte revelaţii dumnezeieşti»

Uneori cerem ceva de la Dumnezeu, dar nu avem răbdare și ne neliniștim. El știe când este potrivit să ne dea ceea ce cerem, ca să nu ne vătămăm

yogaesoteric

13 februarie 2021