Despre anii petrecuţi de înţeleptul Issa în Tibet

Nu există nici un document şi nici o dovadă că între 12 ani şi 30 de ani Iisus a fost în Nazareth sau în împrejurimi. Mai mulţi călători în Orient afirmă însă că au văzut şi chiar au copiat un text budist despre sfântul Issa, care relatează că Iisus Hristos a petrecut acei ani în India şi în Tibet.

Creştinătatea s-a obişnuit, de mai bine de 2000 de ani, să-l “închidă” pe Iisus în cele 4 Evanghelii ale Noului Testament şi, eventual, în formă implicită, în Faptele Apostolilor. Nici o altă sursă despre viaţa şi învăţăturile Fiului lui Dumnezeu nu este luată în considerare de către oficialii religiei creştine. Pentru aceştia, orice altă scriere care poartă amprenta Învăţătorului, în afara celor mai sus menţionate, este considerată apocrifă. Cu alte cuvinte, aceste scrieri ar conţine mai multă fantezie şi mai puţin adevăr. Evanghelia lui Toma, atât de simbolică şi de profundă, apoi scrierile sub dictare divină, exprimate la persoana I de însuşi Iisus şi puse pe hârtie de Jakob Lorber şi nu în ultimul rând, manuscrisul despre viaţa profetului Issa păstrat la mănăstirea tibetană Himis din ţinutul Ladakh, sunt tot atâtea dovezi ale unei vieţi divine, trăite sub semnul miracolului.

Probabil ca mulţi v-aţi întrebat de ce nici una din cele 4 Evanghelii nu spune nici un cuvinţel despre viaţa lui Iisus de la 12 până la 30 de ani. Evanghelia lui Luca are totuşi un singur verset referitor la această perioadă: “Şi Iisus creştea în înţelepciune şi în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” Ce a făcut Iisus în anii aceia? S-a dus la şcoală, a învăţat de la cineva cum să facă miracolele pe care le-a înfăptuit ulterior, în cei 3 ani de peregrinări prin ţinuturile Galileii, Iudeii şi Samariei? Sau pur şi simplu a dus o existenţă obişnuită, nemarcată de nici un eveniment care să merite să fie consemnat?

Poziţia tradiţională adoptată de erudiţii şi de teologii creştini este aceea că în aceşti ani Iisus  a fost în Nazaret sau prin apropiere, şi că nu s-a scris nimic despre el în acea perioadă pentru că nu a făcut nimic demn de a fi consemnat.

Răspunsul la această întrebare a venit din inima Asiei, sub forma unei cărţi publicate în 1894 de ziaristul rus Nikolai Notovici: “Viaţa necunoscută a lui Iisus Hristos”. Notovici susţinea în această carte că, în timpul călătoriei sale în Ladakh (zonă supranumită “Micul Tibet”) în anul 1887, a găsit o copie a unui vechi manuscris budist care spunea în mod explicit unde fusese Iisus în timpul anilor săi “pierduţi”: în India şi în Tibet.

Nikolai Notovici a văzut manuscrisul de la Himis
În 1887, Nikolai Notovici a plecat într-o călătorie spre India, obiectivul său fiind “studierea obiceiurilor şi a modurilor de viaţă ale popoarelor Indiei şi, în acelaşi timp, investigarea naturii maiestuoase a arheologiei misterioase din această ţară minunată”. El a intrat în India prin munţii Afganistan, a trecut prin Rawalpindi, Punjab, templul de aur de la Amritsar, apoi a traversat Kashmirul, “valea fericirii veşnice”, pentru a se îndrepta spre Ladakh. De acolo, Notovici intenţiona să se întoarcă în Rusia prin Karakorum şi Turkestanul chinez. În drumul său, a vizitat o gompa (literal înseamnă “loc retras”) budistă la Mulbek. Aici, ziaristul rus a fost primit de un lama care i-a spus că în arhivele din Lhassa, capitala Tibetului şi reşedinţa lui Dalai Lama, se găseau câteva mii de manuscrise antice despre viaţa profetului Issa, numele oriental al lui Iisus. La Mulbek nu exista nici un astfel de document, din păcate, însă lama i-a indicat în continuare câteva dintre cele mai importante mănăstiri care aveau cópii ale manuscriselor. Ideea găsirii şi studierii acestor manuscrise l-a fascinat într-atât pe Notovici încât s-a decis să ajungă până la Lhassa, oraş interzis celor care nu erau budişti. Mergând din mănăstire în mănăstire în căutarea acestor manuscrise misterioase, el a ajuns la mănăstirea Himis, situată la 25 de mile de Leh, capitala Ladakhului.

Himis, numită de către fondatorii ei “Susţinătorul sensului preceptelor lui Buddha”, este cea mai mare şi mai importantă mănăstire din Ladakh. Datorită izolării ei într-o vale ascunsă din Himalaya, la 4500 m altitudine, cei care au vizitat-o spun că ea evocă viziuni ale tărâmului mitic Shangri-La.
La Himis, Notovici a asistat la unul dintre ritualurile pentru alungarea forţelor răului realizate de lama-şi, după care l-a întrebat pe conducătorul mănăstirii dacă auzise vreodată de Issa. Lama i-a răspuns că budiştii îl respectă foarte mult pe Issa, dar nimeni nu ştia prea multe despre el, cu excepţia acelor lama-şi care citiseră relatări referitoare la viaţa sa. El a mai precizat că, printre numeroasele pergamente de la Himis, “pot fi găsite descrieri ale vieţii şi ale faptelor lui Buddha Issa, care a predicat doctrina sfântă în India şi printre copiii lui Israel”. Potrivit acelui lama, documentele originale aduse din India în Nepal şi apoi în Tibet fuseseră scrise în limba pali, limba religioasă a budiştilor. Copia de la Himis era o traducere în tibetană a acestora.

Soarta a făcut ca, la doar jumătate de zi după ce a părăsit mănăstirea Himis, Notovici să fie forţat să se întoarcă, pentru că şi-a fracturat un picior. În perioada convalescenţei sale, Marele lama de la Himis a scos la iveală în cele din urmă două volume mari, legate în piele şi îngălbenite de timp, şi a citit cu voce tare capitolele legate de viaţa sfântului Issa. Interpretul lui Notovici a tradus textul pe care ziaristul rus şi l-a notat cu minuţiozitate în jurnal.
Biografia lui Issa era alcătuită din versete izolate care nu aveau titlu şi care erau împrăştiate pe parcursul textului. Notovici a grupat versetele şi le-a pus în ordine după care, câţiva ani mai târziu, a publicat documentele împreună cu relatarea descoperirii sale în cartea “Viaţa necunoscută a lui Iisus Hristos”, carte ce a fost foarte apreciată în epocă dar a şi constituit obiectul unor vii controverse.